China o putere regională sau una globală?
Jun 3rd, 2013 by admin
China nu mai ascunde faptul care are ca obiectiv principal acela de a deveni prima economie a lumii şi prima putere militară a planetei în cursul acestui secol, eventual încă în prima sa jumătate. În China a început, în 2012, o nouă pagină de istorie, pe fond de continuitate dar şi de schimbări, într-o dialectică tipic asiatică. Tranziția de putere în China este un proces în două etape, proces care se derulează pe mai multe luni sau chiar pe mai mulți ani. În prima etapă se alege secretarul general al partidului la Congresului Partidului Comunist Chinez iar în a doua etapă la Congresul Popular Naţional se stabilește președintele, primul ministru și membrii guvernului. Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez l-a desemnat pe cel care va fi numărul unu al regimului, Xi Jinping, dar şi pe cei şapte membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic, nucleul puterii chineze, cât și noua componență a Comisiei Militare Centrale. Cele trei elemente fundamentale în ideologia şi construcţia Republicii Populare China sunt partidul, armata şi statul. Două sunt apanajul partidului iar al treilea element al triumviratului, aparatul de stat, este apanajul parlamentului, Congresul Popular Naţional. În China există trei rezorvoare de unde sunt selectați lideri: cei care porovin din zona foștilor revoluționari ai lui Mao (copii acestora), cei care provin din fostele cadre ale organizațiilor de tineret și liderii regiunilor din interiorul țării și cei care provin din rândul liderilor regionali care conduc zonele de coastă maritimă a căror filozofie pune în prim plan dezvoltarea exportului (Grupul Shanghai). În condițiile în care accesul la putere se face mereu în urma unor lupte de culise, puterea colegială face ca nici unul dintre liderii principali să nu aibă ultimul cuvânt, decizia finală fiind întotdeauna rezultatul unui compromis. Dacă Xi Jinping este copilul unui revoluționar important al lui Mao, prim-ministru, Li Kequiang este un reprezentant al liderilor din interiorul ţării fiind un fost membru marcant al organizației de tineret. În același timp Congresul Partidului Comunist Chinez l-a instaurat pe Xi Jinping în fruntea Comitetului Militar Central, adică a devenit comandantul suprem al armatei. Noua formulă de echipă a încheiat așa numita “Era Wen Jiabao“. Probabil că unii lideri internaţionali îl vor regreta pe fostul prim ministru Wen, care a încarnat, timp de zece ani, faţa aşa-zis liberală a regimului chinez deşi, în spiritul aceleiaşi dialectici speciale asiatice, el a evitat şantierul reformelor politice. Tranziția a adus cu ea schimbări în toate sectoarele administrației. Astfel, Biroul Permanent al Comitetului Centrala a fost redus. Până acum avea nouă membri, acum sunt doar şapte. Care sunt ceilalți membri în afară de președinte și primul ministru? Zhang Dejiang, Yu Zhengsheng, Liu Yunshan, Wang Qishan and Zhang Gaoli. Dintre cei şapte membri ai nucleului de putere trebuie să-i menționăm pe cei mai importanți: Yu Zhengsheng, fost secretar general al comitetului de partid al capitalei economice a Chinei (Shanghai), Liu Yunshan, fost responsabil cu propaganda în cadrul partidului comunist și Wang Qishan fost primar al Beijingului, însărcinat cu lupta împotriva corupţiei. Wang este unul dintre cei mai respectaţi membri ai partidului. A reuşit să rezolve în anii ‘90 o criză a datoriilor în provincia Guangdong, apoi în 2003 criza provocată de virusul SARS. Tot lui i se acordă o parte din credit pentru întocmirea planului ce a ţinut economia chineză pe picioare în contextul actualei crize. Noile nume reprezintă de fapt a cincea generaţie de lideri chinezi comunişti, de la fondatorii sau revoluţionarii istorici. Deciziile care până la finalizarea sesiunii anuale a Congresului Popular Naţional şi a Conferinţei Politice Consultative Populare Chineze erau necunoscute au fost cele legate de noii miniştrii şi vicepreşedinţii din cadrul guvernului. Tot acum Xi Jiping a fost ales Preşedintele Republicii Populare de către Congresul Popular Naţional cu 2.952 de voturi pentru şi doar unul împotrivă. Întreg procesul prin care acesta a fost numit în cele mai importante funcţii din stat şi partid (secretar general al PCC, şeful Comisiei Militare şi în cele din urmă preşedinte) a durat mai puţin de cinci luni, spre deosebire de predecesorii săi – Jiang Zemin a primit toate trei titulaturile după patru ani, iar Hu Jintao, predecesorul lui Xi, după doi ani. În afara deciziilor legate de noii ilideri chinezi, reforma întregului aparat de stat a fost în centrul atenţiei, cele mai importante anunţuri fiind legate de restructurarea mai multor ministere şi agenţii de stat. Astfel din 29 de ministere au rămas 21. În afara mult aşteptatei reforme a Ministerului Căilor Ferate (care va fi încorporat în Ministerul Transportului şi sub incidenţa Comisiei Naţionale pentru Dezvoltare şi Reformă), a agenţiilor din domeniul energetic şi a politicii de planificiare familială, printre cele mai urmărite decizii a fost restructurarea multiplelor agenţii maritime