Va afecta SUA relaţia Germania-China?
Aug 28th, 2011 by admin
Este Germania interesată de creşterea economică a Chinei? În mod sigur răspunsul este afirmativ. Întâlnirea, din iunie a.c., între premierul chinez Wen Jiabao şi cancelarul german Angela Merkel, în Germania, a devoalat o apropiere accentuată între cele două economii. Paisprezece oferte economice şi douăzeci şi două de acorduri de cooperare au fost semnate între cele două părţi. Cultivarea relaţiilor Berlin-Beijing nu prevesteşte nimic bun pentru Washington. Ce dovedeşte Germania astăzi este elocvent şi determinant pentru viitor: o economie cu costuri ridicate poate fi în competiţie pe piaţa locurilor forţei de muncă, mărind numărul acestora, într-o perioadă de criză, bazându-se pe o economie emergentă, a Chinei, dar şi folosind un set de angajamente inovative de politică naţională(somajul a scăzut de 8,6 în anul de “boom” economic 2007 la 6,8 în anul de criză 2010). Germania creează locuri de muncă folosind modelul administraţiei Obama: exporturile.
Europenii se tem, însă, de creşterea influenţei chineze în zonă. China a cumpărat deja obligaţiuni emise de Grecia şi Portugalia, ceea ce-i permite să-şi diversifice rezervele de valută. “Diplomaţia obligaţiunilor” practicată de Beijing îngrijorează marile cancelarii Occidentale. Influenţa asupra politicilor economice europene va face ca în final economia chineză să fie declarată “economie de piaţă”, în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Apoi ridicarea embargoului european asupra livrărilor de arme în China va fi pasul urnător pe care inclusiv Germania şi-l doreşte. Replierea defensivă a Germaniei, alături de Rusia şi China în cazul Libiei poate spune ceva?
Germania şi China au trecut cu bine prima parte a crizei bazându-se pe exporturi masive, alimentate de monede ieftine(euro şi yuan) şi costuri reduse ale forţei de muncă. De atunci, Statele Unite au exercitat presiuni asupra celor doi exportatori, pentru a stimula propriul consumul intern prin plata de salarii mai mari sau reducerea impozitelor. China şi Germania au făcut echipă la Summitul G20 de la Seul, Corea de Sud şi au blocat propunerea. Profiturile mari, făcute uşor din exporturi, vor duce în final ca cele două economii să se bazeze pe proprii consumatori, celelate economii ale ţărilor europene, vor rămâne la periferie. Acest lucru va fragiliza economiile mondiale în final, iar o nouă criză va face ca afacere de iubire dintre Berlin şi Beijing să se tempereze.
O mare gamă de echipamente de înaltă tehnologie, nu numai cele din industria auto, se produc în China sau India. În special China are o sete nepotolită de produsele germane. 1/3 din exporturile UE către China sunt ale nemţilor. Acest lucru face ca economiile celor două să se aşeze pe baze sustenabile, ajutand implicit la creşterea economică a Germaniei. Funcţii importante în companiile germane au început să fie ocupate de nativi chinezi. Astfel, joint ventures între China şi Germania vor face pe termen lung ca unele dintre brandurile importante ale Germaniei să…dispară!
Industria germană este hotărâtă să realizeze produse de mare calitate, competitive şi inovative astfel încât cei care doresc să le cumpere să plătească mai mult. Germania face produse care uşor pot fi copiate de chinezi, dar, şi în aceste condiţii reuşeşte o producţie diversificată, care-i permite să fie cu un pas înaintea celorlaţi. Cu alte cuvinte inovaţia este cheia succesului în domeniul în care lucrezi!
Faimoasele companii mici şi mijlocii germane – denumite generic Mittelstand- şi-au mutat producţia în răsărit, având astăzi afaceri în China. Deşi retorica oamenilor de afaceri germani este diferită la Beijing, unde laudă guvernul , faţă de Berlin unde vorbesc de furtul de proprietate intelectual, afacerile Germania-China au un trend crescător.
China este în ofensivă, şi fiecare sector economic german devine o ţintă importantă pentru obţinerea de tehnologie. Strategia Chinei este una foarte simplă şi cuprinde două laturi:pe de o parte dorinţa de a-şi crea acel “state-of art” în tehnologie, prin joint ventures, iar pe de altă parte de a construi propriile produse ale viitorului (vezi avansul luat de cercetarea în domeniul maşinilor electrice chineze). Chinezii au devenit deja lideri în producţia mondială de baterii, ceea ce le crează un avantaj în faţa europenilor sau a japonezilor.
“Economia de concubinaj” între China şi Germania, este aidoma modului în care împăraţii chinezi îşi alegeau soţiile în timpul domniei, aduce beneficii ambelor părţi:soluţii ieftine de a produce în China şi profituri mari. Politica chineză este clară dacă vrei să exporţi în China fară taxe trebuie să-ţi construieşti, împreună cu un partener chinez, o fabrică acolo. Aceasta este o sabie cu doua taisuri: şi bun dar şi dezavantajos pentru investitori. Afacerile încep, încet dar sigur, să se mute în Thailanda sau Vietnam.
China cooperează cu Vestul în termeni proprii. Primii care au simţit-o au fost companiile germane.Deja este o operaţiune de prin care se condiţionează producţia în China de transferul de tehnologie. Beijingul are ambiţii hight-tech.
