Ultimatumul Amiralului!
Oct 2nd, 2011 by admin
Președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore, amiralul Mike Mullen și-a făcut apariția, în calitatea oficială pe care o deținea, pe data 22 septembrie 2011, pentru ultima oară, în sala de audieri a Comisie Senatului american pentru Serviciile Militare. Tema audierilor: situația trupelor americane în teatrele de operații. Declarația dură a lui Mullen a stârnit o serie de reacții în Pakistan dar și în mediile politice de la Washington sau în cancelariile europene.
Afaganistanul a fost capul de afiș al dezbaterilor. Amiralul a precizat că obiectivele militare propuse pentru teatrul de operații din Afganistan se îndeplinesc pas cu pas, deși obstacolele ridicate de insurgență devin tot mai sofisticate. Insurgenții au trecut de la atacul trupelor americane la lichidarea liderilor importanți ai vieții politice afgane. Aceste asasinate dezvoltă o adevărată psihoză în rândul populație și, în același timp, elimină obastacolele politice din cale talibanilor, în vederea unor viitoare negocieri. Exemplu elocvent este asasinarea în Kabul a fostului președinte afgan, din timpul ocupației sovietice, Rabbani.
Zone importante din sudul-vestul Afganistanului, provinciile Kandahar și Helmand, zone cu potențial preponderent economic, au trecut sub administrația autorităților afgane. Controlul asupra acestor regiuni permite ca operațiunile viitoare, ale forțelor aliate, să se concentreze pe provinciile din est de la granița cu Pakistanul. Planul tranziției de autoritate de la forțele ISAF la cele locale se derulează acrtualmente în 3 provincii și 4 districte, zone în care locuiește 1/4 din populația Afganistanului. Tranziția este primul pas spre crearea unei administrații afgane în acea zonă. Incertitudinea însă persistă asupra modului în care aceasta va asigura securitatea populației afgane.Armata și poliția afgană au ajuns la un număr de 305 600 și au deja o pregătire suficientă pentru îndeplinirea misiunilor din zonă.
Și totuși stabilizarea Afganistanului depinde de soluțiile adoptate de Pakistan referitoare la insurgența care se adăpostește pe propriul teritoriu, în așa denumita regiune FATA, situată la granița cu Afganistanul. Regiunea FATA este o zonă pe care autoritățile de la Islamabad nu o controlează. Grupările teroriste Quetta Shura și Haqqani sunt principalele obstacole în calea stabilizării Afgansitanului. Insurgenții din cele două grupări atacă atât militarii aliați cât și populația civilă. Mai mult, conform declarțiilor incendiare ale amiralului Mike Mullen cele două organizații sunt sprijinite de agenția de informații pakistaneze ISI, atât cu resurse materiale cât și financiare dar mai ales cu informații. Protecția asigurată de ISI rețelei Haqqani face ca această să fie, într-un fel, brațul înarmat al agenției în soluționarea obiectivelor politice sau militare ce nu pot fi altfel rezolvate, atât în Afganistan cât și în India.
Cine este de fapt rețeaua Haqqani? O relicvă, încă nedezamorsată, a războiului contra sovieticilor din anii 80. Ea a fost fondată în timpul războiului sovieto-afgan de Jalaluddin Haqqani cu sprijinul SUA și a Pakistanului. Haqqani a fost un comandant mujahedin, cunoscut la fel ca și Ahmad Shah Masood ambii făcând parte din partidul Hezb-e-Islami (Khalis), condus de singurul lider care a vizitat Washington, în timpul administrației Regan, Maulvi Yunis Khalis (sunt la ora actuală speculații, în mod argumentat eronate, privind participarea lui Haqqani la reuniunea de la Casa Albă). Maulvi Yunis Khalis,un luptător și un scriitor a foist liderul Alianței Mujahedinilor cu sediul în Peshawar și a fost însoțit la Washington de nume importante ale mișcării precum Burhanuddin Rabbani, Sebghatullah Mojadeddi, Pir Sayed Ahmad Gailani, Maulvi Mohammad Nabi Mohammadi și de alți lideri și comandanți mujahedini.
