Bine ați venit în Noua Europă!
Nov 12th, 2011 by admin
Zona Euro are o nouă conducere informală – Grupul de la Frankfurt, format din doar opt oameni. Summitul G20 de la Cannes a fost martorul naşterii unui nou “lobby politico-economic” format din Grupul din Frankfurt (GdF), compus din opt personalităţi: Cancelarul german Angela Merkel, preşedintele francez Nicolas Sarkozy, deveniţi din ce în ce mai mult “Merkozy“, în presa europeană. Dar şi Jean-Claude Juncker, preşedinte al Eurogrupului, Christine Lagarde, directoare a FMI, José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei Europene, Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, Mario Draghi, preşedinte al BCE, sau Olli Rehn, comisar al Afacerilor economice şi monetare. Grupul s-a născut din întâmplare în fosta operă din Frankfurt, pe 19 octombrie a.c. unde aceşti lideri asistau la rămasul bun, după 8 ani de conducere, al preşedintelui BCE de atunci, Jean-Claude Trichet.
Grupul de la Frankfurt a început să aibă deja un impact asupra managementului crizei, dar, ca toate structurile informale închise, a început, în primul rând, să stârnească resentimente în randul celor excluși. Țările nordice creditoare precum Olanda și Finlanda, unde contribuabilii sunt ostili oricarui nou plan de salvare, au început deja să-și arate nemultumirea că deciziile sunt acum luate fără a fi consultate. În Grecia și Italia, există un sentiment tot mai accentuat de nemultumire față de ‘aroganța’ “Merkozy”, așa cum cuplul franco-german este denumit, grup care dă acum ultimatumuri premierilor din cele două țări.
Merkel a rezistat mult timp presiunilor Franței de a crea o “guvernare economică” în Zona Euro, în condițiile în care nu și-ar dori ca Germania să fie pusă într-o poziție de minoritate în discutarea unor subiecte precum planuri de salvare, comerț liber sau bugetul UE. Acum se pare că a renunțat la …rezistență.
Este Grupul de la Frankfurt o soluție inovatoare de care avem nevoie? Rămâne acum de văzut dacă Grupul de la Frankfurt va fi structura care va convinge în cele din urma Germania sa accepte un rol mai mare al BCE în aceasta criza sau emiterea de obligațiuni comune pentru Zona Euro.
Ce se întâmplă cu Italia?
Italia se cutremură și se scufundă într-un vid social umplut încet dar sigur cu extremiști și xenofobi. Italia e obligată de pieţele globale să îşi adapteze politicile şi să regleze finanţele publice pentru că are dificultăţi la plata datoriilor. În timp ce Europa este interesată de programul politic al Romei, indiferent de echipa guvernamentală, politicienii italieni sunt interesaţi în primul rând de echipa care conduce, contând mai puţin programul politic. Un aspect îngrijorător este că Italia pare a fi un teribil vid social, dat fiind că aproape 25% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani – peste două milioane de persoane – nu muncesc şi nici nu studiază, conform unui studiu recent efectuat de Banca Italiei, deşi ţara ar avea mare nevoie de acea muncă sau de acel studiu.
Primul ministru Berlusconi nu vrea să demisioneze. Deocamdată! Presiunea pieţelor financiare şi a partenerilor europeni poate că va sparge în final rezistenţa lui Berlusconi, atât de disperată şi de costisitoare. Însă ieşirea sa de pe scenă nu va fi suficientă pentru a rezolva lipsa de credibilitate a Italiei şi profunda criză socială în care aceasta se află.
Silvio Berlusconi nu este singurul şef de guvern căruia criza îi va fi smuls postul. Omologul său spaniol, José Luis Rodríguez Zapatero, ar trebui să sufere o înfrângere electorală dureroasă pe 20 noiembrie, deşi printr-o persoană interpusă, Alfredo Pérez Rubalcaba, noul lider al Partidului Socialist.
În zona denumită generic PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia şi Spania), cu durere o spunem, vor fi înlăturați de la putere cei care erau la cârmă în momentul când tsunami-ul financiar şi criza datoriilor suverane a început. Reputați economiştii dar şi Cancelarul Angela Merkel au prevăzut zece ani de suferinţe.
Bine aţi venit în noua Europă!
Există cel puțin un consens acum : numai printr-o uniune bugetară, şi nu numai monetară, se poate spera continuarea monedei unice. Așa da! De acum suveranitatea naţională va trebui să se plece în mod regulat în faţa edictelor Băncii Centrale Europene şi ale noului Minister European al Finanţelor a cărui creare este doar o chestiune de timp. Două instituţii, care, desigur, vor fi sub dominaţia primei economii din zona euro, Germania.
Bineînţeles, toată lumea ştie că Germania este jucătorul cel mai puternic în Europa iar părerea sa contează mai mult decât celelalte. Alţi conducători europeni, precum primul ministru al Luxemburgului, Jean Claude Juncker, se îngrijorează de hegemonia germană. Dar toate acestea nu folosesc la nimic.
Grecia, precum toată zona euro, este deci la mâna Germaniei. Deși Franța a făcut eforturi substanțiale în a prezenta soluţii într-o încercare de a rezolva criza monedei euro acestea se impun cu atât mai greu cu cât președintele Sarkozy susține modelul de rigoare economico financiară al Berlinului.
În acest vechi cuplu franco-german, unul îl domină acum clar pe celălalt. Dar nu este o noutate : euro a fost conceput de la început pe baza mărcii germane şi a unei culturi specifice ale monedei, marcate de drama hiperinflaţiei din 1930 şi falimentul politicii.
În această luptă pentru soluții, Angela Merkel s-a opus vehement la posibilitatea unei finanţări nelimitate din partea BCE către ţările cu probleme, întrucât după părerea ei, aceasta ar constitui o încălcare a tratatelor UE, care interzic BCE să finanţeze datoria publică a statelor membre. Nicolas Sarkozy, în ciuda sprijinul Spaniei şi a unei majorităţi dintre ţările zonei euro, a fost forţat să cedeze în fața blocului format din Germania, Olanda și Finlanda.
Uniunea Monetară nu va putea ieşi din criza actuală decât dacă ţările care o conduc astăzi – începând cu Germania – îşi măresc rata de solidaritate şi dacă ţările debitoare îşi măresc rata de credibilitate – reformele – şi disciplina bugetară.
Dacă planul german va funcţiona, se va naşte o Europă cu mai multe niveluri, cu un nucleu întemeiat pe euro şi pe instituţii parţial separate de cele ale Europei de acum cu 27 de țări membre.
Poziția lui Jose Manuel Barosso în pericol? Poate că da. Undeva(este imprecis acum locul)… se dorește ca această poziție să fie preluată de Germania sau Franța. Poate este numai o părere… greșită. Imi cer scuze anticipat!
P.S. Autorul caricaturii este nascut la Bangkok în 1964, Stephff (Stephane Peray)şi şi-a început cariera ca fotograf de presă în Orientul Extrem. Colaborează ca şi desenator la mai multe magazine din Asia, din 1998, cum ar fi Far Eastern Economic Review sau Asiaweek. Începîand cu 2006, desenele pentru The Nation sunt reluate de către vreo douăzeci de cotidiane din toată lumea, dintre care Kuwait Times, NRC Handelsblat, Der Standard sau International Herald Tribune.
