Emergența Turciei între Cipru și Siria
Aug 5th, 2012 by admin
Turcia este punctul cel mai estic al Europei și în același timp punctul cel mai vestic al Estului. Aflată la confluența civilizațiilor Turcia a căpătat un rol de arbitru la masa internațională. Criza din Siria și programul nuclear al Iranului au propulsat Turcia în prim planul Orientului Mijlociu. Turcia este chemată acum să partcipe la procesul de organizare a noului Orient Mijlociu, iar aici parteneriatul cu SUA este piatra unghiulară a unei soluții optime pentru regiunea bântuită de suflul revoluțiilor arabe, incertitudinile cauzate de opțiunile islamiste ale noilor guverne instalate dar și de sărăcia resurselor financiare și economice și a somajului extrem de ricat. Este momentul în care Ankara și Washingtonul își dau mâna pentru a asigura stabilitatea în Irak, restrângerea ambițiilor Teheranului, eliminarea regimului lui Assad dar și pentru a asigura resurse energetice viabile Europei.
Sunt și întrebări ridicate de dorința reală a Turciei de a se angaja pe calea occidentalizării, acestea datorându-se unor factori în special interni precum evoluția partidului de guvernământ de orientare islamistă, Partidul Justiție și Dezvoltare, ambițiile politice externe ale primul ministru Recep Tayyip Erdogan și lipsa de înțelegere din cancelariile Occidentale asupra reformelor dramatice din societatea turcă din ultima decadă. Să nu uităm și alte puncte de vedere care ar putea schimba situația și anume viziunea diferită a Ankarei și Washingtonului asupta conflictului Arabo-Israelian. În timp ce poziția Ankarei față de Teheran s-a apropiat de cea a americanilor, turcii fiind inițial împotriva montării unui radar de avertizarea timpurie pe propriul teritoriu pentru detectarea rachetelor lansate de iranieni, cea referitoare la Israel rămâne abiguă și câteodată de neînțeles din punctul de vedere al unui stat membru NATO. Este Turcia de astăzi o putere emrgentă care contează? Da. Era Erdogan a adus prosperitate dar cere încă modernizarea sistemului politic și administrativ. Drept urmare Istanbul, fosta capitală a Imperiului Otoman, a fost de curând gazda Forumului Economic Mondial. Subiectele principale discutate de către liderii lumii financiare au fost criza europeană şi transformările sociale care au loc în Orientul Mijlociu. Crizele care afectează vecinii săi de la est şi vest au crescut profilul internațional al Turciei şi atrag atenţia asupra rapidei sale creşteri economice dar și asupra încercării de a transforma Istanbulul într-un centru financiar global care să rivalizeze cu Dubaiul sau chiar cu Londra. Summitul de la Istanbul survine într-un moment de răscruce pentru pieţele financiare mondiale, temerile investitorilor faţă de expansiunea crizei în cadrul zonei euro intensificându-se. În acelaşi timp, tensiunile politice rămân la un nivel foarte înalt şi în lumea arabă, mai ales în ceea ce priveşte situaţia din Siria şi tranziţiile politice dificile din Egipt, Libia şi Tunisia în urma Revoluţiei de Iasomie.
Primul ministru, gazda forumului, a exultat menționând realizările țării lui în ultimii zece ani: creștere economică de peste 5% anual, o triplare a PIB-ului în dolari, creșterea comerțului și a investițiilor străine și obținerea unui loc 17 în ierahia țărilor dezvoltate economic. Produsul Intern Brut al Turciei s-a ridicat în 2011 la 1,2 trilioane de lire turceşti, echivalentul a 772,2 miliarde de dolari, în timp ce venitul pe cap de locuitor a fost de 10.444 de dolari. Turcia se bucură de creştere economică, dar se luptă cu inflaţia. Creşterea semnificativă a economiei turce s-a bazat „pe încredere şi stabilitate”, cum preciza premierul turc Recep Tayyip Erdogan. Realizările Turciei au propulsat-o, alături de Polonia, la masa celor bogați preluând un scaun rotativ în Bordul FMI. Potrivit acordului politic recent, Belgia şi Olanda vor avea un singur membru, prin rotaţie, în board-ul FMI, iar Turcia îşi va împărţi scaunul cu Austria, Ungaria şi Cehia, Polonia cu Elveția.
“Experiența pe care am acumulat-o este un exmplu nu numai pentru țările din regiune, dar și pentru țările aflate în Europa și afectate de criză” a declarat la forum premierul Erdogan. Duritatea discursului s-a datorat faptului că în 2009 a declarat al Davos cu prilejul discuțiilor în contradictoriu cu președintele Israelului Shimon Peres că nu se va mai întoarce niciodată la Davos. Emergența Turciei a adus Davosul la Istambul, în perla Bosforului, palatul Dolmabahce locul unde locuiau sultanii turci în secolul XIX și unde a murit întemeietorul Turciei moderne Mustafa Kemal Atatürk.
