Alexandru Grumaz

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 2009 a fost marcat naşterea binomul G2 (SUA-China) care s-a implicat  în viaţa internaţională de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific. Vizita preşedintelui chinez, Hu Jintao, la Casa Alba, este prima de la instaurarea administraţiei Barack Obama. Cele patru zile ale vizitei au fost minuţios pregătite, fiind însă insuficiente pentru a aplana numeroasele divergenţe existente între cele două puteri. China şi SUA au ales calea dialogului direct pentru a negocia o serie de dosare cu implicaţii planetare: de la dosarul militar la pieţele valutare, de la Internet la comerţul cu minereuri rare, de la marea finanţă la energiile verzi. Geopolitica, diplomaţia şi economia s-au interpătruns, în această partidă de şah de care depinde echilibrul global. O partidă de şah între responsabilii chinezi şi americani de la Washington şi de la Beijing, ce evocă, în primul rând, dorinţa normalizării relaţiilor bilaterale în toate domeniile.

Lungul drum al relaţiilor sino-americane este marcat acum de cea de-a opta întâlnire dintre cei doi preşedinţi Barak Obama şi Hu Jintao. Pregătirile pentru această întâlnire au  început cu mult timp înainte prin prezenţa în cele două capitale ale unor lideri politici şi militari, din cele două ţări, în vederea definitivării agendei vizitei de la Washington. Un exemplu elocvent a fost prezenţa la Beijing a secretarului american al apărării, Robert Gates. Vizita a avut rolul de a deschide calea reluării legăturilor militare dintre cele două state, un capitol de maximă importanţă din cadrul acestui dialog complex, aflate de peste un an în impas. Tot premergător vizitei au fost dialogurile de la Departamentul de Stat dintre cei doi miniştrii de externe chinez şi american şi de asemenea vizita unei delegaţii numeroase de oameni de afaceri chinezi, care au semnat în Texas, cu companii americane, contracte în valoare de 600 de milioane de dolari. În ajunul vizitei preşedintelui Hu Jintao, două momente le consider foarte importante. Primul este reacţia câtorva senatori americani care au cerut Congresului să elaboreze o lege prin care să oblige China să treacă la practici comerciale favorabile Statelor Unite. Iniţiatorul proiectului, senatorul democrat Charles Schumer, a spus că politica monetară chineză împiedică relansarea economiei americane. El şi alţi membri ai Congresului spun că yuanul chinez este supra apreciat cu 40%. Al doilea a fost prilejuit de interviul acordat ziarelor americane, înaintea vizitei, de către preşedintele chinez care a declarat că relaţiile dintre Beijing şi Washington trebuie să intre într-o etapă nouă, eliberată de prejudecăţile războiului rece. În cadrul interviului a respins argumentele americane privitoare la ceea ce unii numesc „războiul valutar”, adică cursul de schimb al yuanului. Totuşi preşedintele Hu a spus că ţara sa este gata să treacă la o politică valutară „mai flexibilă” şi să deschidă piaţa financiară băncilor de pe Wall Street.

Protocolul primirii la Washington a fost impozant şi în acelaşi timp cu unele adnotări neobişnuite. Astfel, la sosirea la Washington, preşedintele Hu Jintao a fost invitat la o cină intimă, un eveniment diplomatic la care, în afara cuplului Obama, au mai participat doar secretarul de stat Hillary Clinton şi consilierul pentru securitate naţională, Tom Donilon. Remarcăm că nu există nici o opinie exprimată de participanţii la cină asupra temelor abordate. A doua zi a intrat în funcţiune protocolul oficial: o ceremonie de primire, o reuniune bilaterală în Biroul Oval, apoi cu colaboratorii, înainte de o conferinţă de presă comună a celor doi lideri. Seara, a avut loc un dineu de stat la Casa Albă. A doua zi vizita a continuat cu întâlniri la Congres. Agenda turneului american  s-a încheiat a treia zi la Chicago singura escală efectuată în afara Washington-ului. Acolo într-un discurs preşedintele chinez a cerut Statelor Unite să relaxeze restricţiile impuse exportului de înaltă tehnologie în China, spunând că această măsură va spori exporturile americane şi va ajuta la redresarea deficitului comercial american în relaţia cu ţara sa. Au fost 20 de evenimente în 68 de ore.

