Diplomație personală!
Jun 16th, 2013 by admin
Încheindu-și turneul în Trinidad și Tobago, Costa Rica și Mexic președintele chinez Xi Jinping s-a îndreptat spre Sunnylands, o staţiune de lux în apropiere de Palm Springs, California, așa numita West Coast Camp Devis, să-l întâlnească pe președintele Obama. China contestă zonele de influenţă ale Washingtonului în America Latină şi în Caraibe, în timp ce SUA s-a instalat în zona de influenţă a Chinei. Administrația Xi şi-a început mandatul cu un tur de forţă, vizitând Africa de Sud, având întâlniri bilaterale cu cei mai importanţi parteneri africani ai Chinei, dar şi cu Rusia (întâlniri care au fost completate de vizitele premierului chinez, Li Keqiang în India, Pakistan şi Europa). De partea cealaltă a Pacificului omologul american, Barack Obama, a făcut mult aşteptată vizită în Israel necesară pentru detensionarea situație din regiune. De altfel Turcia și Israelul și-au reluat legăturile diplomatice, economice și militare. Acum este timpul pentru G2. Întâlnirea informală din California a fost un moment al recalibrării relațiilor și a pregătirii, la nivel înalt, a summitului economic dintre cele două, ea încercând să găsească un nou model de relații între două superputeri, model care le-ar permite se acționeze în interesul comun al comerțului global și al neproliferării nucleare. Întâlnirea este atipică, fără protocol, dar similară celor dintre Nixon și Mao sau dintre Kissinger și Zhou Enlai, ceea ce-i conferă o importanță istorică. Locul este unul memorabil pentru personalitățile pe care le-a găzduit: regina Elisabetha a II-a, Charles, prinț de Wales, Mohamed Raza Pahlavi, Frank Sinatra, Bob Hope, Bring Crosby sau Margaret Tacher. Ferma Ranch Mirage, situată la 120 de mile de Los Angeles, a fost construită de Walter H Annerberg, propietarul ziarului Philadephia Inquierer și a lanțului de magazine Seveteen, un republican notoriu, bun prieten cu Ronald Reagan căruia i-a făcut cunoștință cu premierul britanic Margaret Tacher, inainte ca aceasta să devină cel mai important politician englez. Acolo, la fermă s-a retras președintele Nixon după celebrul scandal denumit generic Watergate și tot acolo George H W Bush l-a primit pe primul ministru japonez Kaifu. În ce context are loc întâlnirea? Intensificarea exerciţiilor militare în regiuna Pacificului, a disputelor militare dintre statele din Asia de Sud Est şi odată cu lansarea pivotului SUA în Asia în noiembrie 2011. Acestea au un efect din ce în ce mai puternic în politica externă a celor două state. Pivotul american are ca obiectiv protejarea libertăţii de navigare în Pacificul de Vest, o arteră esenţială pentru comerţul internaţional şi totodată menţinerea balanţei de putere în regiune. În ciuda dezacordurilor dintre China şi SUA, relaţia sino-americană, în ansamblul ei a cunoscut un trend ascendent în ultima perioadă. În anul 2012 a fost marcată aniversarea a 40 de ani de la lansarea Comunicatului Shanghai, care a pus bazele relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări. În schimb exacerbarea naționalismului chinez, care îi are în frunte pe militarii dar și o serie de politicieni și membri ai elitei intelectuale, îngreunează sarcina guvernului de face un compromis în ceea ce priveşte disputele teritoriale. China, în ultimii ani, a fost implicată într-o serie de incidente maritime care au determinat vecinii să-şi crească arsenalul militar şi să îşi întărească legăturile de apărare cu SUA. Partea americană a declarat că nu va lua parte în litigiul teritorial, dar are un interes în protejarea libertăţii de trecere prin regiune. Tensiunile sino-americane în ceea ce priveşte disputele teritoriale vor avea un rol definitoriu în trasarea politicii externe a celor două state. Beijingul a pus un accent din ce în ce mai mare pe apărare, a crescut bugetul militar în medie cu 10% anual, transformându-se într-o forţă militară la nivel regional. Anul trecut, China a început testarea unui nou avion de tip stealth, J- 20, şi a făcut o serie de teste navale cu primul său portavion, achiziţionat din Ucraina şi recondiţionat în întregime. Pe 6 mai, Pentagonul a lansat al treisprezecelea raport anual cu privire la problemne militare şi de securitate în Republica Populară Chineză, în care a estimat că bugetul chinez de Apărare pentru 2012 se încadrează între 135 şi 215 miliarde de dolari, o sumă mult peste cele 106 miliarde dolari anunţate de către autorităţile chineze. În cadrul întâlnirii nici chinezii și nici americanii nu au așteptat rezultate spectaculoase în rezolvarea problemelor de fond, a celor economice sau a celor din domeniul cibernetic. Cele două economii sunt pe două linii paralele, deși Reuniunea Doha a încercat armonizarea conceptelor occidentale cu cele ale Chinei și Indiei care s-au arătat interesate într-o proliferare a acordurilor de liber schimb regionale și subregionale în detrimentul celor globale. Este Xi diferit de predecesorii săi? În mod sigur. În primul rând face parte din generația a 4-a de lideri chinezi fiind din grupul copiilor foștilor generali ai lui Mao, tatăl lui fiind în elita conducătoare din 1950 până în 1980. Este un om cu experiență acumulată în funcțiile deținute în provinciile chineze dar și cu o experiență militară obținută la Beijing în structurile administrației. Este un om care cunoaște America (a locuit o lună la o fermă în Muscatine, Iowa, în tinerețe) iar fata lui va absolvi celebra Universitate Harvard. Biografia și numirile pe care le-a făcut din momentul preluarii puterii demonstrează o atitudine diferită de cea tradițională a liderilor chinezi, deși elita liberală chineză îi