Cum definim o superputere: o țară care are capacitatea de a-și proiecta puterea dominantă oriunde în lume, de cele mai multe ori în mai mult de o regiune de pe glob, în același timp. O superputere nu este puternică numai din punct de vedere militar fiind de asemenea puternică economic și stabilă politic. Turcia îndeplinește în mare parte aceste condiții. Turcia leagă Asia de Europa, geografic și cultural și ocupă o poziție geopolitică cheie pe harta lumii. Locul care în secolele trecute devenise centru de congruență a principalelor rute comerciale este acum hubul strategic al liniilor te transport energetic. A 17 putere economică globală, Turcia este o voce a lumii musulmane moderne și un membru important al NATO fiind partenerul care poate juca un rol important în inițierea unui proces de pace între Orientul Mijlociu și Occident. Turcia are un program diplomatic foarte activ pe care unii observatori l-au denumit “neo-otoman”, referindu-se la vechiul imperiu, care a precedat Turcia moderna de astăzi.
Drama greceasca și criza datoriilor suverane sunt crize destul de înfricoșătoare pentru Turcia, pe termen lung. Exporturile turcești suferă din cauza problemelor celui mai important partener de afaceri al țării care este Europa. În fapt, Turica câștiga din faptul ca nu e în zona euro și are moneda proprie, pe care are liberatatea de a o devaloriza. Cu prețuri scăzute, dar servicii bune, Turcia a devenit o destinație turistică atractivă. Dacă țara va asista, cândva, nepasatoare la devalorizarea lirei, prețurile le petrol și gaze naturale vor crește, în condițiile în care necesarul de resurse energetice al statului nu poate fi scăzut iar Ankara nu are resurse pentru propriul consum timp în care vecinii din zonă dețin rezerve importante. Nota de plată pentru 2011 la importul de hidrocarburi a fost de 54 miliarde USD iar previziunile ne arată o viitoare notă de peste 65 miliarde USD. Turcia rămâne locul strategic unde conductele dinspre Asia se întâlnesc cu cele care duc în Europa. Ankara a elbaorat planuri pentru a reduce factura externă de energie prin realizarea de programe de construcție de centrale nucleare unde s-a deschis o competiție între Rusia, China, Japonia, Canada și Coreea de Sud. Realitate geopolitică ne devoaleză faptul ca Turcia nu poate scăpa de dependența energetică în viitor, în schimb noua administrație irakiană poate simplifica aprovizionarea cu hidrocarburi a Ankarei, prin dezvoltarea unor relații speciale între cei doi vecini cu soluționarea problemei kurde.
Două mari provocări are Turcia pentru următoarele 12 luni care pot determina viitorul țării pentru o lungă perioadă de timp: poziția Ciprului față de Turcia odată cu preluarea de către Nicosia a președinției UE și problema internă de redactare a noii constituții. Din 1974 când trupele turcești au creat Republica Turcă a Ciprului de Nord, Ankara nu a recunoscut guvernul cipriot de la Nicosia. Turcia a anunțat că nu va participa la discuțiile pentru propria accedere în UE în condițiile în care acestea sunt prezidatea de guvernul de la Nicosia, în următoarele șase luni. Reacția Comisiei Europene a fost una care a lăsat să se înțeleagă că o neparticipare va diminua șansele de admisie ale Ankarei. La rândul său ministru de externe turc, Ahmet Davutoglu, a avertizat UE de faptul că ar putea avea loc inclusiv confruntări militare dacă Cipru va continua explorările de gaze naturale în terenurile offshore disputate cu Turcia sau dacă avioanele militare israeliene vor mai zbura peste teritoriu deținut de turci în Cipru. Poziția nu este apreciată la Brusseles iar UE va sprijini Ciprul în dezvoltarea propriilor resurse energetice. Cu toate aceste disensiuni Turcia rămâne cel mai mare partener de comerț al Europei și de departe cea mai mare piață pentru investiții ale firmelor europene.
Dezbaterile pentru noua constituție au ajuns la un nivel maxim de confruntare, mulți politicieni turci dorind să dea o soluție problemei kurde populație care reprezintă 15-20% din totalul populației. Conflictul dintre oficialitățile turce și Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) a dus până acum la moartea a peste 30000 de mii de kurzi dar și listarea PKK ca un grup terorist la nivelul SUA și al UE. Oficialii de la Ankara nu-și permit să lase în afara constituției nici un singur grup etnic dar argumentează că introducerea acestora în Constituție va face ca dezbaterea politică să fie schimbată fundamental. Primavara arabă a deschis, din nou, pentru Turcia, vechile legaturi cu țările arabe, tara jucând un rol de punte între țările arabe puternice din punct de vedere economic, dar situatia din Siria vecină arată că stabilitatea politica a zonei este departe. Șansele Turciei, însă, sunt mult mai mari decât provocarile iar răspunsurile la întrebări se vor rostogoli în curând.
