Ce se ascunde în era mișcărilor revoluționare?
Feb 24th, 2012 by admin
Omul din umbra președintelui Barack Obama, care se ocupă cu strategia relațiilor internaționale, se numește Zbigniew Brzezinski. Este fostul consilier pe probleme de securitate națională al lui Jimmy Carter și membru în consiliul director al Centrului de Studii Strategice și Internaționale (CSIS). A lucrat cu presedinții John Fitzgerald Kennedy, Lyndon Baines Johnson, James Earl Carter, Jr. şi George Herbert Walker Bush, în calitate de consilier pe probleme de politică externă. Fostul consilier pentru Securitate Naţională al preşedintelui Jimmy Carter a fost sfătuitorul lui Obama în campania sa electorală.
Brzezinski este unul din făuritorii politicii externe americane din ultimele decenii. Provocările cărora trebuie să le facă faţă America, ridicarea Chinei ca mare putere, viitorul Uniunii Europene şi rolul ţărilor central-europene, relaţiile cu Rusia, redesenarea Orientului Mijlociu, Iranul, sunt teme pe care Zbigniew Brzezinski le vede ca provocări ale timpurilor ce urmează.
În Europa, în opinia sa, ţările nou-venite în UE pot juca un rol important în adâncirea integrării Uniunii, iar Rusia, un stat aflat într-o criză internă profundă, trebuie să renunţe la nostalgiile sale imperiale.
Ultimul eseu publicat de portalul Foreign Affairs, al lui Zbigniew Brzezinski este denumit: Echilibrarea Estului, Extinderea Vestului -Strategia SUA într-o eră revoluționară. Voi încerca să prezint câteva din ideiile importante ale acestuia.
Eseul începe cu clarificarea poziției Americii. Provocarea centrală pentru SUA – în deceniile ce vin – este dată de propria reformare, în timp ce promovează un Occident extins ( în sensul impingerii graniței spre soare răsare) și se obișnuiește cu o Chină în plină expansiune.
Extinderea cooperării spre Est va face din zona democratică Occidentală un model stabil pentru o largă suprafață a globului. Brzezinski vede această zonă începând în America de Nord și oprindu-se în Asia, incluzând Coreea de Sud și Japonia. Zona poate cuprinde, cu anumite condiții, Rusia și Turcia.
Efectul: emergența graduală a culturii și valorilor democrației.
În același timp SUA va trebui să coopereze cu Estul dinamic, dar conflictual. Dacă în aceste condiții noi, China și SUA vor coopera, pe o largă gamă de probleme, viitorul Asiei va arăta stabil. Pentru a avea o astfel de stabilitate este necesară, afirmă Brzezinski, reconcilierea dintre China și Japonia, dar și micșorarea animozităților dintre India și China.
Rolul dublu pe care Washingtonul trebuie să-l joace, atât în Asia, cât și în Europa este strict necesar.
SUA va trebui să fie liantul Occidentului afectat de criză, dar și echibrul între puterile Asiei.
Ambele roluri se bazează pe o reformă a propriului sistem unde dimensiunea de putere națională se va baza, în viitor, pe inovație, educație, o diplomație echilibrată și pe calitatea leadership-ului.
Două elemente amintite mai sus au fost analizate în eseul lui Brzezinski: un Vest lărgit și un Est complex.
Pentru a promova un Vest lărgit, America trebuie să garanteze o restructurare a Occidentului, să mențină legături strânse cu acesta, să continue implicarea activă în NATO, și să managerieze alături de UE aderarea Turciei – care îndeplinește standardele europene ale democrației – și ale unei Rusii reformate și democrate.
De asemenea, Washingtonul trebuie să încurajeze o mai puternică cooperare între Franța, Germania și Marea Britanie – aliniamentul forte politic, economic și militar al Occidentului -, în numele întăririi securității și al relevanței geopolitice a Europei.
Rolul Rusiei în această consolidare a Vestului este extrem de important în viziunea lui Brzezinski. Acesta a amintit de rolul Grupului de la Weimar (Franța, Germania și Polonia) în reconcilierea ruso – polonă, al cărei drum este complex și anevoios, unul care impune o translație de la nivelul guvernamental la cel civic. Modelul poate fi cel franco-german, de după cel de-Al Doilea Război Mondial.
