Alexandru Grumaz

Când preşedintele Barack Obama a vizitat India în noiembrie 2010 şi i-a complimentat pe liderii indieni pentru succesul obţinut în creşterea economică, creştere de peste  8,9%, s-a iscat imediat o întrebare: creşte China mai repede decât India sau în scurt timp ierarhia se va schimba? Relativ greu de răspuns. China şi India vor deveni mari puteri mondiale, iar globalizarea va fi sinonima cu asianizarea.

După 30 de ani de la încheierea Războiului Rece consemnată în unipolaritatea americană au apărut din Asia doi noi jucatori globali, China şi  India, care vor pune la încercare puterea Statelor Unite. Secolul al XXI-lea va fi asiatic, asa cum secolul al XIX-lea a fost al Germaniei şi secolul XX al Statelor Unite. Impactul noilor puteri globale, China şi India, asupra raporturilor internaţionale va fi comparabil ca dramatism cu acela provocat de Anglia, Germania şi Statele Unite în secolele precedente. Combinaţia dintre creşterea economică, susţinută demografic şi tehnologic, şi întărirea capacităţilor militare deschide calea Chinei şi Indiei spre obţinerea puterii politice şi militare spre stabilirea unui nou model de dezvoltare asiatic.Avem acum două centre de putere unul situat în Atlantic şi celălalt în Pacific şi un binom SUA-China la nivel global. În Pacific avem în luptă pentru supremaţia economică şi politică SUA, China, Japonia şi India şi state precum Australia, Coreea de Sud şi Vietnamul ce pot înclina balanţa în favoarea unei sau alteia dintre alianţele ce se pot constitui pe fundamentul relaţiilor dintre ele şi marii jucători. Va înlocui China, SUA în Asia? În mod categoric răspunsul este nu. De ce ? Simplu. Primul motiv este evident:creşterea Chinei este doar o parte a poveşti care se derulează în Asia.China mai are nevoie de timp şi de resurse pentru a echivala o putere similară cu cea a Americii în Europa de Vest după Planul Mrashall sau cu modul în care Germania a dominat Europa şi Anglia şi-a construit imperiul naval în secolul al XVIII-lea.China se ridică dar şi India se ridică. Produsul national brut al Chinei a depăşit PIB-ul ţărilor Europei occidentale, dar care va fi egalat, pâna în 2020, de cel al Indiei. Exista o condiţionare: pentru a deveni puteri economice, nivelul de trai al populatiei (1,4 miliarde de chinezi si 1,3 miliarde de indieni) el este evident în creştere în ambele ţări, deşi acesta nu trebuie sa fie comparabil cu cel al Occidentului, el trebuind să răspundă cerinţelor culturii respective. Liderii chinezi se vor afla în curând în faţa unei mari întrebari: cât de mult să permită democratizarea Chinei în aşa fel încât să menţină controlul, fără a avea de înfruntat proteste de strada. Beijingul ar putea opta pentru „calea asiatica a democraţiei”, cu alegeri la nivel local (au şi început, mai timid, de câţiva ani să propună mai mulţi candidaţi pe liste pentru posturile importante din provincii), dar cu menţinerea poziţiei dominante a partidului comunist la nivel central. Creşterea puterii Chinei şi Indiei este o certitudine, modul în care aceste doua state îşi vor folosi forţa în raport cu ceilalţi actori globali din sistemul internaţional este o mare necunoscuta. Ce vor alege China şi  India – competitia sau cooperarea? Aceasta-i altă întrebarea care dă frisoane Statelor Unite şi Uniunii Europeane. Asia este în întregime o zonă a copetiţiei. Vietnamul, Corea de Sud (vom avea poate o surpriză privind reunificarea Penisnsulei Coreene?!) şi Thailanda cresc la fel de repede şi încearcă să-şi impună la rândul lor pretenţiile. Japonia rămâne o putere economică tehnologică şi militară şi în viitor. Taiwanul nu se scufundă în mare, Australia prosperă ca niciodată până acum crscând în importanţă pentru alinaţa NATO, Bangladeshul se industrializează, ceea ce face ca ratele de creştere economică a Asiei de est şi sud să devină un motiv de invidie pentru întreg globul.S-ar putea crede în acest moment al discuţiei că aceste ţări vor sprijini SUA în competiţia pentru supremaţie împotriva Chinei. Nu. Sprijinul va fi nuanţat şi datorită faptului că nici una din acestea nu doresc o relaţie inamicală cu o putere economică vecină în creştere. Cred că noua Asie în devenire este mult prea mare (întindere geografică) mult prea diversă, mult prea independentă, şi mult prea bogată ca să fie condusă de o singură ţară limitrofă Pacificului. Cei trei mari din Asia, China Japonia şi India sunt în echilibru. Oricare dintre ele sunt din punct de vedere economic şi militar suficient de puternice pentru a preveni o terţă ţară din zonă să domine regiunea. India şi Japonia ar echilibra China. Chiana şi Japonia ar echilibra