Alexandru Grumaz

La Palatul Schleissheim (situat în Oberschleißheim, la 13 km nord de München),  fosta reşedinţă de vară a ducilor Bavariei, a avut loc cel de-al 11-lea summit ruso-german, care a prilejuit întâlnirea cancelarului Angela Merkel cu preşedintele rus Dimitrie Medvedev. Parteneriatul ruso-german a devenit unul „foarte special”, odată cu întâlnirea de la München, care rezumă, totodată, şi agenda Dialogului de la Sankt Petersburg (lansat de Gerhard Schröder şi Vladmir Putin, în 2001). Cei doi lideri au discutat probleme referitoare la soluţiile necesare în vederea depăşirii crizei economice şi micşorării efectelor acesteia, dosarele importante din actualitatea internaţională, lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate, respectarea drepturilor omului, precum şi problema energetică. 

Un punct distinct pe agenda întrevederii a fost respectarea drepturilor omului, respectiv cazul asasinării activistei ruse pentru drepturile omului, Natalia Estemirova, în Cecenia, eveniment caracterizat de cancelarul Merkel ca „inacceptabil”, în timp ce preşedintele rus a promis o anchetă amănunţită în acest sens.

Agenda întâlnirii a cuprins însă o listă lungă de afaceri economice, dintre care s-a evidenţiat preluarea firmei Opel de către firma canadiană Magna, în asociere cu banca rusească Sberbank. Consilierul lui Medvedev, Serghei Prihodko, a declarat că liderul rus a încercat să convingă guvernul german să sprijine contractul. Compania General Motors, care deţine Opel, a primit şi alte oferte din partea grupului de investiţii RHJ, din Bruxelles, şi din partea companiei de automobile chineze BAIC, fapt ce aruncă în incertitudine o înţelegere deja agreată în favoarea părţii ruse. Cele două guverne au semnat o serie de acorduri, între care unul în valoare de 500 de milioane de euro, între banca rusească VEB şi cea germană KfW, pentru finanţarea unor proiecte comune în industria costrucţiilor de maşini.

Printre parteneriatele discutate s-a aflat o declaraţie comună în domeniul cooperării energetice, care duce la înfiinţarea unei agenţii comune în domeniul energiei, destinată, potrivit Ministerului german al Energiei, să „contribuie la modernizarea energetică a Rusiei cu ajutorul întreprinderilor germane”. Prin crearea agenţiei, denumită Rudea, „noi pieţe se deschid pentru economia germană”, a subliniat, într-un comunicat, ministrul de resort, Karl-Theodor zu Guttenberg. De asemenea, s-a semnat un acord între compania rusă de căi ferate şi firma germană Siemens pentru producţia de locomotive şi s-a convenit participarea operatorului de pe aeroportul Frankfurt, Fraport, la extinderea aeroportului din St. Petersburg. În domeniul comerţului între cele două state s-a stabilit crearea unui fond de asigurare (valoarea schimburilor fiind evaluată la 43 de miliarde euro), fond care, conform lui Alexander Rahr, directorul programului Rusia/Eurasia la Consiliul German pentru Relaţii Externe (DGAP), a apărut din necesitatea rezolvării unor situaţii generate de criza financiară: „Înainte de criza financiară, numeroase firme ruseşti au luat credit de la băncile germane. Marea problemă este că ele nu pot returna banii împrumutaţi, astfel că volumul schimburilor comerciale s-a redus cu aproape 40% între Rusia şi Germania, în acest an, iar importurile din Germania aproape s-au blocat, companiile ruseşti neavând banii necesari importurilor. De fapt, fondul garantează producătorilor germani returnarea banilor şi îmbunătăţeşte schimburile comerciale bilaterale”. Rusia are nevoie de tehnologie pentru producerea energiei curate, iar Germania are nevoie de gazul rusesc, fiind cel mai mare consumator european (în condiţiile în care Rusia livrează o pătrime din gazul necesar Europei).

Cei doi lideri europeni nu au comentat zvonurile referitoare la preluarea şantierelor navale din Wismar şi Rostock, aflate în stare de faliment, de către concernul Gazprom. Summitul ruso-german a arătat Europei că relaţiile bilaterale între cele două ţări cuantifică relaţiile în cadrul Europei, iar cancelarul Merkel a conferit parteneriatului strategic cu Rusia un recurs istoric ce vine de la predecesorii săi Helmut Kohl şi Gerhard Schröder. Întâlnirea celor doi oameni de stat a debutat cu un tête-à-tête, pentru a se continua apoi negocierile în plenul delegaţiilor compuse din miniştrii de interne, ai economiei, mediului, educaţiei. O serie de întrebări necesită clarificări în perioada care urmează. A existat sau nu pe agenda convorbirilor problema scutului antirachetă care urmează a fi realizat în Polonia, ambele ţări având interese strategice în zonă? Referitor la lărgirea NATO, prin includerea Ucrainei şi Georgiei, se ştie că Germania se opune, dar nu ştim încă dacă acest subiect a fost discutat. Care este rolul acestui parteneriat strategic în economia relaţiei dintre Rusia şi UE? Discuţiile dintre Merkel şi Medvedev intervin după ce ambii au avut convorbiri cu preşedintele SUA, Barack Obama. Îşi vor fi sincronizat oare cei doi punctele de vedere, deşi Germania a parcurs aproape 70 de ani de pro-americanism, iar militarii săi luptă acum împreună cu militarii americani în Afganistan? S-a discutat despre propunerea rusă referitoare la un nou Tratat de Securitate Europeană şi care au fost concluziile? Vor fi fost Coreea de Nord şi Iranul pe agenda discuţiilor cu soluţii concrete? State precum cele baltice şi Polonia vor o restrângere a influenţei ruseşti în zonă, iar Germania a căpătat rolul de a convinge Europa că are nevoie de Rusia. Rusia şi Germania au interese comune în Europa Centrală şi de Est, cu rădăcini în istorie, iar ţările din această zonă au căutat de-a lungul timpului alianţe între ele (Mica Antantă – compusă din România, Cehoslovacia şi Iugoslavia – sprijinită de Franţa) sau cu marile puteri de la vest (cazul Poloniei, în raport cu Marea Britanie) pentru a evita o astfel de influenţă din partea celor două puteri europene, ceea ce ne poate duce cu gândul la faptul că parteneriatul strategic Rusia-Germania nu are la bază numai problema enegetică, ci şi o redesenare a zonelor de influenţă în Europa şi nu numai. Cert este că, pentru ţările din Europa de Est, SUA devin pe zi ce trece un sprijin nu numai suficient, dar şi necesar.