De asemenea, Rusia trebuie apropiată de UE și ajutată șă-și dezvolte largi zone economice, din propiul teritoriu, rămase în urmă din toate punctele de vedere.
Ideea unei Uniuni Euro-Asiatice, lansată de premierul Vladimir Putin, nu este incompatibilă cu ideea ca Rusia, la un moment dat, să devină membru al UE, atât timp cât o mare majoritate din propria populație a înțeles ce înseamnă standardele și reformele democratice ale Uniunii, menționa Brzezinski.
Procesul este unul complicat, ce necesită o serie de acorduri tranzitorii, dar și aranjamente de securitate, care implică exerciții comune, între militarii NATO și cei ai forțelor armate ruse.
Brzezinski concluziona că lărgirea Vestului poate fi văzută ca fiind realistă după 2025, pentru că altfel, în cazul în care apropierea nu se va produce, diferența dintre reformele democratice din Occident și cele din Rusia va crește.
Apropierea Rusiei de standardele UE și NATO poate fi grăbită prin apropierea Ucrainei de UE, dar și a Turciei. Se sugerează inființarea unui organ consultativ, la nivel european, al cărui sediu să fie la Kiev.
Ce se va întâmpla, dacă nu se va acţiona conform sfaturilor de mai sus?
Brzezinski ne arată un scenariu sumbru.
Rusia, după spusele lui Brzezinski, va îmbrobodi Europa, cu resursele ei energetice, va înghiți Ucraina, va redeschide cutia Pandorii, unde interesele imperiale abia așteaptă o resuscitare.
Brzezinski amintește de scenariul intereselor bilaterale. Italia și Germania doresc să-și dezvolte relații speciale cu Rusia.
Franța, Marea Britanie, Polonia și Țările Baltice vor mai multă securitate, garantată de prezența SUA, în regiune.
Rezultatul unui astfel de scenariu? Un Vest pesimist și divizat.
Pentru un Est complex este nevoie de un Vest unit, care să fie în competiție, la nivel global, cu o Chină în expansiune, dar și de un triunghi SUA-China-Japonia.
Brzezinski amintește faptul că Washingtonul și Beijingul s-au îmbarcat într-un parteneriat constructiv, în zona afacerilor globale, deși SUA critică China în privința respectării drepturilor omului, dar nu dorește să victimizeze sistemul socio-economic chinez, ca un întreg.
Rolul SUA în Asia este unul de echilibru, la fel ca rolul deținut de Marea Britanie, în Europa secolului XIX.
Astfel dacă Washingtonul, spunea Brzezinski, va respecta istoria și rolul geopolitic al Chinei angajându-se într-un dialog al securității, acest lucru va scuti o eventuală angajare militară între China și Japonia, sau China și India.
Principiul care trebuie să ghideze politica externă a SUA în Asia este să-și achite obligațiile față de Japonia și Coreea de Sud, în timp ce nu va accepta să fie atrasă într-un eventual conflict între țările asiatice.
Relația SUA-Japonia este platforma unei trilaterale a celor două cu China. Un astfel de triunghi ar asigura o structură care să negocieze provocările strategice rezultate din creșterea prezenței Chinei în regiune. De asemenea, reconcilierea China-Japonia ar fi punctul de plecare a unei stabilități sustenabile a Estului îndepărtat.
Relația SUA-China are trei probleme senzitive, care trebuie rezolvate în mod pașnic în opinia lui Brzezinski.
Prima, care trebuie soluționată în viitorul apropiat se referă , în opinia lui Brzezinski, la operațiunile SUA de monitorizarea a țărmului și a zonei economice, aferente apelor maritime chineze.
A doua problemă, ce trebuie rezolvată, în viitorii șapte ani, se referă la creșterea puterii militare a Chinei, care poate duce la o cursă a înarmărilor în Asia. Acest lucru se poate controla prin consultări periodice între Beijing și Washington.
A treia problemă, soluționabilă în următoarea decadă, este statutul Taiwanului.
