Știri pe scurt
Aug 9th, 2011 by admin
Se naşte o nouă criză, de data aceasta o putem numi a relaţiei dintre ordinea politică şi cea economică. Originile acesteia se află în criza financiară începută (subprime mortgage) cu doi ani în urmă în SUA. În acest context situația internaţională devoalează câteva puncte fierbinţi în Orientul Mijlociu, Afganistan şi Pakistan dar şi în Marea Chinei de Sud de a căror rezolvare depinde evoluţia geopolitică ulterioară. Ce se întâmplă acum pe pieţele bursiere este panica creată de revizuirea de către Standard & Poor’s a ratingul de ţară a SUA. Cât va dura această panică şi unde se va opri căderea burselor vom şti în câteva zile. Cert este că previziunile despre viitor (unele cu baza ştiinţifică altele nu) determină acţiunile de astăzi ale investitorilor.
De fapt, ca să înţelegem bine de unde a plecat prima criză, cea financiară, trebuie să spunem că în sistemul finanţelor americane s-au generat „valori de hârtie” dependente de preţul caselor. Valoarea hârtiilor s-a considerat determinabilă atât timp cat valoarea caselor a fost mereu în creştere. S-a dovedit a nu fi adevărat. Acest lucru a pus sistemul financiar american pe „butuci”. Fenomenul a debarcat pe cealaltă coastă a Atlanticului în Irlanda de unde s-a răspândit ca o molimă în toată Europa. Din punct de vedere politic criza a ridicat problema profesionalismului clasei financiare.
Apoi datoriile suverane au accentuat criza financiară dar au adus cu ele şi o criză politică în Europa. Amândouă au relevat că Europa nu acţionează ca un tot unitar. Ca o Uniune. Acest fapt poate deveni elementul esenţial al unei crize în sistemul UE. Dacă analizăm cu atenție criza financiară iniţială aceasta a dus la delegitimizarea elitei financiare. Urmează cele politice şi în final cele culturale. Înlocuirea lor cu alte „forţe”, fără a avea o ideologie coerentă a procesului, va duce la apariţia unei clase ostile revanşarde care va mătura întreaga societate. Forţele care se opun globalizări sau cele care se opun imigrărilor sunt de aceiaşi parte a baricadei. Delegitimizarea elitelor va aduce însă cu sine schimbări structurale şi „paralizie” în societate.
Dar criza nu înseamnă colapsul unei naţiuni. America are suficiente resurse la fel ca şi China să depăşească situaţia, cu un efort deosebit. Europa iese cea mai şifonată din această criză politică. O nouă ordine instituţională globală este în final soluţia pentru un nou tip de guvernare cu noi instituţii la nivel mondial şi cu o nouă regândire a UE. Probabil ca Adam Smith va trebui recitit (titlul cărţii:Avuția națiunilor: cercetare asupra naturii și cauze ei – publicarea ei în 1776 este considerată la originea Economiei ca știința.).
Orientul Mijlociu
Vorbeam mai sus de devoalarea unor puncte fierbinţi precum Siria. Ministrul de externe turc Ahmet Davutoglu a vizitat Damascul purtând cu el un mesaj pentru administraţia siriană. Mesajul cere ca Damascul să înceteze violenţele şi să elibereze prizonierii politici pregătindu-se în acelaşi timp pentru alegeri parlamentare şi prezidenţiale. Primul ministru turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că a aprobat această măsură pentru „că şi-a pierdut răbdarea în procesul de reglementare a situaţiei din Siria”. Davutoglu aşteaptă un răspuns ferm din partea autorităţilor siriene. Chiar înainte de vizita ministrului de externe turc unul dintre consilierii lui Assad l-a avertizat că “mesajul decisiv” pe care vrea să-l transmită Siriei va fi ignorat. Buna vecinătate dintre Siria şi Turcia devine pe zi ce trece o amintire frumoasă la fel ca pozele din vacanţele efectuate împreuna de premierul Recep Tayyp Erdogan şi preşedintele Assad sau cele făcute la şedinţele comune ale celor două guverne. Ne întoarcem în timp în anii ‘90 când cele doua state s-au aflat în pragul conflictului iar militari plantau de zor la graniţa comună câmpuri de mine.
Secretarul de Stat al SUA doamna Hillary Clinton a cerut la rândul ei ca ministrul de externe turc Ahmet Davutoglu să pună presiune pe guvernul sirian ca acesta să-şi retragă trupele din oraşele asediate. Conversaţia a avut loc la telefon şi a demonstrat încă odată poziţia comună faţă de situaţia din Siria a celor două ţări. Mai mult America sprijină o tranziţie paşnică către democraţie a Siriei.