India. Visele Japoniei de a domina Pacificul s-au spulberat în 1945. China îşi va moderniza forţele armate şi îşi va testa puterea de proiecţie a acestora. Dar să construieşti forţe armate care să contracareze pe cele ale SUA India şi Japonia este puţin probabil. Statele Unite vor ramine unul dintre „desenatorii” importanţi ai hărţii viitorului, atât în Asia cât şi în Europa, dar eforturile sale de a obtine consensul vor fi din ce in ce mai mari. Relatia SUA cu Asia fiind alterata de cresterea celor doua puteri globale, China si India. În Asia în termenii puterilor globale vom avea de a face cu cinci jucători importanţi SUA,UE, China, India şi Japonia.Dintre acestea UE este singura în pierdere de credibilitate. Avantajele obtinute din procesele de integrare şi extindere – largirea pieţei comune, moneda unică, supercalificarea forţei de munca, guverne stabile şi democratice au stimulat „puterile de la răsărit” să copieze modelul european de dezvoltare. Dar criza finaciară, criza datoriilor suverane, prăbuşirea sistemlor finaciare din Grecia Irlanda şi cine ştie Portugalia Spania sau Italia, îmbătrinirea populatiei şi reducerea forţei de munca în cele mai multe ţări UE au dus la un puternic impact negativ. Pentru a reveni în arena internaţională Europa are în fata doua drumuri, unul spre succes, celalalt spre eşec: ori îşi reformează sistemul de asistenţă socială şi  politicile de taxe şi impozite şi integreaza populaţiile imigrante devenind o Europă a performanţei, ori va traversa o perioada de stagnare economică şi chiar putem asista la o dispariţie a Uniunii.

În aceste condiţii unde se va plasa „ursul rusesc”? Resursele de petrol şi gaz avantajeaza Rusia în lupta ei pentru redobindirea unui rol important in sistemul international, în  conditiile vârfului de consum prognozat pentru 2020. Totusi, exista doi factori de limitare extrem de importanţi. Unul social: o gravă criză demografică datorată scăderii natalităţii, înapoierii sistemului de asistenţă medicală. Celalalt politic: terorismul islamic, care-i destabilizeaza frontierele si vecinatatea apropiata, Caucazul si Asia Centrala. Cu toate acestea, Moscova poate fi un jucator pe scena internationala şi un partener important atât pentru puterile traditionale, SUA si Europa, cit si pentru „puterile ariviste”, China şi India. Globalizarea este ireversibila, nu poate fi încetinită sau oprită decât de un razboi mondial catastrofic sau de o criză economica majoră a cărei manageriere va eşua. Chiar dacă economia mondiala va înregistra un boom faţă de anii 2000, nu toţi vom fi beneficiarii globalizarii. Puterile în ascensiune vor invada pieţele create de globalizare şi toti actorii vor simti cresterea dominaţiei Chinei şi  Indiei. Cele mai multe oportunitati le vor avea statele care creeaza şi  implementeaza noi tehnologii. Din nou China si India sânt cele mai bine pozitionate în competitie şi este de aşteptat ca acolo să se produca o revoluţie tehnologică, prin combinarea nano- şi bio- informatiilor cu high-tech-ul.  

De zeci de ani, India cunoaşte o evolutie economica total diferita faţă de celelalte ţări din zonă. În timp ce Japonia, Coreea de Sud şi China s-au axat în special pe exporturi, India a ales dezvoltarea economiei interne, ce a crescut usor şi sigur. Dar acest lucru este pe cale sa se schimbe. Investitiile şi exporturile din aceasta ţară cresc mult peste aşteptari urmând ca în scurt timp, India să intre în  rândul celor mai puternice economii ale lumii. Ritmul de crestere al productiei anuale in India este de 9%, iar curând va ajunge la 10%. Exporturile catre SUA ale produselor confectionate în India cresc ameţitor, mai rapid decit exporturile din China. Mai mult de doua treimi din investitorii străini au ales India ca destinaţie finală pentru a face producţie. Iată citeva repere care să spuna ca India este urmatoarea ţară care va inregistra un boom economic peste aşteptari.Ce face din India un puternic concurent al Chinei? O prima cauza o constituie impasul demografic în  care se afla China. Din cauza legii care interzice unei familii de chinezi sa aiba mai mult de un copil, tot mai puţine persoane vor ajunge sa muncească în fabrici. Investitorii straini sânt conştienţi de aceasta problemă care îi va lovi puternic în  viitor, şi  tocmai de aceea s-au orientat către India. Pâna în  anul 2030, se asteapta ca populatia Indiei sa o depaseasca pe cea a Chinei. Ceea ce inseamna că în fabricile indiene vor exista destui muncitori care să satisfacă cerintele investitorilor. O serie de studii arata ca, pâna in 2020, India va avea 116 milioane de muncitori in fabrici cu virste cuprinse