Osama bin-Laden „şeicul terorii”
May 5th, 2011 by admin
Un capitol al terorismului mondial se închide altul se deschide! Evenimentele derulate la finele săptămânii trecute au luat comunitatea internaţională pe nepregătite. Investiţia umană şi materială făcută de administrațiile americane de-a lungul ultimilor 10 ani pentru a ajunge la acest moment de victorie este imensă. Trebuie să le mulţumim tuturor acelor militari, inclusiv eroilor militari români, care şi-au riscat viaţa în războiul împotriva terorismului în Irak sau Afganistan. Şi apoi nu putem vorbi despre eliminarea „şeicului terorii” fără să ne amintim de tragedia celor peste 3000 de americani morţi în atentatele de la World Trade Center din 11 septembrie 2001 cărora le aducem un pios omagiu.
Acţiunea serviciilor secrete americane a luat mult timp din motive pe care noi europeni nu le putem înţelege întotdeauna. Sunt motivele unei culturi medievale care dăinuie de secole în Pakistan, cultura paştunilor. Protecţia pe care paştunii o acordă prietenilor vine de la un cod etic nescris – Paştunwali – care le interzice trădarea prietenilor. Onoare solidaritate ospitalitate sprijin reciproc şi răzbunare sunt valorile de bază ale codului. Osama s-a situat pe poziţia de vechi prieten care alături de paştuni şi talibani a luptat împotriva Uniunii Sovietice. Aşa cum procedează talibani în Afganistan pentru a câştiga încrederea triburilor locale şi a căpăta sprijinul acestora în acţiunile lor militare Osama s-a căsătorit cu o femeie de etnie paştună (despre care circulă diverse legende cum că ar face parte dintr-un trib important sau că ar avea relaţii înalte în administraţia pakistaneză!?).
CIA ştia de ani de zile numele de război al mesagerului (curierului) de încredere al liderului terorist (prin acesta bin-Laden comunica cu exteriorul, în locuinţă nefiind telefon, fax, internet sau telefon mobil) şi bănuia că cei doi ar putea locui împreună. Aflaseră acest lucru de la unul din membri Al-Qaida capturaţi şi închişi la Guantanamo. În acest moment au început investigaţiile asupra acestuia reuşindu-se ca în 2007 să i se afle identitatea reală iar în 2010 locul în care trăia Abbottabad la 2 ore de mers cu maşina faţă de Islamabad capitala Pakistanului. Abbottabad este un oraş care aparţine spaţiului paştun unde legea pakistaneză nu are valoare. Autorităţile pakistaneze nu pot acţiona în teritoriile paştune fără acordul liderilor locali. Locuitorii din aceste zone se conduc după Paştunwali care este mai puternică şi decât sharia. Ceea ce face ca poziţia serviciile de informaţii pakistaneze ISI să fie delicată este locaţia pe care se afla vila (evaluată la peste un milion de dolari) în care locuia Osama: la doar 700 de metri de Academia Militară a Pakistanului echivalentul lui West Point din SUA, în apropierea Centrului Medical al Armatei şi a sediului Regimentului de Frontieră, precum şi al Institutului de Tehnologie a Informaţiei. Întrebarea care vine pe buze imediat este: a ştiut serviciul de informaţii ISI de existenţa lui la Abbottabad? Greu de presupus că răspunsul ar fi… unul negativ. Dacă Pakistanul a negociat s-au nu predarea lui Osama nu vom şti niciodată. Doar vom putea bănui în funcţie de evoluţiile ulterioare a relaţiilor dintre cele două. După inundaţiile de acum doi ani Pakistanul este într-o criză economică copleşitoare. Un lucru este însă cert. În 1998 serviciile secrete americane l-au depistat pe Osama într-o tabără din Afganistan. Preşedintele de atunci Bil Clinton a ordonat un atac cu rachete de croazieră. Din nefericire pentru administraţia americană tabăra fusese părăsit de terorişti, pentru că o sursă neidentificată i-a anunţat de iminenţa atacului. Atunci ISI a devenit ţinta acuzaţiilor de colaborare cu talibanii. India acuză serviciul ISI de colaborare cu terorişti pentru organizarea de atacuri teroriste pe teritoriul ei (vezi atacul de la Mumbay) . Deşi în ultimi 10 ani de colaborare ISI a transmis părţii americane date despre terorişti prezenţi pe teritoriul naţional, însemnând informaţii brute, acestea nu au fost transmise cu interpretarea necesară de specialiştii pakistanezi. Faptul a dus la concluzia că, în mod sigur, operaţiune de prindere a lui Osama bin-Laden nu a fost una de cooperare dar, s-a încadrat, în acordurile de derulare a unor operaţiuni specifice pe teritoriul naţional pakistanez stabilite între cele două părţi. Pakistanul este o victimă a terorismului dar şi o gazdă pentru aceştia în teritoriile pe care nu le controlează.
