Adio…Al-Qaida?
Aug 31st, 2011 by admin
O simplă ştire pe agenţiile de presă, despre uciderea unui terorist, nu înseamnă mare lucru în contextul actualelor acţiuni militare din Afganistan sau Pakistan, Sudan sau Yemen. Atunci, însă când ştirea vine din provincia Waziristan, Pakistan şi se referă la liderul numărul doi în comanda organizaţiei teroriste Al-Qaida, Atiyah Abd al-Rahman, lucrurile se schimbă.
Consecinţele acestui atac, al unei drone, asupra maşinii cu care călătorea liderul terorist sunt extrem de importante. Rahman s-a alăturat lui Osama bin Laden în 1980, cu prilejul acţiunilor militare duse în Afganistan împotriva sovieticilor.
A urcat treptele ierarhiei, în organizaţie, până la poziţia de comandant al operaţiunilor militare, iar după moartea lui Osama a preluat a doua poziţie. Deşi lider este Ayman al-Zawahiri, acesta nu a reuşit să coaguleze, deocamdată, formaţiunea în jurul său. El nu este agreat de veterani, datorită originii sale egiptene şi faptului că uneori optează pentru acţiuni non violente. Acum, la zece ani de la atentatele de la New York, 9/11 septembrie, Al-Qaida începe să se destrame.
Primăvara arabă şi moartea lui Osama bin Laden reprezintă două momente importante în involuţia mişcării jihadiste, implicit a organizaţiei teroriste Al-Qaida. Eliminarea liderilor seculari ai Tunisiei şi Egiptului au deschis uşa mişcărilor jihadiste spre putere, spre o nouă organizare a statelor respective. Pe de altă parte jihadişti nu se mai pot baza pe carismaticul lor lider, acceptat şi temut, în acelaşi timp, de simpatizanţi şi de opozanţi.
Al-Qaida, a început să-şi piardă relevanţa în lumea musulmană, locul fiind preluat de grupările islamiste, organizate în partide şi pregătite să preia puterea prin alegerile parlamentare.
La sfârşitul Războiului Rece, jihadiştii au plănuit instalarea statelor islamice în Orientul Mijlociu. Înfrângerea sovieticilor, în Afganistan, a determinat, în fapt o nouă strategie a Califatului şi deschiderea lumii arabe către americani. Profitând de faptul că Saddam a atacat Kuweitul, americanii au constituit prima alianţă militară, cu participarea statelor arabe, contra unui lider arab totalitar. Coaliţia a purtat un război pe care l-a câştigat, iar planurile Al-Qaida au fost pentru moment zădărnicite. Victoria a readus America în Orientul Mijlociu şi a scos Rusia de acolo.
Actualele revoluţii au validat islamiştii parlamentari. Nu şi pe jihadişti islamişti. Primii refuză o angajare violentă împotriva hegemoniei americane în zonă şi doresc o participare la viaţa parlamentară a ţărilor lor. Modelul Turciei, care este într-o tranziţie spre o societate marcată puternic de influenţele islamice, este unul acceptat de aceştia. În Tunisia, Partidul Renaşterii Islamice conduce în sondajele pentru alegerile din Octombrie. În Egipt, Partidul Justiţiei şi Libertăţii, o fracţiune a Fraţilor Musulmani, va câştiga, conform sondajelor de opinie, un număr important de locuri în viitorul Parlament egiptean. Libia, Siria, care are deja alcătuit un Comitet de Tranziţie Naţional, Yemenul păşesc pe calea transformării, după ce actualii lor dictatori vor părăsi scena politică.
Al-Qaida nu acceptă politica parlamentară. Vrea instituirea legii islamice şi acţiuni împotriva SUA, chiar dacă acceptă alegeri pentru preşedinţie. Invazia Kuweitului, de către Saddam Hussein, dar şi refuzul ofertei făcute de luptătorii Al-Qaida, din Afganistan, de a se alătura Arabiei Saudite , în lupta împotriva invaziei irakiene, a făcut, în strategia teroriştilor, ca obiectivele să se schimbe. 11 septembrie a devenit în curând o realitate tragică a lumii contemporane.
