Busola lui Jack Sparrow
Jan 21st, 2012 by admin
Trăim într-o lume care trece printr-o criză indeologică. SUA este prinsă într-o dezbatere fără de sfârșit asupra modului cum trebuie privit viitorul capitalismului și reinventată America, o Americă care a rămas printre puținele democrații adevărate în lume, Europa este dezbinată și aproape de falimentul zonei euro, China autoritară este pe val, Rusia se reîntoarce la gândirea strategică a țarului Petru cel Mare. Politicienii sunt depășiți de evenimente și încercă soluții fără viitor.
Protestatarii au luat cu asalt străzile de la New York la Londra și Budapesta, revoluțiile arabe au schimbat lideri dar nu au produs mult așteptatele transformări, la Davos se întâlnesc liderii lumii pentru a găsi noi modele ale viitorului, criza se reîntoarce peste tot în lume. Locatarul de pe Downing Street nr.10 are ca prioritate salvarea City-ului și nu a euro. Diferența de mentalitatea dintre Europa insulară și cea continentală este de departe mai mare decât distanța dintre cele două maluri ale Canalului Mânecii.
Democrațiile europene sunt în pericol. Invitat să răspundă întrebărilor deputaţilor europeni reuniţi la Strasbourg primul ministru maghiar Orban a promis să schimbe legile controversate din ţara sa. Guvernul ungar sub presiunea Bruxellului va renunța al fuziune băncii centrale cu autoritatea de reglementare a piețelor financiare. În mod sigur europenii au nevoie de o busolă… care să arate Nordul și de un comandant… priceput care să preia pachebotul UE. Altfel ne așteaptă soarta Titanicului!
Sindromul la modă este cel al evaluărilor agenții de rating.
Ce sunt agențiile de rating? Companii care are au ca obiect de activitatea evaluarea riscului de credit pentru solicitantii de credite, pentru emitenții de instrumente financiare cât și pentru anumite categorii de instrumente financiate. Emițătorii de obligațiuni sunt de cele mai multe ori: corporații, autorități naționale și locale sau organizații non-profit, acestea putând fi vândute și pe piețele secundare. Pe măsura intensificarii crizei economice, agențiile de rating au fost în numeroase rânduri acuzate de diferite guverne europene și de numeroși analiști ca fiind printre principali vinovați de propagarea crizei, acestea nesemnalizând gradul ridicat de risc al instrumentelor financiare sustinute de ipoteci subprime (exemple Moody’s, Standard & Poor’s, Fitch etc.). Nu cumva criza se datorează în primul rând modului de acțiune al guvernelor țărilor respective de-a lungul timpului?
Acest terifiant rating AAA(de fapt o noțiune tehnică) a fost transformat însă în Franţa (spre exmplu) într-un indicator politic pentru administrația preşedintele Nicolas Sarkozy. Când a fost anunțat noul rating al Frnaței, impactul economic a fost inexistent în schimb, scandalul politic e în floare. Şeful de la Elysee refuză să vorbească, la conferințele de presă, despre ratingul dat de Standard & Poor’s. Contracandidatul său socialist Francois Hollande afirmă (în lipsa unui discurs politic cu priză la public) că nu a fost retrogradată o ţară, ci un preşedinte. Dar asta nu înseamnă că Hollande a crescut în sondaje în vreun fel. După ce a revendicat rolul central al Franţei în planurile de salvare a euro şi a Europei, Nicolas Sarkozy pare să fi pus problema în standby: urgenţa nu mai este înfruntarea crizei datoriei cu partenerii italieni şi germani, cu scopul de a da un mesaj puternic şi clar euroscepticilor, ci de a evita o răsunătoare prăbuşire electorală la domiciliu.