şi conexe, care au jucat/joacă un rol în Marea Chinei de Sud şi de Est. Potrivit planului aprobat în cadrul congresului, patru dintre agenţii vor intra sub incidenţa Administraţiei Oceanice de Stat, care se află sub autoritatea Ministerului Terenurilor şi Resurselor. Agenţia pentru Supraveghere Marină Chineză se află deja sub incidenţa Administraţiei Oceanice de Stat. Restructurările din cadrul aparatului de stat vor aduce mai multă autonomie guvernelor locale, necesară pentru a accelera reformele și vor crea mai multe mecanisme de piaţă care vor schimba, în mod sigur, rolul guvernului. Premierul este cel care conduce guvernul iar rolul acestuia este de a transforma directivele şi priorităţile politice ale Partidului Comunist Chinez în politici şi reglementări concrete. Scopul noilor autorităţi de la Beijing este de a elimina birocraţia şi corupţia şi de a reduce puterea baronilor locali care se opun reformelor. Există însă un factorul de incertitudine în mediul politic chinez, care planează şi asupra politicii externe, acesta datorându-se incertitudinii legată de stilul politic pe care noul leadership îl va adopta. Xi Jiping a fost foarte precaut în a-şi declara public intenţiile politice. Apariţiile alături de Hu Jintao şi Wen Jiabao au fost menite să semnaleze sprijinul pe care fosta conducere i-l acordă în continuare. Declarațiile recente în care Xi sprijină companiile private și le consideră drept o forţă importantă pentru dezvoltarea pieţei socialiste, a fost o lovitură la adresa modelului Chongqing, bazat pe companii gigant deţinute de stat. Legitimitatea Partidului Comunist Chinez se trage din creşterea economică robustă pe care a asigurat-o în ultimele decenii. Astfel, există un consens între diferitele facţiuni din rândul elitei conducătoare a partidului cu privire la importanţa menţinerii motorului de creştere al economiei chineze. Într-un moment cînd ritmul de creştere al economiei chineze şi-a mai redus din vigoare şi a trecut de la două cifre la una singură, schimbările de strategie se impun. Pentru a contracara eventuale efecte sociale în acest context, noua echipă anunţă că va pune accentul pe stimularea consumului intern, deci implicit pe ameliorarea puterii de cumpărare a populaţiei. Noua epocă este definită ca una de perfecţionare a sistemului de economie de piaţă socialistă. Cancelariile occidentale urmăresc cu atenţie formularea noilor directive ale Chinei, inclusiv măsurile în vederea dezvoltării industriei de armament. 2013 este sinonim în China cu o mărire substanţială a bugetului la apărare, cu peste 10 la sută propusând Beijingul pe locul al doilea în ierarhia celor mai mari bugete alocate sectorului militar, după Statele Unite (la o mare diferenţă totuşi de americani). Care este strategia Beijingului ? Drumul Mătăsi cu escală la Moscova. Noul preşedinte al Chinei, a ales Rusia pentru prima sa vizită oficială în străinătate. Alegerea lui Xi nu este întâmplătoare, el întoarce practic o favoare diplomatică făcută de Putin în urmă cu un an, atunci când, proaspăt reales la Kremlin, a ales China ca prima sa destinaţie pentru o vizită oficială. Chinezii au semnat mai multe contracte în domenii de importanţă strategică, precum armament, energie şi comerţ. Rusia şi China au încheiat cel mai mare acord pentru furnizarea de armament din ultimii zece ani, însă toți analiştii militari spun că scopul asiaticilor este, de fapt, obţinerea tehnologiei pentru a o folosi în producţia autohtonă. China s-a angajat să cumpere din Rusia 24 de avioane de vânătoare de tip Suhoi-35 şi patru submarine Lada/Amur. De asemenea sunt în curs negocieri cu privire la sisteme ruse de rachete de tip S-400, avioane de transport militar de tip Iliuşin-476 (o versiune modernizată a avioanelor de IL-76), avioane de aprovizionare IL-78 şi motoare de avion Saturn-117S. China rămâne un mare cumpărător de arme ruseşti dar, în acelaşi timp, urcă în topul exportatorilor mondiali de arme. În 2012, Beijingul a intrat în topul primilor cinci exportatori de arme. Este folosită cumpărarea de echipament pentru copierea tehnologiei așa cum enunță unii analiști? Răspunsul îl vom afla peste doi trei ani. Cert este că puternicele turbine ale lui Su-35, 177S, sunt extrem de performante pentru dotarea avioanelor chinezești J20 la fel ca și sistemul avansat de propulsie al submarinelor Lada pentru submarinele chinezești clasa Song. Rusia şi China își consolidează relaţiile diplomatice, economice şi militare din nevoia acestora de a crea o contrapondere influenţei Statelor Unite în Asia. De altfel Federația Rusă a plasat în cadrul noii strategii de politică externă, datorată modificările survenite în cadrul echilibrului de forţe din lume, crizei financiare şi instabilității din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord relațiile cu India şi China drept prioritare. Principalul mesaj transmis de Xi Jinping la încheierea vizitei la Moscova a fost că vrea legături militare mai strânse cu Rusia dar și o coordonare a acţiunilor politice, strategice şi care ţin de armate. Balanța de putere în Asia se modifică substațial iar China urcă…
