„Vânt şi Nori” nu mai răspunde!
Apr 10th, 2011 by admin
Feng Yun (Vânt şi Nori în traducere) a fost un satelit meteorologic chinezesc mândria Biroului de Astronautică din Shaghai care l-a proiectat şi realizat. Un satelit, în greutate de 954kg, care a fost prezent pe orbită timp de şapte ani (din 1999 fiind al treilea satelit meteorologic lansat de China din 1988) şi care în scurta sa viaţă spaţială a adus mari servicii autorităţilor chineze prevăzând schimbările bruşte de temperatură şi anunţând posibilele taifune, dar şi evitând catastrofe meteorologice. Pe 11 ianuarie 2009 satelitul trecea deasupra teritoriului Chinei la o altitudine de 865 km. La Centru Spaţial de la Xichang era forfotă mare. Care era cauza? În acele clipe de la cartierul general al Forţelor Strategice de Rachete ale Chinei situat la Qinghe să dădea un „ordin de luptă”. O racheta balistica s-a desprins de pe rampa de lansare şi după o traiectorie de 800 de km „ucigaşul cinetic” cum spun militarii s-a desprins de treapta motoare şi a lovit în scurt timp satelitul. După câteva secunde radarul din sala de comandă a înregistrat finalul lui Feng Yun transformat într-o ploaie de resturi spaţiale în jur de 30000 de fragmente de mici dimensiuni (numai trei fragmente au pătruns în atmosferă restul continuându-şi odiseea spaţială.).Nimeni în afară de chinezii care au participat la eveniment nu a ştiut până când câţiva dintre militaria americani care lucrează la programele spaţiele au făcut ştirea oficială pentru publicaţie de specialitate Aviation Week/Space Technology. În mod sigur cazul era unul militar şi mai puţin ştiinţific.
Chinezii au făcut-o odată şi pot în mod sigur s-o mai facă odată. Brusc lumea devine alta. Ce au vrut chinezi să demonstreze atunci? În arsenalul american pentru chinezi satelitul este cel mai periculos. bAcesta nu detectează numai tirul unor baterii de rachete ci şi locul unde acestea se depoziteaza sau se alimentează. Satelitul este un punct de monitorizarea şi comandă în acelaşi timp pentru militari. El ordonă tirul rachetelor antirachetă. Astfel în câteva minute China a devenit o putere spaţială. A urmat primul zbor cu echipaj uman la bord.
China a dovedit din nou că nu mai este o surpriză în ceea ce face. Agenţia de ştiri Xinhua a publicat pozele oficiale ale primului portavion chinezesc. Este de fapt portavionul Variag preluat de la Ucraineni (fără motoare, instalaţiile radar şi sisteme de luptă), dezvoltat şi reproiectat de inginerii chinezi. El a fost remorcat până în portul Dalian unde s–au făcut modernizările şi s-au instalat motoarele a căror licenţă provine din Ucraina. Textul care însoţeşte poza explică că după 70 de ani de aşteptare China lansează la apă anul acesta ceea ce va deveni amiralul flotei chineze în următorii ani. Secretul lui Polichinell a fost relevat în media după ce pozele luate pe teren sau din satelit au dezvăluit activitatea febrilă derulată de specialişti chinezi pentru punerea în stare de funcţionare a navei. Dar acum este oficial va fi lansat la apă anul acesta.
Odată cu apariţia portavionului chinez balanţa de forţe între China şi vecinii ei se dezechilibrează total. Dezbaterea privind interesul naţional al Beijingului în Marea Chinei de Sud revine în centrul atenţiei aceasta având acum un nou gardian. Frontierele navale se clatină din nou. Insulele din arhipelagul Spratly (rezerve de petrol echivalente cu cele ale Irakului situate la 1000 km faţă de ţărmul chinezesc) şi arhipelagul Paracel „se apropie” de China. Dacă Paracel este mai uşor de rezolvat pentru Beijing(au construit deja piste de aterizare de mare capacitate), Spratly este la 500 km de coastele vietnameze şi este revendicat de China, Taiwan, Filipine, Malaysia şi Vietnam. În 2025 se estimează o cerere de energie de 75 milioane – 110 milioane de barili pe zi. 75% din aceasta va fi preluată de Asia. Iar China va fi principalul beneficiar. Drumul petrolului este extrem de important(China importă 60% petrol din Orientul Mijlociu) iar „Dilema Malacca” (strâmtoarea) este una de siguranţă naţională pentru chinezi. China duce o politică de prezervare a căilor de transport energetice. Are proiecte de viitor (construcţia unei conducte în valoare de 2 miliarde de dolari între Myanmar şi China) dar şi relaţii preferenţiale cu Bangladesh (unde construiește un terminal de containere la Chittagong) sau cu Myanmar unde, în Golful Bengal construieşte o bază navală prevăzută cu instalaţii de monitorizare radar a zonei adiacente inclusiv a marelui vecin India. Relaţia cu Pakistanul este una preferenţială ea venind din negura timpului. Peste tot unde se află o strâmtoare China este prezentă. La fiecare capăt al Canalului Panama China are închiriate instalaţii portuare. Chiar şi-au pus problema revigorări căii ferate care a însoţit canalul de-a lungul timpului. China nu a gândit niciodată pentru mâine a gândit pentru poimâine.
Acum portavionul va permite ca forţele aeriene chineze să se deplaseze în zone operaţionale în care nu au încă posibilitatea. Şi totuşi operaţiunile navale care implică portavioane nu sunt uşor de efectuat iar ele nu se învaţă de la alţii. Acum vor începe anii de muncă pentru a pregăti echipajul de luptă. Şi apoi un singur portavion nu-ţi dă nici un avantaj operaţional. Sunt necesare cel puţin trei nave de acest tip pentru a fi un adversar incomod cu adevărat.
Lansarea la apă este o chestiune mai mult politică decât militară dar va constitui un punct de plecare în noua structură militară chineză. În mod sigur chinezii învaţă să dezvolte noi capabilităţi militare. China a devenit în scurt timp o putere militară de prima mână cu program spaţial în derulare şi cu program naval de mare anvergură. China a crescut şi a deveni un „big boys”. Timpul se comprimă inclusiv pentru chinezi. Aici îl amintim mereu pe Charles De Gaulle care spunea „Într-o zi, China va fi o mare realitate politică, economică şi chiar militară” China trăieşte acum din nou perioada marilor descoperi când porţelanul, tiparul mobil, busola sau praful de puşcă schimbaseră soarta imperiului de la Răsărit. Şi cu toate acestea supremaţia Americii este departe de a fi pierdută. Tehnologia de la Sandia National Laboratories este încă un vis pentru mulţi dintre cercetătorii planetei. De la cubul lui Rubik, atât de popular printre locuitori planetei, la Cubul Magic de la Sandia, extrem de util în lupta antiteroristă, este o cale lungă şi anevoioasă.