reproșează o apropiere prea mare de militari. Prietenia, mult trâmbițată, dintre cei doi președinți, Obama și Xi, nu face altceva decât să crească încrederea conaționalilor proprii în această relație. Vizita a fost pregătită din timp de fostul consilier pe probleme de securitate națională Tom Donilon în timpul unei vizite recente la Beijing. Administraţia Obama a mai trimis la Beijing pe secretarul Trezoreriei, Jacob Lew, secretarul de Stat John Kerry şi consilierul pe probleme militare al preşedintelui, Martin Dempsey (preşedinte Joint Chiefs of Staff), de când Xi şi-a început mandatul prezidențial în luna martie 2013. Înițial au fost prevăzute 6 ore de discuții întrerupte de masă și scurte plimbări pe cărările de la păoalele Munților San Jacinto program respectat în totalitate. Cu ce agendă vine în SUA președintele chinez? Xi este, el însuși, un reformator, agenda economică pe care o va lansa anul acesta va defini cu siguranță primul său madat prezidențial, el semnalând deja, în luările de cuvânt de până acum, dezechilibrele din economia chineză care pot afecta gradul de creștere al acesteia și neliniștea societății datorată corupției endemice. Desigur Xi va face reforme fără a consulta partenerii americani sau aliații Beijingului. Reformele lui Xi sunt importante datorită faptului că Beijingul vrea să intre în Parteneriatul Trans-Pacific, un acord regional de liber schimb pe care SUA l-a promovat în regiune. Acesta este numai un exemplu de cooperare între SUA și China la nivel regional în Asia. Cum este relația dintre cele două la ora actuală? Una iritată de atacurile cibernetice chineze în SUA. Sunt trei direcții, în relația dintre SUA și China, ce au necesitat analiza celor doi președinți. Din punct de vedere economic Washingtonul acuză Beijingul de lipsa reformelor economice dar în special a celor din sectorul finaciar ceea ce ar permite realizarea unui mediu atractiv pentru investițiile americane. Această chestiune este legată de agresiunile cibernetice care duc la furtul de proprietate intelectuală deținută de companiile americane (pierderile financiare ale companiilor americane sunt estimate de americani la 300 miliarde anual). În ultimul rând este vorba de tensiunile generate în Marea Chinei de Sud de rezervele uriașe de petrol și gaze, tensiuni care implică toate țările cu litoralul adiacent zonei. Cert este că America nu a acordat o atenție deosebită Chinei din momentul aderării acesteia la Organizația Mondială a Comerțului. Washingtonul a acumulat o listă de nemulțumiri la adresa Beijingului dar scopul principal este libera concurență pe piață pe care chinezi nu o acceptă decăt parțial. O economie ca cea a Chinei are probleme interne: îmbătrinirea forței de muncă, reciclarea deșeurilor rezultate din procesul de producție, pierderile din sectorul financiar datorate creditării, tranziția de la un sector de stat necompetitiv și corupt la unul privat și competitiv. Reforma pământului este vitală dar este aproape imposibilă la fel ca și renunțarea la sistemul hukou-ului, documentul care leagă drepturile și benficiile deținătorului de locul de naștere. Politica monetară a Chinei deși a fost afectată de staganare din 2008, nu va fi modificată ușor la cererea partenerilor externi, yuanul, potrivit marii majorităţi a analiştilor americani, este subevaluat în raport cu dolarul american cu 25-30%, în timp ce un raport prezentat în cadrul Congresului american acum doi ani estimează chiar 40%. China a avut un excedent comercial 273 miliarde de dolari cu Statele Unite anul trecut, iar criticii spun ca acesta este un rezultat al menţinerii monedei sale la un nivel artificial scăzut, ceea ce face ca exporturile Chinei către SUA mai ieftine şi importurile din SUA mai scumpe. Instituțiile financiare sunt adânc implicate în economie iar dechiderea contului de capital ar disciplina politica de creditare și de achiziții/vânzări. Dechiderea pieței de obligațiuni ar fi un început benefic pentru intrarea capitalurilor străine și creșterea disponibilităților valutare ale Beijingului, stabilind o rată a dobânzii reală. Dacă în problemele economice se poate ajunge la un compromis în cele de securitate nu există un modus vivendi. China a fost invitată al exercițiile militare Țărmul Pacificului din 2014 fapt ce crează premizele unei apropieri între militarii celor două țări. Soluții? Sunt cele discutate: o agendă cu termene fixe pemntru reformele economice și financiare, o stopare a atacurilor cibernetice și o relație de la militar la militar realizată pe baza unei abordări conciliante a liderilor chinezi față de disputele de la granițele țării. Vizita lui Xi în Statele Unite, nu are mari şanse de a schimba decizia Beijingului, în ceea ce priveşte Siria sau Iran, dar denotă colaborarea din ce în ce mai apropiată în probleme precum peninsula Coreeană şi dezechilibrele comerciale dintre SUA şi China. Pentru Xi, vizita sa în Statele Unite a fost un pas important în semnalizarea disponibilităţii sale de a îmbunătăţi relaţia sino- americană. Întâlnirea considerată una constructivă a fost una care a stabilit, și asta o va demonstra viitorul, o nouă strategie în relațiile internaționale o nouă împărțire a zonelor de influență deși la final purtătorii de cuvânt au anunțat încheierea unui acord în vederea unui efort comun împotriva modificărilor climatice, vizând în mod special gazele industriale, hidrofluorcarburile (HCF). Interesant că acesta s-a desfășurat în paralel cu întâlnirea membrilor Bilderberg care are de asemenea o agendă globală și unde în buna tradiție a participării primilor ministri englezi Cameron a fost prezent. Să fie de bine!?.