Preşedintele Obama a întins covorul roşu pentru vizita liderului chinez Hu Jintao, s-au tras 21 de salve de tun iar elevii americani, printre care şi Sasha, una din ficele familiei prezidenţiale americane, au oferit flori oaspeţilor chinezi. Dineul de gală a fost pregătit cu minuţiozitate. De pe lista cu cei 225 de invitaţi nu au lipsit foştii preşedinţi americani Jimmy Carter şi Bill Clinton, sau arhitectul normalizării relaţiilor chino-americane Henry Kissinger. Alături de cei menţionaţi au fost prezenţi şefi de la prestigioase firme care au operaţiuni în China: Coca-Cola, Microsoft, Boeing, Glodman Sachs, JPMorgan Chase sau Walt Disney. Împreună cu personalităţile politice de marcă, au fost prezenţi artiştii de prestigiu precum Barbara Streisand, al cărei fan este preşedintele chinez, cântăreţul de jazz Herbie Hancock şi pianistul chinez Lang Lang care au întreţinut atmosfera muzicală. La dineu au mai luat parte şi americani de origine chineză: actorul Jacki Chan (născut în Hong Kong), patinatoarea Michelle Kwan şi violoncelistul Yo Yo Ma. Meniul sută la sută american ! Delicioasa mâncare – salată cu pere şi brânză de capră cu nuci şi homar fiert cu garnitură de morcovi şi ciuperci,vin alb chardonay de pe Russian River-California, coaste de viţel cu cartofi,ceapă şi spanac-cremă cu cabernet din Valea Columbia, plăcintă cu mere şi îngheţată de vanilie-a fost oferită în serviciul de porţelan din perioada administraţiei Clinton la care s-a folosit argintăria utilizată de familiile Reagan şi Truman.

Ce ascunde sub această primire fastuoasă? Analiştii politici apropiaţi de Casa Albă consideră că aceasta este cea mai importantă vizită făcută de un lider chinez în ultimii 30 de ani, ţinând cont de creşterea economică şi militară a Chinei. Cu prilejul vizitei derulate la Congres senatorii şi reprezentanţii din Cameră, atât cei democraţi cât şi cei republicani, au avut un schimb de opinii mult mai nuanţat, faţă de cel al administraţiei, cu preşedintele Hu. Atât republicanii conduşi de preşedintele Camerei Reprezentanţilor, John Boehner cât şi democraţii conduşi de Nancy Pelosi l-au angajat în discuţii ample pe preşedintele Hu Jintao, pe un spectru larg de probleme de la cele economice la cele referitoare la drepturile omului. Dincolo de discuţiile politice cât şi de posibila reluare a colaborării militare, greutatea vizite a fost dată de componenta economică deşi un război surd între cele două este în plină desfăşurare iar tendinţele protecţioniste sunt la mare căutare. Au fost semnate acorduri între compania americana Alcoa, unul dintre cei mai mari producători de aluminiu la nivel mondial, şi China Power Investment Corp. Contractul vizează vânzarea de tehnologii eficiente şi puţin poluante către industria de prelucrare a aluminiului din China. General Electric a semnat un contract important cu grupul chinez Shenhua, legat de tehnologii superioare de procesare a cărbunelui. China va cumpăra 200 de avioane de linie de la compania Boeing, contract în valoare de 19 miliarde USD. Alte 70 de contracte semnate între companiile americane şi statul chinez vor crea o valoare de export în China de peste 45 de miliarde de USD, asigurând totodată 230000 de noi locuri de muncă pentru americani. Contractele economice nu au lăsat ne discutate drepturile omului în China. La conferinţa de presă susţinută de cei doi preşedinţi şi unde translaţia, la cererea delegaţiei chineze, a fost consecutivă şi nu simultană, liderul chinez a pronunţat câteva fraze legate de chestiunea drepturilor omului, lucru care reprezintă o adevărată premieră. „China recunoaşte şi de asemenea respectă caracterul universal al drepturilor omului, dar în acelaşi timp, noi credem că trebuie să ţinem cont de diferitele contexte naţionale în materie de drepturi ale omului” a spus preşedintele Hu Jintao şi a complectat –„China mai are multe de făcut în această privinţă”. Frazele ascund o uşoară schimbare de atitudine a Chinei pe marginea unui subiect considerat dintotdeauna foarte sensibil. În declaraţia comună adoptată la sfârşitul discuţiilor (în timpul căreia s-au atins subiecte precum Tibetul) se prevede că „Statele Unite şi China îşi reafirmă angajamentul faţă de promovarea şi protecţia drepturilor omului în timp ce ele continuă să aibă diferenţe semnificative cu privire la aceste probleme”.