Angela Merkel, la fel ca şi predecesorul ei, Helmut Kohl, manifestă o mare îngăduinţă faţă de partenerul chinez, intuind potenţialul extraordinar de export chiar în condiţiile în care se face un transfer de tehnologie germană. Adresându-se Şcolii Centrale de Partid din China, Angela Merkel a menţionat că “proprietatea intelectuală nu este protejată adevat în China iar partenerii chinezi sifonează tehnologia germană” şi a încheiat cu câteva lecţii privind democraţia germană, concluzionând: “poate obţine un partid mai mult decît 5 partide în Germania?” Bineînţele că nu a primt un răspuns la această întrebare.
Schimburile economice ale Berlinului cu Beijingul, ţin Germania în jocul economic global. Maşinile de lux, maşinile unelte şi turbinele energetice sunt exact produsele de care au nevoie chinezii. Dar Siemens şi BASF se întreabă “de ce chinezii au devenit competitorii lor chiar în aceste domenii?” Care vor fi consecinţele acestei competiţii, dacă soarta acestor produse se decide în sălile Biroului Politic Executiv al Partidului Comunist Chinez? Care sunt consecinţele acestor schimburi comerciale în cazul în care turbulenţele de pe piaţa immobiliară nu vor mai putea fi controlate, centralizat, de către stat?
Pentru multe firme germane China a fost colacul de salvare. Spre exemplu maşinile de săpat tuneluri ale nemţilor lucrează zi şi noapte în China, la linii de metrou sau la tunelurile de tren. Germania este primul beneficiar al programului de 400 de miliarde de euro pentru infrastructura chineză, lansat de premierul Wen Jiabao.
Produsele germane rămân competitive, în schimb, le scade preţul pentru că productivitatea creşte constant, preţul unităţii de forţă de muncă diminuându-se. Germania are a gamă extrem de diversificată de produse, aproape orice-şi doreşte o economie în creştere. Avantajul creat acum 30 de ani de vizita lui Kohl, împreună cu 40 de companii Germane la Beijing şi întâlnirea acestuia cu marele strateg chinez Deng Xiaoping, a făcut posibilă cooperarea de azi. Relaţia merge în dublu sens şi fiindcă China are mari regiuni vestice nedezvoltate, cooperarea poate continua fără a se sfârşi curând.
China are probleme cu sectorul imobiliar şi cu împrumuturile acordate de bănci, companiilor de stat şi particulare. Anul acesta Banca Centrală a Chinei s-a văzut obligată să restricţioneze creditele şi să i-a măsuri în sectorul imobiliar. China a schimbat tactica şi renunţă treptat la produsele ieftine cu profit mic şi se îndreaptă spre o producţie de înaltă tehnologie în domeniul aviaţiei sau al trenurilor de mare viteză. De asemenea tehnologia militară a rachetelor anti-navă dar şi a avioanelor invizibile este pe “masă”.China dezvoltă sisteme de rachete balistice antinavă dar în acelaşi timp îşi reconstruieşte flota navală.
Noua clasă de bogaţi ai Chinei doresc BMW sau Mercedes, lucruri de lux, piaţa acestora devenind din ce în ce mai mare. Şi cu toate acestea sunt şi companii care renunţă. Steiff – legendarul producător al ursuleţului de pluş – îşi mută producţia în Europa. Ironie a sorţii sau nu, din China se mai şi pleacă!
China nu este în competiţie cu companiile germane,China este în competiţie cu tehnologia germană. Spre exemplu China şi-a propus să devină cel mai mare producător de maşini hibride şi electrice din lume, avioane de transport cu consum redus de kerosen, termocentrale cu emisii reduse de CO2, iar referitor la panourile solare este deja pe primul loc. În 2009, guvernul german a investit în companiile Siemens şi Sharp pentru producţia de panouri fotovolatice care să producă curent electric. Astăzi, Germania plăteşte cu 14 miliarde de euro mai puţin pe energia electrică produsă în centralele nucleare sau în termocentrale. De acum mulţi dintre aceşti bani se vor îndrepta spre China, cel mai mare producător de panouri fotovoltaice de calitate şi ieftine (1,3 euro/watt faţă de 1,6 euro/watt în Germania). 4 din cei 10 mari producători de astfel de panouri sunt în China iar TUV – Agenţia de ispecţie tehnică a produselor din Germania- a certificat aceste panouri ca fiind de înaltă calitate. 70% din producţia chineză merge la export, din care 35% în Germania. China, acum 20 de ani, era ajutata de Germania în retehnologizarea termocentralelor. Acum chinezi le retehnologizează cu echipamente proprii. Centrala pe cărbuni de la Shanghai- Waigaoqiao- este una dintre ele din clasa de 1000MW. Este acun un model de centrală provincială de mare eficienţă şi nepoluantă. Tehnologia a fost inţial Siemens şi Alstom (Franţa). Şi nu în ultimul rând trenul cu levitaţie magnetică este cel mai de succes transfer de tehnologie chineză. ThysserKrupp este cutia de tehnologie în domeniul căilor ferate a Chinei. Actualul proiect a fost inaugurat de cancelarul Gerhard Schroder şi primul ministru chinez Zhu Rongji. Traseul trenului are o lungime de31 de km şi dezvoltă o viteză de 431 km/oră.Fără comentarii!
Relaţiile dintre Germania şi China pot creşte la nivelul celor dintre SUA şi China, şi pot avea un impact economic global. Acum când economia SUA este în declin, Europa lansează programe de austeritate, companiile germane din multinaţionale, dar şi firmele mici, au făcut o alegere absolută: China sau falimentul!