Strategia de asasinare a lui bin-Laden a fost îndelung studiată iar execuţia a fost impecabilă. Militari americani aparţinând trupelor SEAL, mai precis Team Six (un grup special antrenat şi înconjurat de legendă) în mod oficial denumit Naval Special Warfare Development Group ( prescurtat DevGru) au executat misiune. După îndelungi antrenamente realizate la Bagram Air Base pe un model similar vilei de la Abbottabad. DevGru aparţine lui Joint Special Operation Command o colecţie de unităţi speciale cu misiuni din cele mai secrete. Comandamentul raportează direct preşedintelui SUA şi acţionează legal sau „mai puţin legal” oriunde în lume. Zeci de luptători aparţinând forţelor JSOC au murit în operaţiuni acoperite în Afganistan (moartea lor a fost anunţată de Departamentul Apărării ca accidente de antrenament pe câmpul de instrucţie în estul Afganistanului). Cum au trecut elicopterele graniţa din Afganistan? Au avut codurile de la trasponderele pakistaneze sau au fost camuflate în culorile forţelor aeriene pakistaneze? Nu vom şti niciodată. Ce ştim este că pentru misiune au fost implicate alte două grupuri Technical Application Program Office şi Aviation Technology Evaluation Group. Începând cu 11 septembrie 2001 JSOC a devenit arma letală a guvernului american în acţiunile împotriva teroriștilor şi a reţelelor acestora. Un memorandul recent al şefului CIA a devoalat faptul ca NSA (National Security Agency) şi National Geospatial-Intelligence Agency au participat la operaţiunea de identificare a lui Osama. NSA este responsabilă pentru identificarea lipsei sistemelor de comunicaţii din reşedinţă iar NGIA de realizarea hărţilor dar şi de dezvoltarea unui soft care să recunoască personajele din vilă. Munca derulată de echipele JSOC este în realitate mult mai complexă utilizând metode avansate de supraveghere tehnologică şi modele de analiză computerizate bazate pe observaţiile reale ale comportamentului insurgenţilor.
Ce ne oferă viitorul? CIA a beneficiat de o marje importantă de manevră dar şi de sprijin financiar în timpul administraţiei Obama. Drept dovadă succesul deosebit obţinut în lupta împotriva terorismului prin capturarea (împuşcarea) lui Osama bin-Laden. Acesta a venit după 10 ani de război în Irak şi Afganistan. Acum se închei un capitol care a însemnat în primul rând răzbunarea celor peste 3000 de americani morţi în atacul terorist din 11 septembrie 2001 de la New York ordonat de Osama bin-Laden. „S-a făcut dreptate” spunea un american obişnuit, intervievat de CNN, pe străzile New York-ului, în noaptea anunţului făcut de preşedintele SUA despre moartea lui Osama. Succesul a fost obţinut de clasa politică americană având în vedere că în timpul operaţiunilor din cercul iniţiaţilor au făcut parte atât republicani cât şi democraţi din conducerea comisiilor senatoriale sau din camera reprezentanţilor cu atribuţiuni în domeniul militar sau cel al informaţiilor.
Cine va prelua conducerea grupării teroriste?
