Anul Africii
Mar 29th, 2011 by admin
Africa este în “flăcările” revoluţiilor sociale. Anul revoluţionar 1848 derulat în Europa a prins contur în Africa deşi a venit cu peste 150 de ani mai târziu. Peste un miliard de oameni locuiesc pe continentul african, în 53 de ţări şi teritorii. Mulţi dintre africani fără acces la facilități de baza: apă, electricitate, asistenţă medicală, educaţie. Multe ţări sfâşiate de războaie interne, copleşite de corupţie, bântuite de intoleranţă religioasă sau etnică. Drepturi fundamentale ale omului, începând chiar cu dreptul la viaţă, sunt vorbe goale în multe din aceste ţări. Materialul de faţă încercă o trecere în revistă situaţia din ţări africane mai puţin mediatizate. Situaţia actuală pare a fi a doua mare mişcare de renaştere naţională de la cea de eliberare de sub tutela colonialismului din anii 60. Nigeria Coasta de Fildeş Burundi Sudan şi Uganda vor face obiectul unor scurte previziuni. Cât despre Siria nu mai este cazul, mişcările revoluţionare se amplifică de la o zi la alta, soarta administraţie fiind pecetluită. Totul este doar o chestiune de timp. 2011 a devenit un an important pentru toate ţările africane: în peste 20 dintre ele, vor avea loc alegeri, parlamentare, prezidenţiale sau locale. Printre acestea Zimbabwe, ţara cu economia distrusa de politica aberantă a preşedintelui Mugabe, politică ce a generat corupţie şi o inflaţie galopantă, dar şi Nigeria, mare producătoare de petrol, aur, diamante dar şi de tensiuni interetnice. Pentru ambele ţări, dar şi pentru celelalte 20, anul 2011 este de o importanţă crucială: poate însemna drumul spre libertate, prosperitate, economie funcţională şi progres sau, din contra, poate însemna alunecarea cu mai mare viteza pe panta corupţiei, a războiului civil, a sărăciei.
Nigeria
Caracteristic pentru alegerile din Nigeria sunt violenţele pe care le întâlneşti la tot pasul iar ceea ce urmează în Aprilie probabil nu va diferi multe de cele de până acum. Exemple sunt elocvente. Altercaţiile de la recentul miting pentru campania prezidenţială al candidatului Muhammad Buhari s-au soldat cu 6 morţi. Poliţia a folosit muniţie de război iar evenimentele au fost similare cu cele din 12 februarie din Port Harcourt . Cert este că aceste intervenţii ale forţelor de ordine sunt motivate politic. Situaţia este similară cu cea din Coasta de Fildeş (Cote d’Ivoire) sau Libia. Este timpul să dăm mai multă atenţie unuia dintre producătorii cei mai importanţi de petrol din Africa. Nigeria va porni pe calea unui război civil.
Coasta de Fildeş
Conflictul din Coasta de Fildeş, care are doi preşedinţi ce se proclamă fiecare conducătorul real al ţării, a intrat într-o noua faza, după ce trupele preşedintelui recunoscut internaţional – Alassane Outtara, au atacat zone ale capitalei Abidajn loiale lui Laurent Gbagbo, cel care s-a autoproclamat fraudulos câştigător al alegerilor şi s-a menţinut la putere cu sprijinul armatei. Raportul Operaţiuni ONU din Coasta de Fildeş menționează că Laurent Gbabgo a cumpărat elicoptere de atac MI-24 şi lansatoare de rachete BM-21. Numărul persoanelor strămutate sau dispărute a ajuns la 1 milion conform rapoartelor reprezentanţilor ONU. Devastatorul război civil s-a încheiat printr-un acord în 2006 iar urmările acestuia se presupunea că vor fi eliminate după alegerile prezidențiale din decembrie 2010. Atunci însă, în ciuda faptului ca Outtara a câştigat detaşat, cu 56%, alegerile monitorizate internaţional, Gbagbo s-a folosit de Consiliul Constituţional, care a anulat 10% din voturile rivalului sau şi l-a proclamat învingător. Conform Înaltului Comisar ONU pentru refugiaţi conflictul actual afectează procesul de pace din ţara vecină Liberia care este în proces de reconstrucţie după două războaie civile. Războiul civil este în plină desfăşurare iar finalul este departe de a se întrevedea.
Burundi
Rapoartele diferitelor organizaţii internaţionale, inclusiv Human Rights Watch, Amnesty International şi Reporteri fără Frontiere, remarcă deteriorarea situaţiei de securitate şi creşterea numărului de încălcări ale drepturilor omului în special de către forţele de ordine publică. Situaţia nu s-a îmbunătăţit după alegerile de anul trecut, care, în conformitate cu raportul final publicat de Comisia Europeană au fost marcate de limitări ale dreptului de exprimare şi arestări a reprezentanţilor partidelor de opoziţie. Situaţia din Burundi este fluidă şi marcată de represiunea administrație la putere. Comunitatea internaţională, inclusiv Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană sau Uniunea Africană, dar şi organizaţiile regionale, trebuie să continue să monitorizeze îndeaproape situaţia politică şi de securitate din Burundi pentru a evita un genocid umanitar.
