India între China și Rusia
Mar 2nd, 2013 by admin
String of pearls în traducere șiragul de perle este de fapt în limbajul codificat al politicienilor succesiunea de porturi și baze navale pe care China le construiește în bazinul Oceanului Indian. China a construit porturi în Hambantota, Sri Lanka și Chittagong, în Bangladesh. Ambele state sunt situate în vecinatatea Indiei. Și lucrurile nu s-au oprit aici. Ultimul port construit de Beijing, situat la 600 de km de Karachi și unde cu sprijinul guvernului pakistanez chinezii au preluat administrarea acestuia prin compania de stat Port Holdings, este Gwadar la granița Pakistanului cu India. Portul, locație strategică pentru transportul de petrol, este situat în apropierea strâmtorii Ormuz și deschide drumul spre un coridor energetic din Golf care, apoi, traversează, printr-un oleoduct, Pakistanul până în vestul Chinei. Portul are o zonă militară utilizată și de către marina militară chineză care are de acum o poartă de intrare în Marea Arabă și în Golful Persic. China pune hotărât piciorul în regiunea Oceanului Indian. Noua strategie elaborată la Școala de Studii Internaționale din Beijing ne prezintă o Chină care se îndreaptă spre Vest, în Asia Centrală, în timp ce-și păstrează opțiunile pentru Est și Marea Chinei de Sud. Drumul Chinei spre sursele de energie trece însă prin Pakistan și Afganistan unde se intersectează cu interesele americane. China poate participa la consolidarea stabilității Pakistanului datorită relațiilor excelente cu Islamabadul dar și a Afganistanului devenind astfel, ceea ce își dorește, o contrapondere la prezența americană în Asia Centrală și de Sud. Din nevoia tot mai mare de resurse energetice China își înconjoară metodic inamicul ei India cu o salbă de baze militare și sisteme radar care-i asigură controlul pe principalele rute maritime de trasport al petrolului din Oceanul Indian. Pentru India oceanul este prin excelență spațiul de profunzime strategică pe care nu vrea să-l împartă cu nimeni. India rămâne marele inamic al Chinei în zonă și datorită puterii militare indiene, inclusiv a posibilității de proiectare a forțelor cu ajutorul portavionul Viraat dar și prin forța navală deosebită. Veți întreba ce face China cu stațiile radar instalate în insula Marea Coco, insulă deținută de Myanmar? De acolo se va monitoriza Strâmtoarea Malacca. Tot de acolo chinezii, pe lăngă controlul traficului naval din zonă, obțin informații de primă mână asupra unei activități militare indiene desfășurată chiar în bazele de testare a rachetelor situate în Chandipore în statul Orissa adică de partea cealaltă a Golfului Bengal dar și actvitatea la bazele militare indiene situate în insulele Andaman și Nicobar. Între actorii importanți din Asia de Sud se numără Rusia. Rusia a fost permanent în competiție pentru supremație în Asia de Sud. Țarismul rus a concurat Imperiul colonial al Angliei și mai recent, în timpul Războiului Rece, URSS a concurat SUA, începând cu anii 50 când Washingtonul a livrat arme Pakistanului. Așa a apărut relația Moscova New Delhi relație care s-a intensificat după războiul sino-indian din 1962 iar acum capătă noi conotații datorită emergenței Chinei și a războiului din Afganistan. Între cele două state Rusia și India sunt trei zone importante de cooperare pe care le numim și le vom analiza în continuare: militară, energie și Afganistan. Din punct de vedere al cooperării militare India a depășit China la achizițiile militare din Rusia și acest lucru datorită modernizării industriei chineze capabilă să producă o serie de echipamente militare. Vladimir Putin a semnat în 2012 contracte pentru echipamente de aparare în valoare de 2,9 miliarde de dolari cu India. Potrivit acestora India va cumpara 42 de avioane de lupta Sukhoi Su-30MKI (livrare kit-uri ce vor fi asamblate în India) și 71 de elicoptere Mi-17V. 70% din din arsenalul armatei indiene, este într-un fel sau altul, de origine sovietică/rusească, fie prin achiziție directă, fie prin cumpararea de licențe sau dezvoltarea în parteneriat de noi sisteme de arme, așa cum este cazul rachetei BrahMos, sau al noului avion indian multirol. India a primit din partea Rusiei invitația de a deveni partener cu 50% și acces total la sistemul de poziționare prin satelit rusesc Glonass. Rusia a mai și pierdut contracte militare în India și datorită calității produselor livrate sau a întârzierilor (T-90, Smerch sau întârzierea revitalizari și modernizarii portavionului Admiral Gorshkov) în favoarea francezilor de la Rafale sau a celor de la Boeing ( Apache AH-64E). India dorește armament de ultimă generație iar aici Rusia nu stă bine. Moscova a rămas însă un partener care preferă cooperarea în industria militară cu producerea echipamentelor în India ceea ce le oferă un avantaj în fața competitorilor occidentali. În lipsă de know how tehnlogic, India este obligată să importe masiv armament, iar pentru încheierea contractelor de apărare corupţia este extrem de tentantă şi la îndemână. Scandalurile de corupţie din India apar cu o frecvenţă înaltă începând cu anii ‘80 odată cu faimosul caz al artileriei suedeze, în