Alexandru Grumaz

Coreea de Nord face pregatiri pentru succesiunea la cârma ţării. Reuniunea  liderilor partidului comunist nord-coreean, ţinută la  Phenian, l-a reconfirmat pe Kim Jong-Il în funcţia de secretar general al partidului. Sesiunea a fost considerată ca cea mai importantă din ultimii 40 de ani, având ca obiectiv, nedeclarat, pregătirea succesiunii la putere. Conferinţa Partidului Muncitorilor era programată iniţial la începutul lunii septembrie. Motivele amânării răman misterioase, ca de altfel foarte multe lucruri din această ţară comunistă, una dintre cele mai secretoase şi izolate din lume.

Cu această ocazie, Phenianul a pregatit şi desfăşurat cea mai mare paradă militară din istoria ţării. Parada militară a celebrat a 65 aniversare a creerii Partidului Muncitorilor din Coreea de Nord. Ultima reuniune a liderilor comunişti nord coreeni a avut loc în 1980, Congresul al VI-lea al Partidului Muncitorilor, şi a fost organizată pentru a-l confirma pe Kim Jong-Il drept succesor al tatalui său, Kim Il-Sung, primul preşedinte al ţării, mort în 1994. Acum preşedintele nord-coreean Kim Jong-Il, se pregateste el însuşi să renunţe la putere, din cauza sănătăţii precare. Kim Jong-Il, în vârstă de 68 de ani, a fost victima unui atac cerebral în  urma cu doi ani,este diabetic şi face săptămânal dializă. Din aceste cauze, pur medicale, a accelerat pregatirile pentru a se asigura ca puterea supremă ramane în mâinile familiei. Cu acelaşi prilej al sesiunii extraordinare au fost efectuate o serie de numiri în poziţii chei de partid şi de stat. Kim Jong-un, fiul cel mic, a fost numit vicepreşedinte al Comisiei militare centrale (10 membri – 7 generali şi 3 civili) , după ce a fost iniţial ridicat la rangul de general de patru stele. Promovări care apropie persoana fiului cel mic al lui Kim Jong-Il de preluarea conducerii regimului. Alături de Kim Jong-un, în vârstă de 27 de ani (?!), a fost ridicată la acelaşi grad şi sora liderului nord-coreean, Kim Kyoung-Hui şi a fost numită membră a Biroului Politic. Singurul din familie fără grade este Jang Song-Taek soţul sorei lui Kim Jong Il, care a fost promovat membru supleant al Biroului Politic. De reţinut că numele membrilor şi a membrilor supleanţi nu sunt publicate în ordine alfabetică ele fiind în ordine ierahică. Astfel Kim Kyong Hui este ultimul pe lista membrilor Biroului Politic iar Jang deţine poziţie a paisprezecea pe lista supleanţilor. Kim Jong Il doreşte controlul total dar nu doreşte prea multă putere (cât este la conducere) nici chiar pentru o singură persoană din familie. Nu i-a alăturat pe cei trei într-un organ de conducere cu excepţia Comitetului Central al partidului din care fac parte toţi. Jang Song Taek este cel destinat să- sprijină pe fiul cel mic Kim Jong–un, în caz de deces sau de incapaciatate de decizie ale lui Kim Jong Il să preia fâriele puteri. Taek coordonează Departamentul Securităţii Statului. De fapt atât Kyong cât şi Song Taek sunt directori în doua din cel 14 departamente ale Comitetului Central. De remarcat pentru cei doi membri ai familie că avansările în gradele militare au fost urmate de acordarea de poziţii cheie în partid. Triumviratul care asigură controlul puterii în Coreea este complectat, alături de membri familiei Kim Kyong şi Jang Song Taek de Ri Yong Ho, confidentul personal al lui Kim, promovat la gradul de vicemareşal. Asigurarea loialităţii armatei este obiectivul lui Kim Jong Il, instituţia fiind singura care-i poate ameninţa succesiunea. El a promovat de-a lungul timpului, 1131 generali din cei 1400 şi le-a dat privilegii:case, educaţie, alimente, lichior şi mijloace de transport. Şi cu toate acestea, măsurile de securitate cu prilejul recentelor vizite în China au fost semnalul unei situaţii de securitate nesigure. Fracţiuni dizidente bazate