În plus, Turcia nu va întreprinde nici o acţiune unilaterală, nici economică şi nici militară – cu excepția, cazului când represiunea din Siria se va repercuta serios asupra Turciei, fie sub forma umanitara (refugiații din zonele asediate de forțele lui Assad au trecut garniţa cu Turcia) sau sub forma unei amenințări la adresa securității naționale. Turcia şi-a rezolvat, temporar, problema cu proprii militari numind noi comandaţi ai categoriilor de forţe armate.
Comunitatea internaționala rămâne însă în continuare divizată cu privire la măsurile ce trebuie întreprinse în cazul Siriei cu excepţia, poate a ţărilor arabe din regiune.
Arabia Saudita, Kuweitul şi Bahrainul şi-au retras ambasadorii de la Damasc în semn de protest la represiunea desfăşurată împotriva manifestanţilor. Regele Abdullah a condamnat guvernul sirian pentru acţiunile luate şi a sugerat în schimb urgentarea măsurilor de reformă politică.
Continua mişcare de protest din Siria o transformă pe aceasta într-un alt teren de competiţie regională între Arabia Saudită Iran şi Turcia (Egiptul fiind preocupat de situaţia internă). Siria şi Iranul sunt aliaţi. Acum când un regim sunnit, cu relaţii strânse la Riad, este aproape pregătit să ia locul unuia alauit, pierderea Teheranului este una profundă. De asemenea comunitatea kurdă de pe teritoriul Siriei va avea o influenţă importantă asupra cei de pe teritoriul Turcie. Este clar că guvernul sirian va cădea. Este o problemă de timp. De la războiul din Irak „arcul geografic”descris de comunitatea şiită, arc ce pleacă din Liban, trecând prin Siria şi Irak şi oprindu-se în Iran a fost un pericol pentru saudiţi. Şi asta până când valul revoluţiilor arabe a schimbat ordinea etnică la guvernare. Influenţa Teheranul scade pe zi ce trece iar calea spre şicanarea permanentă a Israelului prin miliţiile Hezbollah se frânge.
Care vor fi opţiunile Arabiei Saudite? Vom vedea. În schimb o asemenea oportunitate de a scoate Teheranul din mijlocul lumii arabe nu se va mai ivi curând pentru Riad. De aceea Siria a devenit un punct geopolitic important şi un câmp de bătălie etnic.
În acest context poziţionarea militarilor americani în Irak, în baze pentru forţele terestre, aeriene sau navale, devine foarte importantă pentru stabilitatea regiunii, pe termen mediu şi lung. Şi mă refer în principal la aviaţia americană, escadrilele de F16, care vor avea, printre misiunile lor, şi acea de interzicere a spaţiului aerian regional pentru aviaţia iraniană.
Întâlnirile de la Soci.
Altă zonă alte interes strategice. La nord de Levant, pe litoralul rus al Mării Negre, la Soci, au început întâlnirile de vară ale preşedintelui Medvedev şi ale primului ministru Vladimir Putin.
Preşedintele Azerbaijanului (populaţie turcă şi şiită) Ilham Alliev se va întâlni astăzi, la Soci, cu preşedintele rus Dmitri Medvedev. Ce va cuprinde agenda acestei întâlniri nu se cunoaşte dar o serie de întrebări se ridică. Încearcă Azerbajianul să arate Washingtonului că relaţia sa cu Moscova este una de strânsă colaborare? Ce vor convenii cei doi? Cuprinde agenda discuţiilor problemele surselor de energie? Dar Afganistanul? Care este poziţia Turciei faţă de această întâlnire? Este vorba de Georgia şi de poziţia acesteia faţă de Rusia? Doreşte Rusia să transmită un mesaj către SUA referitor la Iran şi la Siria? Vom vedea cât de curând.
Preşedintele Ucrainei Viktor Yanukovich va vizita şi el localitatea Soci. Vizita are loc într-o perioadă când fostul prim ministru ucrainean Iulia Timoshenko este în arest iar relaţiile dintre Rusia şi Ucraina sunt tensionate din pricina unor diferenţe de opinii pe diferite probleme precum preţul gazelor naturale sau poziţia Ucrainei faţă de UE. Cu Iulia Timoshenko scoasă din joc Rusia poate obţine de la Kiev controlul asupra infrastructurii de transport a gazului natural spre Europa la fel cum a obţinut baza militară navală din Crimeea.
Primul Ministru Vladimir Putin se întâlneşte, tot la Soci (curat întâmplare!) cu primul ministru finlandez Jyrki Katainen între 9-10 august. Discuţiile se vor axa pe cooperarea bilaterală, relaţiile Rusia UE şi situaţia economică globală.
Colaborarea dintre preşedintele Rusie şi primul ministru este pe măsură ce ne apropiem de alegeri exemplară. Schimbare de fotolii devine una previzibilă.