intre 20 si 24 de ani, in timp ce in China, numarul acestora nu va depasi 94 de milioane. Cu toate acestea dificultatile pentru a începe o afacere în India nu sunt puţine. Infrastructura lasa mult de dorit, porturile au dificultati cu încărcarea produselor destinate exportului, iar penele de curent sunt destul de dese. La acest capitol, China sta mult mai bine: pentru fiecare dolar investit de India în infrastructură, China investeşte sapte. În pofida acestor inconveniente, India pare a fi un adevarat paradis pentru producţie. General Motors şi Motorola vor construi fabrici în partea vestică şi sudică a ţării, în timp ce Posco şi Mittal Steel şi-au facut publice planurile de a ridica fabrici în partea de est. Iar în partea de nord-vest, unde oamenii încă folosesc camilele pe post de hamali, Essar Group a ridicat o fabrica de oţel. O problema încă nerezolvata o reprezintă pregatirea angajaţilor. Astfel, atunci când LG şi-a deschis fabrica din India, a oferit 458 de locuri de munca la linia de asamblare, cu un salariu îniţial de 90 de dolari pe lună. Dar condiţiile cerute, respectiv minim 15 ani de şcoala, ceea ce înseamnă absolvirea liceului plus un colegiu tehnic, au facut ca procesul de selecţie a muncitorilor să fie dificil. Din întreaga populaţie a Indiei, numai 55.000 de persoane se încadrau în aceste cerinte. Pe de alta parte, fabricile din China au mărit veniturile angajaţilor cu 18%, până la 100 de dolari pe luna, după ce s-au raportat un milion de locuri de munca libere. În concluzie, deşi inconvenientele unei investiţii în India sunt nenumărate, fabricile indiene au de cîştigat în  competiţia cu unităţile de producţie din China. Fabricile din India sunt mai mici, dar mai productive, în timp ce fabricile din China sunt mult mai mari, dar forţa de productie a scazut dramatic. Şi încă un fapt cotidian(!?): China şi India produc în fiecare an o jumatate de milion de ingineri, iar prezenţa ştiinţifică a acestora în revistele profesionale de referinţă este din ce în ce mai vizibilă. China este pe drumul reformelor care odinioară păreau utopice. După 30 de ani de restricţii privind natalitatea, China va relaxa politica unicului copil. Oficialii de la Beijing au lansat un program pilot în cinci provincii ale ţării, în care cuplurile vor putea avea un al doilea copil, dar cu condiţia ca cei doi părinţi să fie copii unici. Din 2014 restricţia copilului unic în familie ar urma să fie eliminată la nivel naţional. Cei doi giganţi asiatici China şi India au intrat în competiţia pentru a deveni cea mai mare putere a lumii. Specialiştii sunt de părere că această luptă, ce timp de multe secole s-a dus în Europa sau în state situate pe continente diferite, îşi mută treptat câmpul de bătaie pe continentul galben. Acum cele două state se întrec în creştere economică şi populaţie. Orizontul temporal al acestei lupte între cei doi noi poli de putere din Asia este însă de ordinul deceniilor şi nu al anilor. După Statele Unite, Ja­po­nia şi Ger­mania, a venit rândul Chinei să uimească. 30 de ani de creşteri eco­nomice de circa 10%. China se în­dreaptă ho­tărâtă spre prima po­ziţie, deţinută încă de SUA. Cert este că viitorul nu este acontat de China. Scenariile care prevăd o supraîncăl­zire a eco­nomiei chineze şi o implozie, care ar tri­mite statul înapoi în timp cu câteva decenii sunt încă fezabile. India însă, este unanim văzută ca una dintre ţările cu potenţial de a deveni o mare putere. Progresul economic remarcabil al Asiei este pe cale să modifice ierarhia din competiţia mondială şi să reducă capacitatea statelor occidentale de fixare a regulilor jocului. Redistribuirea puterii economice mondiale are de asemenea repercusiuni asupra dinamicilor economice şi asupra politicilor regionale, asupra alianţelor militare, structurilor de guvernare globală şi în lupta pentru controlul resurselor strategice. Formidabila ascensiune economică a Chinei din ultimii 20 de ani, creşterea Indiei şi boom-ul Asiei, în  general, anunţă mişcări tectonice în economia mondială. Cele doua ţări fac, de asemenea, paşi importanţi în remodelarea ordinii care reglementează relaţiile internaţionale. Lupta pentru supremaţie s-a mutat în Asia dar jucători au încă propriile probleme. India nu priveşte cu ochi buni alianţa Chinei cu Pakistanul, inamicul tradiţional al Calcuttei, căruia i-a furnizat arme şi tehnologie pentru rachetele balistice. De partea sa, Beijingului nu îi convine includerea subcontinentului asiatic în aşa-numită „axa a democraţiei“ alături de Japonia, Australia şi Statele Unite. Scurtul conflict dintre Beijing şi New Delhi din 1962 a marcat adânc viitorul Asiei.