Camera neagră
Jul 5th, 2015 by admin
Dacă citești rapoartele Pentagonului, discursurile liderilor militari și civili, transcrierile audierilor din Congres și articolele din publicațiile cu caracter militar vezi o poziție a americanilor directă, explicită, asupra unor situații geopolitice cu care lumea de azi se confruntă. Părerea celor care compun Comitetul Întrunit al Șefilor de State Major ( președintele comitetului, vicepreședitele, seful satului major al trupelor de uscat, seful operațiunilor navale, seful de stat major al aviației, comandantul infanteriei marine și comandatul Biroului Garzii Nationale) este extrem de importantă în economia administrației de la Washington. Acum ceva timp Pentagonul a publicat un raport care sintetizează principalele ideii prezentate de Directorul Statului Major Întrunit generalul locotenent David Goldfein la Institutul Brooking.
Ideea de la care afirmațiile generalului pleacă este: Anul 2014 a fost cel mai coplex an din 1968 încoace! …Este pe locul doi ca numărul total de probleme pe care le-am avut de soluționat la Pentagon. Numai anul 1968 a fost mai aglomerat cu probelme, an în care rușii au invadat Cehoslovacia. Această declarație dă măsura a ceea ce înseamnă mediul strategic actual pentru comandații militari americani și cum se iau deciziile în cadrul cercului de lideri militari de la Pentagon. Important este pentru noi să știm cum au fost selectate aceste probleme, pe baza căror obiective prioritare, care evenimente au fost evitate și de ce, cum au fost cele alese conectate cu obiectivele de securitate națională și militară și cum au fost ele folosite pentru a informa administrația și comandații militari. De asemenea este important să știm că numărul de persoane angrenat în acestă misiune depășește 2500 de poziții autorizate prin schema de personal dintre care 1400 sunt funcții militare și 1100 sunt funcții pentru civili. Cei patru lideri militari de la Pentagon, lideri menționați mai sus, se întâlnesc în așa numita cameră de lucru the tank (noi români îi spunem, în jargon militar, camera neagră, acolo unde se elaborează cele mai importante documente militare) unde discuțiile au ca temă folosirea forțelor armate ca instrument de putere, scenariile ce urmează a fi propuse, modul de utilizare a militarilor dislocați în diferite zone ale globului și propunerile pentru administrația de la Washington în vederea rezolvării unor situații de criză cu implicații asupra securității naționale a SUA. Camera are pe un perete, dispus în mod semnificativ, un tabloul pictat de George P.A. Healy în 1868, tablou care-l reprezintă pe președintele SUA Abraham Lincoln într-o întâlnire cu șeful trupelor de uscat generalul locotenent Ulysses S. Grant, generalul maior William T. Sherman și cu amiralul David Dixon Porter întâlnire care a avut loc la bordul navei River Queen în timpul Războiului Civil American. Procesul decizional de astăzi, în care se prezintă soluțiile militarilor, președintelui SUA, este același de peste 200 de ani, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de Categorii Armate, generalul Martin E. Dempsey este cel care îi sfătuiește pe președintele Barack Obama, secretarul apărării Ash Carter și pe ceilați membrii ai Consiliului de Securitate Națională asupra viziunii militarilor în legătură cu problemele geostrategice actuale. Generalul locotenent David Goldfein a vorbit despre influența reală care se stabilește în spatele scenei și care este o relație bilaterală ce aduce încrederea în abordarea oricărui eveniment în discuție între militarul cu rangul cel mai înalt din Pentagon și omul politic care conduce administrația de la Casa Albă dar și despre influența percepută care pentru militari înseamnă ceea ce ești capabil să obții cu forțele pe care le ai la dispoziție. Amândouă sunt expuse, decizia finală aparținând liderului politic. Generalul Goldfein s-a folosit în expunerea sa, pentru a ilustra cele spuse, de fiascoul operațiunii Bay of Pigs (Golful Porcilor). A fost o operațiune a CIA pentru a-l înlătura de la putere pe Fidel Castro. Planul a avut o componentă militară și Președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Major după ce a examinat situația i-a comunicat președintelui John F. Kennedy că planul are 30% șanse de succes. Operațiunea a eșuat iar președintele Kennedy a crezut că preșesdintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore nu i-a dat sfatul corect și au tras concluzia că acesta nu mai pote fi crezut în evaluările pe care le face. William Putnam “Bill” Bundy un analaist al CIA declara: Este nepermis ca militarii să opereze pe o evaluare arbitrară prin care urma ca președintele SUA să ordone, în caz de urgență, o intervenție militară. În mod public Kennedy și-a asumat responsabilitatea eșecului. Bill Bundy l-a blamat pe fostul președinte Eisenhower despre care spunea: Ike i-a lăsat lui Kennedy o situație imposibilă (Eisenhower, care era împotriva expansiunii comuniste în Asia și America Latină a