pe educaţia din universiităţi sau afinităţile regionale sunt presupuse a exista în armată. Ri este singura persoană din cercul de putere cu o vârstă sub 80 de ani râmânând un liant între conducere şi armată. În armată nivelul doi este cel care pune mari probleme de stabilitate şi care poate provoca o mişcare de schimbare a cursului succesiunii. Având în vedere că octogenarii care conduc (inclusiv militarii) sunt mai puţin predispuşi la o lovitură de stat se pare mai de grabă că avem de-a face cu „banda celor 4” (adăugându-l pe Kim Jong-Un la triumvirat) urmaşi ai Revoluţiei culturale a lui Mao. După mai mult de o decadă sub lozinca „politica militară înainte de toate” exsistenţa Partidului Muncitorilor a devenit una simbolică. Însă partidul aduce cu sine o sursă crucială de legitimitate populară la momente cheie. Cei 3 milioane de membri au asigurat accederea la puterea a lui Kim Jong Il. A fi membru de partid înseamnă o serie importantă de privilegii încluzând accesul la mâncare,educaţie şi oportunităţi de muncă. Din 1945 până în 1980 Partidul Muncitorilor a ţinut şase congrese şi două conferinţe ceea ce înseamnă un eveniment important în partid odată la patru ani şi jumătate. În ultimi 30 de ani a fost ţinută o singură întâlnire în 1993. Acum defuncta structură a leadershipului Partidului Muncitorilor a fost resuscitată astfel au fost aleşi cei 124 de membri ai Comitetului Central şi cei 105 membri supleanţi. Dintre aceştia 17 au fost numiţi în Biroul Politic al Comitetului Central şi 15 în calitate de membri supleanţi. Biroul Politic al partidului este condus de Comitetul Executiv format din cinci persoane în frunte cu Kim Jong Il. Din acesta mai fac parte Kim Yong Nam (82 ani), Choe Yong Rim (80 ani), Jo Myong Rok (82 ani) şi Ri Yong Ho(68 ani). Poza de grup ce dezvăluie adevărata ordine de putere de la Phenian a fost realizată pe 29 septembrie în faţa Memorialului Kumsusan şi remisă mass-media internaţională de Agenţia de presă centrală a Coreei de Nord. În acelaşi timp ea a fost publicată în ziarul oficial Rodong Sinmun („Ziarul muncitorilor”). În această poză apare pentru prima dată Kim Jong-un. Tot în aceiaşi ediţie, media coreeană, a publicat mesajul preşedintelui chinez Hu Jingtao. Mesajul menţionează bunele relaţii de prietenie şi colaborare dintre cele două state dar şi relaţiile strategice pe termen lung „indiferent de situaţia internaţională”. Mesajul a fost clar pentru lumea internaţională: China sprijină conducerea de la Phenian. Pentru China stabilitatea Phenianul este esenţială în menţinerea controlului asupra Peninsulei. Mulţi analişti s-au întrebat cine ar fi portivit să-i urmeze lui Kim Jong Il? Kim Jong Il a fost educat 20 de ani înainte de a prelua puterea de tatăl său. Fiul cel mare, moştenitorul de drept, anunţat ca un posibil succesor, a fost alungat de la putere. Kim Yong-Nam este rodul relaţiei amorase dintre Kim Jong Il şi actriţă Sung Hye-rim. Aceasta a murit în exil în Rusia în 2002. Kim Jong-Nam trăieşte la ora actuală în China (Beijing şi Macaoo). Ziarul oficial Rodong Shinmun este în plină campanie de defăimare a acestuia de când tentativa de asasinare a lui de către serviciile secrete nord coreene a eşuat prin opoziţia fermă a Beijingului. Şi totuşi nu trebuie să căutăm exemple de preluare a puterii la vărste fragede în alte zone. Avem exemple suficiente în Asia de est: regele Coreei de Sud  Kojong a inaugurat domnia la 21 de ani fiind ultimul împărat a dinastiei (Yi) Choson. De asemenea împăratul Hirohito şi-a asumat puterea la 20 de ani. În aceste condiţii deşi numit indirect drept succesor, cel mai mic dintre fiii preşedintelui, Kim Jong-un, ar putea rămane încă o perioada în umbră, din cauza dificultaţilor cu care se confruntă ţara. Kim Jong-un a fost un personaj atat de tainuit, încât nu se ştia sigur