Considerat drept numărul doi al reţelei Al-Qaida Ayman al-Zawahiri nu devine automat numărul unu. Ayman nu are carisma necesară dar nici sprijinul ramurilor saudite şi yemenite ale organizaţiei conform unor experţi în terorism. Egipteanul în vârstă de 60 de ani de profesie medic este considerat creierul atentatelor din 11 septembrie 2001. Integrat în organizaţia Fraţii Musulmanii la 15 ani a fost implicat în anii 80 în asasinarea preşedintelui egiptean Anwar al-Sadat. A fost angajat în lupta împotriva sovieticilor în Afganistan a format şi antrenat luptători ceceni a organizat atentatele de la Luxor din Egipt în 1997 dar şi pe cele din Kenia şi Tanzania împotriva ambasadelor americane. Toate acestea îi conferă legitimitate în preluarea funcţiei dar există şi multe semne de întrebare. Ayman este un adept al mesajelor video şi audio ce îndeamnă la Jihad şi pe care le-a transmis mai ales că în ultima perioadă de timp, ceea ce a făcut, pe undeva, ca popularitatea lui printre musulmani să crească. Este în fapt ideologul reţelei teroriste Al-Qaida fiind cel mai îndreptăţit în a prelua funcţia de conducere. Americani nu l-au uitat nici pe el. Are un premiu de 25 milioane de dolari pentru prinderea lui viu sau mort.
Saif al-Adel – egipteanul în vârsta de 51(54!?), este unul dintre liderii de rang înalt ai Al-Qaeda fiind membru al conducerii militare a reţelei teroriste. Se crede ca el ar fi înfiinţat o tabăra de antrenament a Al-Qaeda la Ras Kamboni, în Somalia, şi ar fi pregătit somalezii care au luat parte la prima confruntare de la Mogadiscio împotriva forţelor Statelor Unite, când doua elicoptere Black Hawk au fost doborâte de RPG-uri. Saif al-Adel se afla din 2001 pe lista FBI cu cei mai căutați teroriști si exista o recompensa de cinci milioane de dolari pentru informații privind locul în care se află. Sursele afirmă că s-ar afla în Iran.
Sulaiman Abu Gaith- imam kuweitian în vârsta de 45 de ani este purtătorul de cuvânt oficial al organizației. Abu Gaith a devenit cunoscut în timpul războiului din Golf, din 1991, când a denunţat regimul lui Saddam Hussein şi a cerut familiei regale şi guvernului din Kuwait instituirea Legii Sharia. Ulterior, i s-a interzis sa tina predici, iar în 2000 el a părăsit Kuwaitul şi a plecat în Afganistan, unde l-a întâlnit pe Osama bin Laden şi s-a alăturat reţelei Al-Qaeda. După atacurile din 11 septembrie 2001, el a promis ca „furtuna de atacuri cu avioane nu se va opri”. Nu se cunoaşte locul în care se află.
Abu Hafiza – de profesie psihiatru militar, marocanul este considerat strategul Al-Qaeda. Potrivit unui site israelian, el a contribuit la planificarea atacurilor din martie 2005 de la Madrid. De asemenea, el a susţinut ca Irakul va fi principalul „câmp de bătălie” pentru organizaţia Al-Qaeda.
Fasul Abdullah Mohammed –originar din insulele Comore, în vârstă de 36 de ani, este considerat liderul organizaţiei din estul Africii. El este căutat de Statele Unite pentru presupusul rol în atacul cu bomba din 1998 asupra ambasadelor americane din Tanzania şi Kenya şi s-a aflat în Somalia în timpul primelor lupte de la Mogadiscio. El s-ar fi aflat in Somalia şi în timpul confruntărilor din 2007, iar ulterior au apărut relatări ca ar fi fost ucis într-un atac american. Cu toate acestea, un site din Somalia a anunţat în 2009 ca ar fi fost numit la conducerea Al-Qaeda din estul Africii.
Pe listă mai sunt şi alţii:
Anwar al-Aulaqi, un imam radical în vârstă de 39 de ani, care are dubla cetăţenie – yemenita si americana -, nu face parte oficial din reţeaua Al-Qaida, dar susţine ideile acesteia.
Adam Yahiye Gadahn – un cetăţean american în vârstă de 32 de ani convertit la islam, pledează pe Internet pentru atacuri antiamericane.