Sudan
Sudanul post-referendum a fost marcat de violenţe. Imaginile transmise de sateliţi au fost folosite la identificare zonelor de conflict (programul Satellite Sentinel Project) . Din nefericire numărul morţilor datoraţi conflictelor locale este în creştere. Tensiunile din Abyei au crescut în ultimul timp şi datorită foţelor armate sudaneze care au intrat în regiune. 2 milioane de oameni au murit în urma confruntărilor începute în anul 1983. Anul a început cu referendumul de secesiune aprobat de populaţia din sud. Referendumul a fost ultimul act, al unui conflict de 30 de ani, conflict care a însângerat Sudanul şi a provocat milioane de victime. Rezultatele scrutinului popular din Sudan vor fi aflate probabil în primăvara aceasta, iar posibila separarea a celor doua state rămâne un proiect de durata. Situația rămâne încordata atât în sudul, preponderent creştin şi negru, dar şi în Darfur şi în provinciile vestice, de la graniţa cu Libia şi Ciad. Recent, un înalt oficial sudanez din Partidul Congresului National, partidul de guvernământ, a declarat ca preşedintele Omar Hassan al-Bashir nu va mai candida pentru un nou mandat. Bashir a ajuns la putere printr-o sângeroasa lovitura de stat militara în 1989, iar anul trecut, in aprilie, a câştigat un nou mandat, la primele alegeri libere de după 1986, alegeri contestate însa de opoziţie pentru fraudele care au avut loc. Sudanul se mişcă şi în nord şi în sud. Situaţia este mult mai complexă decât pare iar soluţiile nu au suficient impact în rezolvarea conflictelor etnice.
Uganda
În Uganda, preşedintele Yoweri Museveni, la putere din 1986, a fost „reales” în fruntea statului pentru cinci ani suplimentari. Într-un recent articol pentru Foreign Policy, preşedintele Yoweri Museveni a rememorat relaţiile sale cu Gaddafi enunţând greşelile făcute de acesta în opinia lui dar şi meritul de a fi condus Libia Africa şi Lumea a Treia prin istoria zbuciumată a sfârşitului de secol XX şi începutul secolului XXI. După acest interviu credibilitatea preşedintelui ugandez este la limita de jos în faţa cancelariilor Occidentale. Prezenţa militară franceză în Uganda poate garanta o stabilitate relativă a ţări în luptă cu cea mai bine organizată guerilă LRA (Lord’s Resistance Army) care se manifestă în nordul ţării. Liderul ei Joseph Kony vrea să conducă ţara după cele 10 comandamente biblice dar în acelaşi timp este căutat de Curtea Penală Internaţională pentru săvârşire de crime împotriva umanităţii. Uganda se află în pragul unor mişcări revoluţionare ce se vor declanşa după modelul libian.
Somalia
Somalia este poate un caz aparte. Consiliul de Securitate al ONU se în martie, pentru a-şi exprima sprijinul comunităţii internaţionale faţă de Guvernul din Somalia. Războiul din Somalia ţine de peste 20 de ani. De fapt aici apare tema ca războiul civil din Libia să se prelungească precum cel din Somalia unde statul s-a prăbuşit, iar ţara a fost divizată în parcele controlate de clanuri, grupuri mafiote şi islamişti radicali. Comunitatea internaţională nu a reuşit să oprească acest război fratricid în ciuda unei intervenţii pe teren a Uniunii Africane. În jur de patru sute de mii de persoane şi-au pierdut viaţa de la izbucnirea războiului civil. În contextul haosului din Somalia au murit şi zeci de soldaţi ai trupelor trimise acolo, ca să nu mai vorbim că pirateria a devenit o adevărată industrie în largul coastelor somaleze. Pentru o bună parte dintre noi , conflictul din Somalia este unul uitat, iar presa aminteşte de situaţia din această ţară mai ales atunci când au loc acte de piraterie. Guvernul de tranziţie din Somalia s-ar prăbuşi în 24 de ore fără ajutorul celor opt mii de soldaţi furnizaţi de Uganda şi Burundi şi oricum nu a ajuns la nici o înţelegere cu multiplele facţiuni aflate în conflict. China, care asigură în prezent preşedinţia prin rotaţie a Consiliului de Securitate al ONU doreşte redactarea unei rezoluţii, în care să se specifice clar că războiul civil din Somalia încurajează pirateria.