de existenta sa până la implinirea a 20 de ani, singura menţiune despre cel mai mic dintre cei trei fii ai lui Kim Jong Il aparand în biografia unui bucatar japonez care a lucrat în casa liderului de la Phenian. Jong-un are la bază o educţie occidentală primită în Elveţia. După 62 de ani petrecuţi sub regimul celor doi „Kim”, Coreea de Nord afişează o economie în  ruină şi haos în urma reformei monetare. Programul său nuclear i-a atras sancţiuni internaţionale şi izolare, o mare parte a populatiei suferind de malnutriţie pe fondul foametei instalate la inceputul anilor ‘90. În ciuda sistemul declarat al autosuficienţei, Corea de Nord depinde de asiatenţa externă în asigurarea energie şi a alimentelor. Agricultura nu deţine tern arabil suficient culturile fiind supuse capriciilor naturii. Sistemul de trasport depozitare şi distribuire este prost organizat, corupţia fiind la loc de cinste.  În aceste condiţii armata nord-coreeană, care numara 1,2 milioane de oameni, joacă un rol dominant în acest regim comunist. Care sunt scenariile posibile ale tranziţiei? Primul scenariu este cel care asigură continuitatea regimului sub un nou leadership. Al doilea scenariu este o succesiune contestată care în ultimă instanţă va produce o schimbare de regim la Phenian. Al treilea scenariu un proces de succesiune neeficient ce va produce o destrămare a Coreei de Nord aceasta intrând în vârtejul reunificării. Oricum noul leadership nu va continua în totalitate actuala politică şi va trebui să adopte una competitivă ca o condiţie obligatorie a supravieţuirii.Un proces similar cu cel adoptat de Ho Chi Minh în Vietnam este cel mai plauzibil. Pentru Seul şi Washington pe termen scurt este importantă reluare procesului de soluţionare a programului nuclear prin continuarea discuţiilor în şase. Pentru noua administraţie de la Phenian la această dilemă a reluarii convorbirilor în şase, fără condiţii prealabile, se adugă proritizarea reformelor economice şi răspunsul la efectele globalizării, a pătrunderii informaţiilor şi a practicilor economiei de piaţă atât de prezente la vecinii chinezi. Ce avem în loc de concluzie?Kim în ciuda labilităţii sănătăţii sale este capabil să conducă Coreea de Nord. El a organizat drumul spre putere al fiului său propulsându-l în sfera puterii. De acum înainte fiul său va fi responsabil cu promovarea militarilor ceea ce-i va crea destul de multă vizibilitate în armată. Kim nu a lăsat posturi importante de conducere din mână. Ca orice preşedinte de companie el a delegat autoritatea pentru a evita consumul de energie în rezolvarea aspectelor de micromanagement. Tranziţia de putere care se pregăteşte diferă de cea din 1994. Noul leadership nu va fi însă unul autocratic. În schimb toţi care vor veni după Kim Jong Il vor fi succesorii ideatici ai lui Kim Il Sung. Procesul transferului de putere este început. Următorul nivel se va desfăşura la al VII-lea Congres al Partidului Muncitorilor şi sub auspiciile celei de-a 100 aniversări de la naşterea marelui lider fondator al republicii Kim Jong Sung. Pentru acest eveniment dar şi datorită stării sănătăţii, Kim Jong Il are nevoie de un program de succesiune accelerat. Coreea de Nord se reîntoarce la modelul tradiţional al socialismului. Poate la modelul chinez (?!). Însă Kim Jong Il nu va deveni niciodată un preşedinte care va conduce după modelul chinezesc. Poate în cel mai bun caz începe reformarea unui sistem medieval preluând modelul lui Deng Xiaoping şi stabilid împreună cu fiul său aşa cum a făcut tatăl lui cu el, un plan de dezvoltare sustenabilă a succesiuni. Ecuaţia puterii în nordul Peninsule are încă multe necunoscute iar „noi suntem -aşa cum preciza la preluarea funcţiei directorul  Comunităţii de Informaţii a SUA, James Clapper- într-o nouă perioadă de pericole în Peninsula Coreeană”.