Deşi considerat ca un punct culminant a atacurilor teroriste asupra ţintelor americane, atacul terorist de la New York, nu înseamnă decât o schimbare a strategiei terorismului global, condus atunci de Al-Qaida. Care nu a mai atacat ţinte, din străinătate, ale americanilor, ci obiective de pe teritoriul lor. Au urmat Madridul şi Londra, ale căror trupe erau implicate în zonele de conflict din Orientul Mijlociu. Acţiunile s-au desfăşurat tot pe propriul lor teritoriu.
Cu două luni înainte de nefastul 11 septembrie, Zawahiri a scris un manifest numit „Knights under the Banner of the Profet”. Aici descrie modul în care Al-Qaida a decis să atace SUA şi să instaureze un stat islamic în Orient. El spune că un atac asupra centrelor de putere ale SUA, de pe teritoriul acesteia, va face ca aceasta ori să se retragă, ori să deschidă un front mai larg împotriva musulmanilor. După afirmaţiile lui, Afganistanul a fost primul şi singurul stat cu adevărat islamic.
Puterea talibanilor afgani a căzut sub loviturile militare ale americanilor şi acest lucru a spulberat visurile de mărire ale teroriştilor. O ultimă încercare de amploare a fost în 2002, când Al-Qaida a trimis sute de jihadişti în Arabia Saudită, ca să lovească ţinte civile şi militare americane. După un an de pregătire, liderul de atunci, Osama bin Laden, a dat semnalul de atac. În urma unei explozii provocate în capitala Riad, la un bloc de locuinţe, au murit zeci de cetăţeni arabi şi musulmani, în majoritate copii. Acest lucru a făcut ca opinia publică din Arabia Saudită să se revolte împotriva teroriştilor. Au urmat represaliile guvernamentale şi întemniţarea multora dintre participanţii la acţiunile teroriste.
Irakul a fost momentul de revenire al Al-Qaida după insuccesele din Afganistan şi Arabia Saudită. Reluarea luptelor împotriva americanilor, organizarea de noi celule teroriste, implicarea în viaţa politică prin asasinarea liderilor irakieni, a făcut ca readucerea stabilităţii la Bagdad să fie una foarte dificilă. Al-Qaida lui Abu Musab al-Zarqawi, liderul irakian al grupării teroriste, a semănat multă vreme teroare în rândul civililor şi printre militarii americani. Ei au dorit ca Irakul să devină un stat islamic. Nu au reuşit şi datorită noi strategii adoptate de generalul Petraeus. Atunci şi acolo, propaganda teroriștilor compara Irakul cu Vietnamul şi datorită numărului mare de victime printre militarii americani sau aliaţi. Moartea lui Zarqawi a stins şi ultimele speranţe, vizând această ţară, ale conducerii Al-Qaida.
Actualul lider Al-Qaida, Zawahiri, este împotriva participării membrilor reţelei la alegeri parlamentare, legitimitatea unui guvern, în opinia sa, fiind dată de istorie şi de aplicarea legii islamice. Zawahiri a cerut implementarea legii islamice Sharia în Tunisia şi Egipt, împreună cu încetarea cooperării cu guvernul SUA. Acum şi cei mai conservatori dintre musulmani, salafiştii egipteni, îşi formează un partid, iar gruparea al-Gama al Islamya, aliată cu Al-Qaida, îşi construieşte propriul partid politic.
Viziunea teroristă a Al-Qaida se apropie de sfârşit. Probabil alte grupări îi vor lua locul. Sediile organizaţiilor internaţionale vor rămâne în pericol, la fel ca şi obiectivele militare sau administrative, nu numai cele americane. Terorismul nu este la capăt de drum. Războiul continuă, pe alte planuri şi cu alte mijloace, decât dispozitive explozive improvizate, care au trecut de la maşini şi colete poştale, la motociclete şi biciclete, sau la oameni kamikaze ce-şi sacrifică viaţa pentru (!?)… Terorismul, de tipul Războiului Rece se apropie de final. Altul îi ia locul. Unii îl denumesc terorism cibernetic, alţii îl etichetează război cibernetic. Este mai sofisticat. Iar pierderile sunt incomensurabile.
Această nouă dinamică – înscrierea în viaţa politică, a mişcărilor cu programe fundamentaliste – este una ce aparţine prezentului. Nu şi trecutului, din care face parte Al-Qaida. Parlamentarii islamişti sunt cei care capitalizează Primăvara arabă … dacă nu cumva Al-Qaida vrea să intre în politică!