Organizația Haqqani a fost finanțată, cu milioane de dolari, și dotată de americani, cu echipamente militare, de la tancuri la rachete Stinger. Gruparea nu este încadrată pe lista oficială americană, ca fiind o organizație teroristă. Urmează, ca Departamentul de Stat s-o includă în zilele următoare. Actualmente gruparea are în jur de 10000 de luptători, de o parte și de alta a graniței dintre Pakistan și Afganistan. Actvitățile militare de zi cu zi sunt conduse de fiul lui Haqqani, Sirajuddin. De ani de zile americanii încearcă lichidarea liderului rețelei. În iulie 2008, dronele au reușit să-l elimine pe unul din fii lui Haqqani, Omar iar în septembrie, în urma unui atac al cartierului general au fost lichidați 23 de insurgenți printre care și două soții și o soră a liderului rețelei. Recent a fost capturat de forțele NATO,Haji Mali Khan, unul din liderii importanți ai rețelei, într-o operație desfășurată la granița Pakistanului, în districtul Jani Khel din provincia Paktika. Khan este fratele lui Haqqani și unchiul lui Sirajuddin “Siraj” Haqqani.
Reacția amiralului s-a datorat, în principal, atacurilor desfășurate pe 28 iunie și pe 13 septembrie , la Hotelul Intercontinental și la ambasada americană de la Kabul. În primul caz s-a utilizat o mașină capcană. Au murit 5 afgani și au fost rănite alte 96 de persoane, dintre care 77 militari americani. În atacul asupra ambasadei americane de la Kabul au murit 24 de persoane dintre care 7 atacatori. Elementele deținute de americani,după atac (telefonele mobile ale atacatorilor), indică clar sprijinul acordat rețelei Haqqani de ISI.
Existența acestui grup terorist denumit Haqqani pune în mod evident în dificultate relațiile pakistanezo-americane. Putem remarca că actualmente tripleta SUA-Pakistan-Talibani se află într-o nouă faza a războiului. Reacția Pakistanului, a militarilor dar și a civililor, la adresa acuzațiilor, a fost una extrem de dură. Ambele tabere pakistaneze denunțând afirmațiile. Declarația a stârnit discuții aprinse și la Washington, între Casa Albă și Departamentul de Stat de o parte și Pentagonul de cealaltă parte. Primii au declarat ca limbajul untilizat de amiral nu este diplomatic (Jay Carney secretarul de presă de la Casa Albă). Departamentul de Stat a susținut declarația până la un anumit punct, dându-i astfel Islamabadului o portiță de salvare. Cosilieri președintelui Obama s-au reunit de urgență pentru a găsi o soluție la ”starea de îngrijorare” dintre Washington și Islamabad. Departamentul de Stat a întocmit deja o listă a liderilor rețelei și se pregătește să o declare ca organizație teroristă în mod oficial. De asemenea Departamentul de Stat a declarat prin vocea lui Hillary Clinton că va lua toate măsurile necesare înpotriva celor grupărilor teroriste cu sediul în Pakistan. Leon Paneta secretarul apărării împărtășește comentariile lui Mullen. De partea cealaltă ministrul de externe pakistanez Hina Rabbani Khar a menționat , în apărarea ISI, că având legături cu organizația nu însemnă a o și conduce.
Pakistanul are acum un mare deficit de încredere în fața americanilor.
Organizația teroristă Haqqani este înfrățită cu Talibanii afgani și cu Al-Qaida.Rețeau este estimată între 10000-15000 de luptători
Ce s-a întâmplat de fapt la Kabul? Atacul asupra ambasadei americane s-a desfășurat cu grenade reactive lansate de insurgenți rețelei Haqqani. Aceștia au fost în contact telefonic permantet cu cei care-i conduceau din Pakistan. Telefoanele lor au fost recuperate de militarii americani și puse la dispoziția CIA care au obținut probele care duc spre cei ce au condus atacul.
Seria atacurilor spectaculoase ale talibanilor în această vară au făcut ca ceea ce se spunea doar în culise despre sprijinul acordat de ISI grupărilor teroriste să fie spus pe scenă. S-au poate ISI se consideră încă în război cu Uniunea Sovietică? Cert este că pentru moment lupta s-a mutat pe Potomac din zonele rurarle ale Kandaharului.
De ce au apărut aceste disensiuni tocmai acum?