planificat, împreună cu stafful lui, operațiunea Bay of Pigs și i-a lăsat-o lui Kennedy spre execuție). În a da cel mai bun sfat, din punct de vedere militar -spunea generalul Goldfein – sunt două căi, luând în considerare lumea de astăzi. Eu le denumesc premiza fricii și premiza lipsei fricii (fear and fear not perspectives). Prima este legată de evenimentele militare care au loc pe glob în diferite regiuni: Statul Islamic în Levant, criza ucrainiană și anexarea Crimeei de Rusia, evoluția grupării teroriste Boko Haram în Africa dar și evoluția grupurilor teroriste din Libia, Siria, Afganistan, Pakistan, Somalia și Yemen. La aceste acțiuni militare adăugăm epidemia de Ebola. Cealaltă cale de a privi lucrurile este aceea de a evalua că nu există o amenințare la nivelul SUA. La aceste două căi se adaugă diferența între perspectivele liderilor militari și cei civili. Un lider militar vrea ca liderul politic să-i prezinte obiectivele strategice pe care dorește să le îndeplinească. În același timp civili vor opțiuni: Deci noi vrem obiective ei doresc opțiuni- declara generalul. Așa fucționează sitemul în SUA. Diferența este că cele două părți trebuie să înțeleagă diferențele- concluziona generalul. Suntem în momentul de față în fața unor decizii cruciale pentru Europa de Est. Agresiunea Rusiei în Ucraina arată clar că securitatea europeană şi regulile internaţionale împotriva agresiunilor teritoriale sunt puse sub semnul întrebării. Prin urmare noua Strategia de Securitate SUA asigură că Washingtonul va conduce eforturile internaţionale pentru sprijinirea poporului ucrainean și oferă asigurări de securitate aliaţilor prin antrenamente şi exerciţii, prepoziționare de tehnică militară într-un cuvânt printr-o prezenţă dinamică în Europa Centrală şi de Est. De asemenea, conform Strategiei de Securitate Naționale Americane, SUA va coopera cu Europa pentru a-şi îmbunătăţi securitatea energetică pe termen scurt şi lung şi vor susţine parteneri ca Georgia, Ucraina şi Republica Moldova pentru a-şi asigura apărarea. Un Raport al unui grup de instituții americane format din Consiliului Atlantic, Institutului Brooking, Centrul American pentru o nouă Securitate și Consiliului din Chicago pentru Afaceri Globale și care reflectă discuțiile unui grup important de foști oficiali americani cu oficiali civili și militari ucrainieni la Kiev și la Centrul de operațiuni anti-teroriste de la Kramatorsk dar și cu oficiali civili și militari de la sediul NATO din Bruselles. Raportul descrie criza din Ucraina, caută soluții la implicarea SUA și NATO în mod activ și urgent în soluționarea acesteia, pune împreună întreaga informație obținută din discuții și face recomandările pe care le consideră ca fiind necesare în creșterea capacității de apărarea a Ucrainei și de descurajarea a unei noi agresiunii ruse. Astfel de măsuri au ca țintă restaurarea controlului asupra teritoriilor din est (Donețk și Lugansk) dar și a controlului la granița Ucrainei cu Federația Rusă. Una din concluzii este că o astfel de combinație a sancțiunilor economice cu întărirea capacității de apărare prin acordearea de ajutor militar letal trimite un mesaj clar că Vestul nu acceptă schimbarea granițelor prin forță în Europa. Raportul conține printre semnatari pe Ivo Daalder fost ambasador al SUA la NATO, Michele Flournoy fostă subsecretar al Apărării, John Herbst director al Centrului Eurasia Dinu Patriciu și fost ambasador al SUA în Ucraina, Steven Pifer fost ambasador al SUA în Ucraina, James Stavridis fost Comandant al Trupelor Aliate în Europa, Strobe Talbott fost secretar de stat, Charles Wald fost adjunct al Comandantului Comandamentului SUA în Europa. Hotărârea 162 a Camerei Reprezentanților din Congresul SUA (votată cu un scor zdrobitor 348-48) solicită administrației Obama trimiterea de arme letale în Ucraina și solicită administrației SUA și aliaților o strategie pe termen lung la adresa agresiunii președintelui Vladimir Putin în Ucraina. Actualul președinte al Parlamentului European, polonezul Donald Tusk făcea o remarcă plină de substanță pentru dramatismul situație din Ucraina: Ucraina este în război. Poate că este un nou tip de război fără să existe o declarație, dar în realitate este război. Ne pierdem speranța că ar mai fi încă loc pentru inițiative diplomatice. Deși Franța și Germania fac eforturi pentru a impune soluția diplomatică în Ucraina, tensiunile din estul acesteia continuă, atacurile teroriste s-au înmulțit iar mișcările de tehnică militară și trupe sunt în plină desfășurare. Securitatea Europei este încă odată de neconceput în absența SUA și a trupelor americane dislocate în flancul estic al continentului. Avem, la nivel european dar și internațional, o nouă ordine politică prin anularea de către Federația Rusă a angajamentelor de securitate asumate după 1990 în fosta zonă a URSS, drept urmare o nouă ordine de securitate se impune pentru a proteja integritatea teritorială și suveranitatea statelor membre ale Alianței NATO.