Fahd Mohammed Ahmed Al-Quso – un yemenit în vârstă de 37 de ani, este suspectat de organizarea atentatului din 2000 contra navei militare americane USS Cole.
Abdullah Ahmed Abdullah – un egiptean in varsta de 50 de ani, este suspectat ca face parte din conducerea Al-Qaida din Africa de Est.
Nazih Abdul-Hamed Nabih al-Ruqai, alias Anas al-Liby – Un libian de 47 de ani, fost refugiat politic în Marea Britanie.
Ali Said Ben Ali El-Hoorie – un saudit de 46 ani, suspectat ca a participat la atentatele din iunie 1996, împotriva turnurilor Khobar, la Dahran.
Schimbări în conducerea CIA şi a Pentagonului.
Anunţul prind schimbările ce urmează să se efectueze la nivelul conducerii CIA şi a Pentagonul a surprins iniţial pe toată lumea. De fapt preşedintele Obama pregăteşte şi alte schimbări la nivelul administraţiei americane, schimbări despre care vom discuta într-un comentariu ulterior. Generalul David Petraeus actualmente şeful forţei internaţionale din Afganistan ISAF şi va prelua conducerea CIA fiind înlocuit de generalul locotenent John Allen, actualul comandant al CENTCOM (Comandamentul Central al armatei SUA) iar actualul şef al CIA Leon Panetta va prelua comanda Pentagonului de la Robert Gates care urmează să-şi dea demisia. Panetta în vârstă de 72 de ani fost şef al administraţiei Clinton Generalul David Petraeus este unul dintre cei mai apreciaţi specialişti americani în contra-insurgenţă deţinând funcţii de comandă în Irak şi Afganistan. Numirea lui la comanda CIA nu este altceva decât expresia faptului că în lupta împotriva terorismului se deschide un nou capitol. CIA este pentru actuala administraţie de la Washington pivotul central al luptei împotriva terorismului. Notabil CIA controlează misiunile „dronelor” în Afganistan şi Pakistan deşi conceptul a fost lansat la Pentagon de Donald Runsfeld şi s-a numit iniţial „blue-sky” Panetta a preluat conceptul şi l-a denumit ulterior „the only game in town in term of confronting or trying to disrupt al-Qaida leadership”. Din 296 de misiuni conduse de CIA din 2004, 194 s-au desfăşurat sub comnada administraţiei Obama. CIA sub comanda lui Panetta a obţinut o importantă victorie asupra şefului Comunităţii de Informaţii de la vremea aceea respectiv 2009, Denis Blair prin păstrarea liniei telefonice directe cu Casa Albă pentru acţiunile acoperite şi a promovat la rangul de oficial pe şeful de staţie CIA din misiunile externe. Conform legislaţiei americane şeful CIA raportează Directorului Comunităţii de Naţionale de Informaţii. Cu toate aceste misiunile aeriene ale dronelor au fost supervizate de Centrul de Operaţiuni al forţelor aeriene americane cel care coordonează zborurile deasupra Afganistanului. De fapt de-a lungul misiuni la Kabul a lui Petraeus acesta obişnuia să-şi înceapă ziua cu o discuţie cu seful de staţie CIA ceea ce denotă că cooperarea între armată şi sistemul de informaţii al CIA a funcţionat perfect sub comanda celor doi (Panetta şi Petraeus). Lui Panetta îi revine acum misiunea de a retrage trupele din Afganistan şi Irak dar şi de a reduce cu 400 miliarde USD bugetul apărării până în 2023.
Aş aminti aici încă o schimbare care urmează înlocuirea ambasadorului de la Kabul Karl Eikenberry de diplomatul Ryan Crocker. Crocker a fost ambasador în Irak. De fapt cum observaţi s-a format o echipă câştigătoare: Panetta-Petraeus-Crocker. Apropo de generalul Petraeus în vârstă de 58 de ani artizanul strategiei câștigătoare în Irak este un om apreciat în tot spectrul politic american.