Aici am să-l citez pe Brzezinski, în engleză pentru a nu deforma mesajul:
U.S.-Chinese accommodation will have to address the fact that a separate Taiwan, protected indefinitely by U.S. arms sales, will provoke intensifying Chinese hostility. An eventual resolution along the lines of former Chinese leader Deng Xiaoping’s well-known formula for Hong Kong of “one country, two systems,” but redefined as “one country, several systems,” may provide the basis for Taipei’s eventual reassociation with China, while still allowing Taiwan and China to maintain distinctive political, social, and military arrangements (in particular, excluding the deployment of People’s Liberation Army troops on the island).
Zbigniew Brzezinski încheie eseul cu exemplul Imperiului Roman, de acum 1500 de ani. Acesta a fost unul dintre cele mai puternice și mai mari state ale lumii antice. La sfârșitul secolului al IV-lea, Theodosius (379-395) a realizat ultima reunire a imperiului sub o singura autoritate. După moartea sa, imperiul s-a împărțit definitiv în Imperiul roman de apus și Imperiul roman de răsarit.
In anul 476, ultimul împărat roman, Romulus Augustus, a fost detronat de Odoacru, comandantul mercenarilor germani și pe teritoriul Italiei s-a constituit primul regat barbar.
Imperiul roman de răsărit, adaptându-se, datorită unor condiţii speciale, dezvoltării istorice, s-a transformat, în urma unor procese complexe, într-un stat feudal cunoscut sub numele de Imperiul Bizantin, care a continuat să existe până în secolul al XV-lea.
De fapt Brzezinski ne transmite, cu acest exemplu, faptul că destrămarea Imperiului Roman, a fost o încheiere a unei perioade istorice, perioada antică și trecerea la feudalism.
Ne aflăm acum la încheirea unei perioade istorice și începutul alteia? Da!
______________________
Post Scriptum:
Zbigniew Brzezinski este născut la Varşovia, în familia unui diplomat polonez, a emigrat în Canada, la sfârşitul războiului şi apoi în SUA devenind cetăţean american.
Unul dintre monştrii sacri ai politicii externe americane, Zbigniew Brzezinski, 82 de ani, a colaborat de-a lungul deceniilor cu mai mulţi preşedinţi ai SUA, de la John Kennedy şi Liydon B. Johnson la Jimmy Carter şi George Bush.
Între 1977 şi 1981, dr. Brzezinski a ocupat postul de consilier pentru Securitate Naţională al preşedintelui Jimmy Carter, primind la sfârşitul mandatului „Medal of Freedom”, pentru rolul său în normalizarea relaţiilor SUA-China.
Este membru în board-ul Atlantic Council şi al Centrului pentru Studii Internaţionale şi Strategice (CSIS), director al Comisiei Trilaterale în perioada 1973-1976.
Om de stat, profesor, om de ştiinţă şi comentator în sfera relaţiilor internaţionale, a jucat un rol determinant în definirea politicilor americane în timpul Războiului Rece şi în perioada care a dus la căderea comunismului.
Dr. Brzezinski este licențiat al Universității McGill, unde a obținut și masterul (1949, 1950), și-a luat doctoratul la Universitatea Harvard (1953). A fost profesor Universitatea Columbia (1960-1989) şi Universitatea Harvard (1953-1960).
Dr. Brzezinski deţine diplome de onoare de la Universitatea Georgetown, Williams College, Universitatea Fordham, Colegiul Sfintei Cruci, Colegiul Alianţei, Universitatea Catolica din Lublin, Universitatea din Varşovia, şi Universitatea din Vilnius.
El este beneficiarul a numeroase distincţii şi premii. Cărţile sale sunt binecunoscute, dar am să enumăr câteva: America şi lumea: Conversaţii cu privire la viitorul politicii externe americane (Basic Books, 2008), unde coautori sunt Brent Scowcroft şi Ignatius David, A doua şansă: trei preşedinţi şi criza de Superputerii Americane (Basic Books, 2007); şi Alegerea: dominaţia globală sau leadershipul global (Basic Books, 2004), Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice, Triada geostrategică: Convieţuirea cu China, Europa şi Rusia.
Madeleine Albright a fost studenta lui Zbigniew Brzezinski.