Tradiţional, marcate de suişuri şi coborâşuri, relaţiile sino-americane au început să se deterioreze în 2009, când China ieşea cu capul sus din criza financiară internaţională şi încerca să-şi impună propria politică în Pacific. Pe măsură ce  a trecut timpul relaţiile dintre cele două puteri s-au modificat permanent şi au câştigat în ambiguitate. Pe timpul administraţiei Clinton ele erau puse sub semnul unui „parteneriat strategic constructiv” acum  se vorbeşte  despre „cooperare constructivă”. Secretarul american de Finanţe, Timothy Geithner, explica înainte de vizită ce concesii va trebui să facă China referitoare la priorităţile americane – bariere comerciale, protejarea proprietăţii intelectuale sau reevaluarea yuanului – dacă vrea să obţină un compromis asupra produselor high-tech sau statutul de economie de piaţă. Războiul valutelor deşi negat cu vehemenţă există şi trebuie luat în considerare. Dacă Washingtonul le reproşează chinezilor că îşi menţin moneda la un nivel scăzut pentru a-şi stimula exporturile, Beijingul le reproşează americanilor că tipăresc la nesfârşit dolari datorită statutului special pe care îl are bancnota verde pe glob. De fapt China şi Rusia fac presiuni pentru ca dolarul să nu mai fie monedă de referinţă în tranzacţiile comerciale. Cele două au convenit anul trecut că schimburile dintre ele să se facă în moneda naţională a fiecărei ţări şi nu în dolari.

Ce aduce nou această vizită şi ce păstrează? Fricţiunile între cele două superputeri vor persista, pe teme deja consacrate: refuzul Chinei de a răspunde aşteptărilor de reevaluare drastică a yuanului, diferendele comerciale, vânzarea de arme americane Taiwanului, Tibetul, libertatea internetului, Coreea de Nord, revendicările maritime ale Beijingului faţă de aliaţii americani sau rivalităţile din Pacific. În ce priveşte programele nucleare ale Iranului şi Coreei de Nord, americanii şi chinezii continuă să difere în tactici dar şi în strategie. Cu toate greutăţile inerente vizita a reprezentat un moment important de pregătire a viitoarelor relaţii sino-americane, preşedintele Hu Jintao urmând să predea puterea în 2012-2013(diferitele prerogative prezidenţiale se predau gradual ultimul fiind preşedinţia Comisie Militare Centrale). Pentru preşedintele Hu vizita securizează moştenirea politică ca arhitect al creşterii paşnice a Chinei şi a transformării acesteia în mare putere globală emergentă. Din punct de vedere al administraţiei Obama, vizita este un succes datorită gestionării corecte a acestui dosar şi a avantajelor economice obţinute în acest moment de criză. Chiar dacă SUA şi China admit existenţa interesului unei cooperări, şi nu a ostilităţii, raportul de forţe este în schimbare. Condiţia: China să reziste din punct de vedere al presiunii sociale interne într-o economie a liberei concurenţe a cărei dezvoltare este explozivă. America se confruntă acum cu o putere care înţelege să o rivalizeze la toate nivelurile: economic, militar, ştiinţific, cultural. Colosul chinez încearcă să remodeleze scena economică mondială şi este în pragul reuşitei. China vrea să devină un gigant strategic global nu unul regional cum este acuma. Îi lipseşte puterea tehnologică deplină. Emergenţa unei Chine bogate şi puternice este în mod sigur un lucru bun însă aceasta trebuie să aibă loc într-o armonie „confucianistă” atât în interiorul frontierelor sale cât şi în exteriorul lor. Între cele două există conflicte, fricţiuni, tensiuni iar marele merit al lui Barack Obama este de a nu le ascunde şi de a căuta şi găsi soluţii. De doi ani deja, iritarea urcă la Washington din cauza practicilor comerciale ale Chinei. Totuşi lucrurile se ameliorează. China a început o lentă conversie a economiei sale care trece printr-o reevaluare progresivă a yuanului pentru a mari cererea internă şi a lupta contra inflaţiei. Cert este că administraţia Obama a ales calea dialogului fără menajamente cu Beijingul. Va urma Europa exemplul Americii?. 

Cu prilejul vizitei „diplomaţia Panda” a revenit pe scenă ca într-o spirală a timpului. Ursuleţii panda, Mei Xiang şi Tian Tian, pot rămâne la Grădina Zoologică din Washington pentru încă 10 ani. Panda a fost şi va rămâne un simbol important în relaţiile sino-americane din momentul în care preşedintele Mao Zedong i-a dăruit doi ursuleţi panda preşedintelui Richard Nixon pentru a omagia vizita acestuia din urmă la Beijing în 1972.

Ce va urma? Forumul de la Davos. Tema: „Norme comune pentru noua realitate”. Participanţi de marcă: cancelarul Germaniei, Angela Merkel, preşedintele francez Nicolas Sarkozy, preşedintele Rusiei Dimitrie Medvedev, premierul britanic David Cameron, prim-ministrul Greciei, George Papandreou,  şi preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet.