Un lucru pe care l-am spus Președintelui și lidershipului național:Facem raiduri! Asta este ceea ce facem! Zburăm în elicoptere, luăm cu aslat clădirile, prindem băieții răi sau ceea ce se cere și apoi ieșim din zona de conflict. Da, admitem că operațiunile au un iz sportive, dar dacă ne uităm în profinzimea lor constatăm că au o mulțime de ramificații politice, mult risc, din mai multe motive, dar în general sunt similare cu ceea ce facem în fiecare zi- amiralul William Harry Bill McRaven citat dintr-un interviu acordat pentru revista TIME.
Elementul surpriză al zilelor petrecute la Washington, cu prilejul întâlnirii absolvenților Universității Naționale de Aparare, a fost discuția cu comandantul Comandamentului Forțelor Speciale al SUA, amiralul William Harry Bill McRaven. Amiralul este la comanda Comandamentului Forțelor Speciale SUA din 2011, anterior servind în calitate de Comandant al Comandamentului Întrunit al Operațiilor Speciale (JSOC) și în calitate de comandant al Comandamentului Operațiunilor Speciale din Europa (SOCEUR). A deținut funcția de director al Centrului de Coordonare al Forțelor Speciale NATO unde s-a ocupat de creșterea interoperabilității forțelor speciale din țările membre ale Alianței. De reținut că amiralul a comandat la toate nivelele unitățile care aparțin forțelor speciale, începând cu poziția de comanadant de pluton (Underwater Demolition Team 21/SEAL Team 4). Amiralul a luptat în războiul din Golful Persic, în Operațiunile Desert Shield și Desert Storm, în războaiele din Irak și Afganistan, în Operațiunea Endurig Freedom și în Operațiunea Neptune Spear (Tridentul lui Neptun – cea mai cunoscută operațiune dedicată capturării lui Osama bin-Laden). Amiralul McRaven este creditat cu organizarea și executarea misiunii de capturarea al celui mai căutat terorist din lume: Osama bin-Laden. Conform istoriei nescrise a operațiunii, directorul CIA la acea dată, Leon Panetta, l-a chemat pe vice-amiralul McRaven, la sediul din Langley, Virginia și i-a dat detalii despre locația teroristului numărul unu pentru a pregăti o lovitură militară. Vice-amiralul, un veteran al operațiunilor acoperite, a petrecut câteva săptămâni împreună cu echipa sa (una complexă) dar și cu ofițerii CIA în vederea planificării operațiunii din Pakistan. Rezultatul trei posibile scenarii:(1)folosirea unor elicoptere de asalt din dotarea trupelor SEAL; (2) o lovitură aeriană cu ajutorul bombardierelor B-2 și cu folosirea munițiilor inteligente cu posibilitatea de penetrare inclusiv a unui buncăr ce ar fi putut fi dispus în subsolul clădirii; (3) un raid împreună cu serviciile de informații pakistaneze cărora urma să li se aducă la cunoștință operațiunea cu câteva ore înainte de derulare. Scenariile au fost discutate în două ședințe ale Consiliului Național de Securitate, unde inițial s-a mers pe adoptarea scenariului cu utilizarea avioanelor B-2. S-a renunțat datorită victimelor colaterale care puteau apărea și datorită faptului că nu vor exista dovezi privind lichidarea lui bin-Laden. În ciuda temerilor exprimate de șefii din Pentagon că bin-Laden nu ar fi în clădire soluția aleasă a fost aceea a unui atac al trupelor SEAL transportate în zonă de elicoptere, fără a înștiința partenerii pakistanezi, cărora, conform spuselor președintelui le-ar fi trebuit nanosecude să se deconspire. A mai fost studiat un scenariu nou privind utilizarea unei drone cu muniție tactică care să lovească clădirea da și acest scenariu a fost refuzat. Odată aprobat planul de atac amiralul McRaven a pregătit o echipă formată din membri ai Red Squadrom care activase în Afganistan și puteau fi mutați în zonă fără a atrage atenția (echipa avea cunoștințe de limbă pakistaneză și experiență în acțiuni de trecere a frontierei afgano-pakistaneze). Antrenamentele s-au efectuat la baza Bagram pe o cladire identică cu cea care urma să fie atacată. O situație delicată pentru președinte și planificatori a fost pe 30 aprilie când Obama după ce l-a sunat pe amiralul McRaven și i-a urat succes în misiune a participat la dineul Asociației Corespondenților de Presă de la Casa Albă unde actorul de televiziune Seth Meyers a făcut următoarea glumă: Oamenii cred că Osama bin-Laden se ascunde în munții Hindu Kush dar voi știți că el între 4 și 5 pm ține un show la C-SPAN. Reacția lui Obama a fost un surâs urmat de un hohot de râs, deși știa că operațiunea primise OK-ul. Pe 1 mai acțiunea din Abottabat a fost urmărită în direct în Situation Room la Casa Albă ( alte două centre de monitorizarea fuseseră instalate la Pentagon și la ambasada americană de la Islamabad în timp ce o dronă operată de generalul de brigadă Marshall Webb monitoriza acțiunea din aer). Atacul de la Abottabad a fost coordonat de amiral care se afla pregătit, într-un elicopter al trupelor speciale într-o bază militară de la Jalalabad, pentru o eventuală intervenție. Poposit la NDU pentru o prelegere în cadrul orelor de învățământ desfășurate de studenții Colegiului de Război a fost invitat pentru un scurt brifing în cadrul seminarului. Bill ne-a spus că în forțele speciale nu sunt numai militari care îndeplinesc misiunile de luptă. Peste 40% sunt civili cu cele mai diferite ocupații de la ingineri de telecomunicații la doctori sau arhitecți. Este de fapt o echipă multidisciplinară care crează toate condițiile pentru reușita unei operațiuni militare. Cert este că operațiunile speciale nu sunt similare celor din filme (spre exemplu filmul Zero Dark Thirty regizat de Bewigged Naomi Watts despre capturarea lui Osma bin-Laden pe care amiralul, după spusele sale, nu l-a vizionat). Discuția cu noi a deschis-o cu un set de întrebări: cine suntem, unde mergem și la ce provocări facem față? Forțele speciale sunt o forță de aproximativ 60000 de militari (berete verzi, SEAL, etc). Comnadamentul a fost creat prin lege de Congresul SUA, în 1987, după evenimentele de la Teheran. Comandamentul are ca misiune pregătirea forțelor speciale, realizarea planurilor de intervenție și implicarea forțelor în zonele de conflict cu aprobarea comandanților responsabili de zona geografică respectivă. Din cei peste 60 de mii de combatanți, răspândiți în peste 78 de țări, peste 40% sunt destinați sprijinului logistic. Militarii au în jur de 28 de ani când încep ciclul de instruire iar echipele sunt formate din luptători a căror vârtă medie este de 38 de ani, căsătoriți și care au în medie 2 copii. Profilul este al atletului intelectual, șahul fiind unul din sporturile preferate pe lângă cele din atletism. Amiralul a punctat un lucru foarte interesant și anume că acțiune propriu-zisă este numai o mică parte din activitatea de contracarare a terorismului, cea mai importantă activitate fiind Building Partenership Capacity cu aliații-interacțiunea forțelor speciale americane cu partenerii din forțe speciale din diferite țări sau cu militarii din trupele de uscat marină sau aviație. De asemenea o arhitectură de comunicații robustă și sofisticată este prezentă în dotarea echipelor speciale, inclusiv videoconferința care merge până la militarul din teatrul de operații ceea ce face ca părerea lui să fie auzită de comandații până la nivelul Pentagonului. Unde mergem? Fundamentul pentru strategia forțelor speciale este Directiva Secretarului Apărării al SUA ( 2012 semnată de Leon Panetta). În strategie Pivotul Asia este cel care delimitează, în principal, zona de acțiune dar Africa sau Orientul Mijlociu rămân zone la fel de importante unde este nevoie de forțe flexibile ușor de dislocat și cu posibilități de manevră deosebite. Pe baza comndamentelor geografice sunt constituite grupările de forțe speciale cu dublă subordonare. Comandametul central asigură capabilitățile necesare comandamentelor regionale. Comndamentul este cel care asigură punerea tuturor pieselor componente împreună, lucru care este extrem de important. Totul este organizat precum o rețea cu ramuri și noduri, rețea care plecă de la comandamentele geografice respective unde sunt prezenți ofițerii de legătură, cei al căror rol este de o importanță covârșitoare, ei fiind vorbitori de limbă pentru țara respectivă dar și buni cunoscători ai culturii locale. Aceștia lucrează cu ambasada americană din zona respectivă totul fiind strict supus aprobării ambasadorului american, șefului de misiune ori comndantul comandamentului geografic de care aparține. Referitor la ofițerii de legătură amiralul a menționat că omenii lui sunt prezenții în toate agențiile americane pentru a coopera în caz de necesitate (el spunea în glumă desigur că dacă sunt abrevieri formatei din trei litere acolo exista un ofiter de legătură și reciproca fiind valabilă). De asemenea există o bună conlucrare cu mediul academic de unde numeroase ideii revoluționare apar în folosul forțelor speciale. Trei priorități sunt într-o misiune derulată în afară: construirea capabilităților parteneriale, lucru cu personalul ambasadei și relația cu partenerii locali. În 2006 comandamentul NATO a creat Centrul de Coordonare al Operațiunilor Speciale (NSCC). Amiralul preciza că la început au fost 17 americani și un novergian dar și 300 de operatori în acest centru. Astăzi sunt 220 de militari din mai multe țări partenere și peste 2000 de operatori. Care sunt provocările? Cea mai mare provocare este dată de grija față de militarii și de familiile celor ce constitie forțele speciale și care în ultimii 12 ani au fost în primele rânduri ale acțiunilor militare. Apoi corectitudinea în relațiile cu partenerii din țările cu care avem acordurii de cooperare. Perpetua respectare a regulamentelor și regulilor, subordonarea la nivelul comnadanților regionali și al ambasadorilor, lucru fără greșeli pentru că orice greșală poate fi imposibil de reparat. Deficitul bugetar care crează un teren instabil este probabil una din marile provocări care urmează pentru forțele speciale. O altă provocare este repoziționarea celor peste 60 de mii de operativi din 78 de țări în noile condiții. Amiralul Mc Raven spunea că se vede ca un șahist pe tabla de șah globală, un șahist care trebuie să se asigure că forțele pe care le conduce apără securitatea Americii oriunde în lume. Amiralul a menționat că de la atacurile din 9 septembrie 2011 agențiile de informații au învățat să cooperarea cu militarii. Țelul lui McRaven: să perfecționeze sistemul în care lucrează forțele speciale pentru a face ca America să fie mai sigură. Amiralul a încheiat spunând : oameni mei nu caută faima își fac datoria față de America! Carismaticul amiral este un profesionist al armelor un lider cu caracter și în final un gentleman în fața provocărilor și a adversarilor.