valoare de milioane de dolari, care a determinat pierderea campaniei electorale a prim ministrului Rajiv Ghandi. Giuseppe Orsi, preşedintele consiliului de administraţie al Finmeccanica a fost arestat la începutul lui februarie 2013 fiind acuzat de corupţie şi fraudă fiscală în cazul unui contract de vânzare încheiat cu India pentru 12 elicoptere de tip AW101, fabricate de Agusta Westland, o companie-fiică a Finmeccanica. Prezenta guvernare s-a confruntat în ultimii ani cu o serie de scandaluri, care riscă să impieteze asupra câştigării alegerilor din 2014. În domeniul energiei Moscova construiește o centrală nucleară la Kudankulam. Până acum au reușit să finalizeze doua reactore, iar discuțiile pentru urmatoarele două, merg foarte bine, spun indienii. India are o foame mare de energie. Agenția Internațională pentru Energie estimează că India va întrece Japonia la consumul de energie până în 2020. Producția internă de cărbune, gaze naturale sau petrol este scăzută datorită unui managment neperformant și a unui sistem de reglementări și legi complex. Corporația Națională de Petrol și Gaze este implicată în afacerile cu energie în Rusia sau în teritoriile unde Moscova are influență (compania deține 20% din proiectul Sakhalin-I dar a cumpărat și terenuri în Kazakhstan și Turkmenistan). Administrația de la New Delhi dorește crearea unei infrastructuri care să conecteze Asia Centrală prin Pakistan și Afganistan dar situația politică actuală creează probleme în realizarea acestui proiect. În aceste condiții India a apelat la energii alternative, energia nucleară fiind pe primul loc. Aici intervine Rusia cu tehnologie și combustibil nuclear. Afganistanul rămâne o piatră de moară pentru India. Moscova consideră că luptătorii talibani afgani vor migra spre Asia Centrală zonă considerată de importanță strategică pentru Moscova. India crede că Afganistanul se va transforma într-un centru al insurgenței regionale unde insurgenții, inclusiv cei din Pakistan, vor avea un loc de refugiu. În timpul ocupației sovietice a Afganistanului sovieticii au cooperat îndeaproape cu indienii acum această cooperare revenind în prim-plan. Între timp Moscova a realizat și o legătură stabilă cu Islamabadul ceea ce a infiorat administrația de la New Delhi. Între India și Pakistan sunt dese conflictele pe granița din Kasmir pe așa numita Linie de control. Cu toată istoria acestor evenimente în ultimi doi ani situația din zonă a fost calmă, fără incidente majore. Datorită deteriorării relației dintre SUA și Pakistan, Islamabadul a căutat să amelioreze relațiile cu New Delhi. Liderii civili ai Pakistanului, mai puțin intimidați de puterea militară a Indiei, caută să stabilească relații comerciale cu vecinul lor de la est. De partea cealaltă prim-ministru indian Manmohan Singh dorește, la rândul său, o relație acceptabilă cu Islamabadul. Se pare că nu acesta este voința unora(!?) Ultimul eveniment de la granița din Kasmir ridică semne de întrebare. Cine a comandat acest nou incident soldat cu moartea groaznică a unui militar indian? Să nu uităm că în zonă incidentele sunt frecvente (75 încălcări ale focului în 2012) dar acum sunt multe semne de întrebare. Încălcările repetate ale liniei de demarcație, raiduri în cele două teritorii urmate de represalii (trei incidente în cinci zile) indică o suspectă revitalizare a crizei. Actuala decapitarea a unui soldat indian duce cu gândul la atacul provocat în 2000, împotriva unui militar indian, de teroristul Ilyias Kashmir, devenit ulterior un lider al-Qaida. Odată cu încheierea războiului în Afganistan, Islamabadul dorește să-și reafirme controlul militar asupra regiunii. Pakistanezii controleză o serie de grupări talibane care se află la granița cu Afganistanul și doresc să umple golul lăsat de trupele americane la Kabul. Unele grupări talibane vor câștiga în urma negocierilor de pace altele vor pierde. Gruparea teroristă Talibanii Pakistanezi care operează sub steagul grupării Tehrik-i-Taliban va fi probabil una dintre cele ce vor pierde prim-planul. În timp ce liderul talibanilor afgani Mullahul Mohammad Omar va juca probabil un rol important în cadrul negocierilor din Afganistan grupul Talibanilor Pakistanezi este în tabăra celor care se opun strategiei sistemului militar pakistanez. Aceștia vor reluarea ostilităților cu India începute odată cu războiului din 1971. Talibanii Pakistanezi vor război în Kashmir. India este îngrijorată de acestă redirecționare a insurgenței către Kashmir îngrijorare care are ca bază faptul că militari pakistanezi nu mai dețin controlul asupra grupurilor de insurgenți de pe propriul teritoriu național. Islamabadul are un peisaj al insurgenței complicat și va trebui să discearnă între insurgenții ostili și cei reconciliabili. În timp ce Serviciul de Informații Interarme caută soluții pentru a stăvili insurgența, militarii pakistanezi caută sprijinul Beijingului și a Moscovei în vederea monitorizării puternicului vecin India. Închiderea conflictului din Afganistan deschide poarta unui nou conflict între Islamabad și New Delhi(?!). Asia în totalitate devine mai complicată pe zi ce trece.