În loc de concluzie. Având în vedere posibilele atacuri teroriste bine planificate, centrul de interes pentru agenţiile americane de informaţii va rămâne aţintit asupra Yemenul (unde gruparea Al-Qaida din Peninsula Arabă – AQPA are sediul) şi Pakistanul. Au fost emise diferite teorii privind soarta Al-Qaida. Moartea lui bin Laden poate să nu afecteze prea mult acţiunile grupării teroriste, având în vedere că principalii lideri ai Al-Qaida sunt, încă, în libertate şi îşi pot asuma principalul post de conducere al grupării teroriste. De asemenea rolul lui Osama în ultima perioadă a fost unul mai mult decorativ. Acest lucru nu înseamnă că acţiunea de capturarea a lui scade cu ceva importanţa evenimentului. O altă teorie ar fi ca gruparea să-şi piardă în timp importanţa în lipsa unui conducător precum bin Laden, care este „de neînlocuit” fiind considerat o icoană a terorismului (nimeni nu are faima, carisma şi vizibilitatea sa).
Moarte lui bin-Laden este un semnal puternic transmis către terorişti de a se abţine de la organizarea şi planificare unor noi atentate dacă nu vor să împărtăşească soarta colegului lor. Forţele speciale americane au demonstrat că sunt gata de luptă pe un front invizibil. Terorismul este un fenomen descentralizat din punct de vedre al finanţării planificării şi execuţiei. Înlăturându-l pe bin-Laden nu se înlătură pericolul. Deci terorismul va continua cu menţiune unei posibile agravări pe termen scurt pentru a demonstra că resursele sunt încă la locul lor.
Altă concluzie rezidă în opţiune guvernului pakistanez de a acţiona împotriva grupărilor teroriste care şi-au stabilit sediul în Pakistan.
Revoluţiile actuale au îndreptat comunitatea arabă dincolo de ideologiile lui bin-Laden privind utilizarea Jihadului. Societăţile arabe doresc emancipare şi buna-convieţuire cu Occidentul. Ele au denunţat violenţa fundamentalistă. Inamicul Al-Qaida a fost SUA până acum. Revoluţiile din Egipt şi Tunisia au demonstrat că nu americani sunt cei care s-au implicat în schimbarea puterii ci forţa maselor.
Dispariţia lui bin-Laden este de fapt un moment simbolic şi nu unul operaţional. Terorismul nu a început cu Al-Qaida şi nu se va termina cu bin-Laden.
În Orient şiiţi sau sunniţi moderaţi, vocal sau tacit, îşi vor exprima uşurarea privind dispariţiei lui Osama. Mahmoud Abbas a salutat moartea lui Osama ca pe o victorie a moderaţiei. Dispariţia lui Osama devine un test Rorschach (testul petelor de cerneală-sau testul de interpretare al formelor; testul ne artă că modul în care percepem lucrurile ne reprezintă ca un act de a fi în lume ca pe o amprentă inconfundabilă; percepţia este o construcţie a lumii pe care o elaborăm în acord cu datele noastre interioare fundamentale) pentru arabi. Pentru mulţi dintre aceştia bin-Laden a însemnat o reacţie violentă la neputinţa marcată de societăţile lor autocrate. Arabi s-au redeşteptat şi şi-au luat de la Atlantic la Golful Oman soarta în propriile mâini. Nu trebuie să ne îmbătăm însă cu apă de la robinet. Declaraţia liderilor Hamas care au condamnat atacul american şi omorârea lui bin-Laden arată că terenul este încă fertil pentru o continuare a acţiunilor teroriste în Levant.
Moartea lui bin-Laden un simbol al luptei împotriva infidelilor pentru talibani sau alte reţele teroriste precum Haqqani a fost totodată o lovitură psihologică. Dispariţia „şeicului morţii” întrerupe curgerea resurselor financiare dinspre simpatizanţii săi din state din Golf.
Alianţa va rămâne în continuare în Afganistan şi ca bază de proiectare a forţelor în lupta cu insurgenţi din zona tribală a Pakistanului.
Moarte lui bin-Laden vine la un moment de criză în relaţiile dintre Washington şi Islamabad. Acum America are posibilitatea să sprijine Pakistanul, dar şi Pakistanul are posibilitatea de a-şi reface imaginea şi a elimina o serie de terorişti prezenţi pe teritoriul său.