Ambii politicieni adoptă stilul Mitterand de discurs. Ne-am întors în timp. Sarkozy este fascinat de fostul şef de stat care a îngenunchiat mişcarea comunistă şi a condus ţara timp de 14 ani. Hollande îl imită pe Mitterand în gesturi și mimică. Cu doar trei luni înaintea alegerilor din Hexagon, fantoma lui Mitterand se întoarce însă. O fi fost mai bun Dominique Strauss-Kan acum, într-o perioadă de criză economico-financiară? Într-o manieră gaullistă fostul premier Dominique de Villepin a anunțat pentru 2012, când dorește participarea la prezidențiale din partea mișcării Republica Solidară, surprize, multe surprize. Să vedem.
În urma retrogradării colective a 9 din ţările din zona euro a devenit clar că politica UE a fondurilor de salvare împreună cu măsurile de austeritate fiscală nu a dat roadele așteptate. Este timpul pentru Angela Merkel şi partenerii săi să găsească o soluţie credibilă noii situații.
“Criza este foarte gravă, trebuie să acţionăm imediat” declara Mario Draghi pentru a descrie situația în faţa Comisiei pentru Afaceri Economice. În momentul în care Draghi se exprima în fața comisiei, agenţia de rating Standard & Poor’s a scăzut nota Fondului European de Stabilitate Financiară (FESF) de la AAA la AA+, din cauza scăderii calificativelor pentru mai multe ţări care îl finanţează. Și așa Europa o ia de la capăt cu găsirea de noi soluții pentru eliminarea crizei.
Criza datoriei greceşti este însă pe cale să coste mult mai scump decât era posibil de anticipat iar speculatorii şi agenţiile de rating continuă să facă legea pe pieţe.
Noi reguli vor fi puse în aplicare începând cu 1 ianuarie 2013 în Uniunea Europeană. Circulă zvonuri precum că Regula de aur nu mai este obligatorie pentru constituţiile naţionale. 0,5% din PIB este considerată limita maximă a deficitului structural care asigură o funcționare fără probleme. Obligativitatea introducerii principiului de echilibru bugetar în constituţiile statelor membre ale UE, este pe cale de a fi abandonată. Germania însă rămâne marele opozant al renunțării la această regulă. Cu siguranță însă regula va fi trecută în constituțiile țărilor membre sau în legislația secundară.
În ciuda intenţiilor Berlinului, multe ţări – precum Irlanda, Danemarca sau Franţa – au invocat dificultăţi legale sau politice în modificarea Constituţiilor lor, punând la îndoială ratificarea în timp a noului pact de stabilitate al UE. Noul proiect de tratat – obiectul discuţiilor de la Bruxelles din 12 ianuarie între reprezentanţii la nivel de stat – este de a acorda fiecărei ţări dreptul de a proceda după cum crede de cuviinţă.
Statele membre ale zonei euro vor fi obligate să facă astfel încât bugetele să fie echilibrate de acum încolo. Foaia de drum pentru planul german de combatere a crizei euro necesită rapiditate şi noile reguli vor fi incluse în legislaţia permanentă a statelor membre.
Suntem “mai aproape de un consens european” iar noul tratat trebuie să fie aprobat înainte de sfârșitul lunii ianuarie de către toţi membrii UE.
Și peste toate acestea un nou curent politic încearcă să acapareze Europa(a început în Suedia) şi continuă cu Germania: cel al piraţilor. Sondajele arată că în eventualitatea unor alegeri parlamentare federale, Partidul Piraţilor ar intra cu siguranţă în Parlamentul german. Nu sunt pregăți politic și acum se ocupă numai de problemele Berlinului. Dar haideţi să facem un exerciţiu de imaginaţie: cum ar fi ca ministrul german de finanţe să fie un pirat? Sau cancelarul ? Acum respiraţi adânc şi gândiți-vă, pe bună dreptate… chiar avem nevoie de o busolă, dar nu cea a lui Jack Sparrow.
Christo Komarnitski este un desenator bulgar născut în 1964. După efectuarea de studii la Şcoala bulgară de arte frumoase, s-a lansat în desenul de presă . Lucrează pentru cotidianul Sega şi pentru magazinul satiric Starshel.