Pentru că acum se pregătesc negocierile între SUA și talibani iar Pakistanul s-a arătat gata să medieze aceste discuții. Atât americani cât și pakistanezi sau talibani și-au făcut propriile liste de probleme. Mullahul Omar nu conduce întreaga mișcare talibană, împărțită pe diverse fracțiuni și atunci Pakistanul încearcă să aducă la masă și alte organizații insurgente pe care le sponsorizează. Este cert că după plecarea trupelor NATO și a celor americane Afganistanul va trebui,în viziunea Islamabadului, să orbiteze în jurul său.
Asasinarea lui Burhanuddin Rabbani, fostul președinte afgan între 1992-1996, cel care deținea actualmente poziția de șef al Consiliului de Pace din Afganistan, ridică multe semne de întrebare. Rabbani era un personaj credibil în acest început de negocieri, el fiind de origine tajik și bun prieten cu fostul lider al Alianței Nordului, legendarul Ahmed Shah Massoud. Rabbani, un marcant reprezentant al mujahedinilor , era un adversar de temut la talibanilor. Vacumul creat de dispaiția lui fiind unul care va fi umplut de ”cererile talibanilor” care nu mai au nici un obstacol în fața tablei de negocieri.
Ce for talibanii? Să redevină principala forță politică din Afganistan.
Ce vrea rețeaua Haqqni? Controlul asupra administrației de la Kabul.
Avem trei elemente cheie în negocierile din Afganistan: Pakistanul, Talibanii și rețeaua Haqqni. Ultimele două merg împreună.Atacurile din ultima perioadă de timp reprezintă o repoziționare a forțelor pentru negocieri.
Vor dori americani ca rețeau Haqanii să participe la negocieri? Greu de crezut. Atacul dronelor s-a concentrat asupra insurgenților Al-Qaida. Urmează…Haqqani !?
Afirmațiile amiralului nu au ocolit punctele slabe ale administrației de la Kabul în special corupția și traficul de droguri, ceea ce a dus la o decredibilizare a instituțiilor statului afgan în fața populației și a crscut în proporție corespunzătoare simpstia față de insurgenți. Amiralul amintea că este nevoie de o nouă strategie un nou plan Marshall atât pentru Afganistan cît și pentru Pakistan, iar între Pakistan și Afganistan o Declarație de Parteneriat Strategic.
Pakistanul se simte frustrat în condițiile actualelor declarații și își intensifică politica de apropiere față de China, pe care o consideră cel mai important aliat. Primul ministru Yousof Raza Giliani a vizita China imediat după moartea lui Osama bin-Laden, și a prezentat o propunere autoriutăților chineze pe teme militare. În ciuda aproprierii dintre cele două, Beijingul nu s-a arătat dispus să -și deterioreze relațiile cu SUA și India. Discuțiile au continuat odată cu vizita vice premierului chinez Meng Jianzhu la Islamabad. Acesta a avut programate întălniri cu liderul militar Ashfaz Kayani și cu șeful ISI generalul locotenent Ahmed Shjia Pasha. Printre teme se află pe agendă extrădarea extremiștilor chinezi prezenți în Pakistan.
Remarcile amiralului mike Mullen se constitue într-un fel de ultimatum dat Islamabadului și agreat de comunitățile militară diplomatică și cea de informații din America. Amiralul a specificat că distrugerea rețelei Haqqani este un obiectiv care trebuie îndeplinit cu sau fără sprijinul Pakistanului. Toate aceste indicii duc spre un preludiu al unor atcuri unilaterale ale americanilor în Wziristanul de Nord dar și spre stoparea ajutorului militar acordat Islambadului.
Pakistanul are o singură soluție. Cooperarea cu Washiungtonul. China nu poate ajuta decăt economic Pakistanul și o face cu succes atât prin lucrările de infrastructură rutieră cât și prin cele de infrastructură portuară (chiar militară). China nu posedă tehnologia militară necesară armatei pakistaneze. Pakistanul va trebui să-și precizeze urgent poziția dacă vrea ca să nu fie sufocat economic de marii lui contribuabili și izolat politic pe arena internațională.
Atacul dronelor va continua.
Întrebarea este dacă în condițiile reconcilierii afgane, rezultatele vor fi în favoarea Pakistanului? Un loc la masa negocierilor însemnă de fapt promovare propriilor interese. India, vecinul neagreat de Islamabad, monitorizează evoluțiile și are un avantaj important: un parteneriat strategic cu SUA.
