Sultanul Orientului
Jul 5th, 2015 by admin
La finele procesului electoral din 2015 Recep Tayyip Erdogan declara: Decizia alegătorilor noștri este pe primul loc. Suntem la un punct de cotitură și este crucial pentru toate partidele să păstreze și să protejeze actalul mediu politic de încredere și stabilitate și să-și asume fiecare resposabilitățile ce decurg din acesta.
Alegerile parlamentare din Turcia au fost pierdute de Partidul Justiţiei şi Dezvoltării, partidul președintelui Recep Tayyip Erdogan ale cărui ambiții de a obține majoritatea în Marea Adunare Națională au fost spulberate de conaționalii săi. Cu toate acestea Turcia rămâne un model de democrație într-o lume musulmană odată ce acceptă vedictul alegătorilor. Rezultatele alegerilor determină un nou început pentru un proces complex, fără precedent, care ar putea duce la schimbări profunde în această ţară. De 13 ani, sub brațul de fier al președintelui Erdogan, Turcia a devenit o forță de neoprit în politica Orientului Mijlociu. Țara este astăzi un exemplu pentru modul în care democrația se îmbină cu islamul spre deosebire de modelul adoptat cu ceva timp în urmă de Egipt unde fostul președinte Mohammed Morsi a oprimat opoziția, după preluarea puterii, iar rezultatul ulterior a fost că Egiptul s-a întors, din nou, spre o conducere militară. Cu ceva timp în urmă și Ankara părea că se îndreaptă spre un regim în care majoritatea tindea să suprime opoziția, cel puțin așa se vedea din afara țării. După cele trei mandate de prim ministru a lui Erdogan, mandate care au adus o creștere economică fără precedent, acesta a schimbat legile pentru a-i permite să candideze la președinție încercând apoi să legifereze o președinție executivă. De ce aceste schimbări legislative? Poate și pentru că în lumea musulmană există aceea frică că la părăsirea poziției din guvern, se poate administra un proces care să-l trimită pe respectivul lider în spatele gratiilor (vezi cazul Morsi).
Cine este Recep Tayyp Erdogan ca politician?
Succesul lui Erdogan este cel al unui conservator de centru dreapta, un politician adept la unei economii de piață care și-a creat mulți inamici în flancul stâng al politicii din Turcia. În fapt Erdogan este un om religios într-o lume a unui Orient Mijlociu religios. Un om care a îmbrăcat haina capitalismului american triplând PIB pe cap de locuitor (acum 11000 USD) în mai puțin de 10 ani dar a cărui stil de guvernare prezidențială este similar cu cel al lui Vladimir Putin. Din păcate teoria conspirației, care este una la modă în Turcia, fiind reluată în diferite momente ale istoriei țării, a cauzat de multe ori administrației Erdogan. AKP a fost ținta unor astfel de scenarii odată cu venire la putere în 2001 (o conspirație cu evreii împotriva statului turc construit de Ataturk sau o reunificare a teritoriilor în Cipru sub autoritatea ONU). Remanența acestor scenarii a umbrit realitatea care denota o opoziție din ce în ce mai mare din partea populației. La acestea s-a adăugat erodarea creșterii economice, creșterea inflației în timp ce valoarea lirei turcești a scăzut dramatic. Dacă acum un an 44% din cetățenii turci credeau că economia este greșit condusă anul acesta procentul a depășit 57% (conform unor sodaje ale companiei Metropoll). Imaginea globală a Turciei s-a erodat nu numai în Orientul Mijlociu dar și în relația ei cu UE, președintele Erdogan îndreptându-se spre țările BRICS dintre care Rusia și China au devenit parteneri comerciali importanți.
Câteva considerații asupra politicii turce
Turcia a fost pentru secole sediul Califatului musulman, iar turci, în particular cei din Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP ), se simt responsabili pentru soarta musulmanilor din întreaga lume. În al doilea rând este o greșală să declari AKP ca partid islamist care prin propria definiție și prin aproprierea de partidele conservatoare din Europa AKP este un partid musulman conservator. Nici Erdogan și nici Davudoglu nu au cerut introducerea Shariei ca lege de stat în schimb au repetat angajamentul lor pentru a respecta constituția seculară a Turciei. În 2011 Erdogan a făcut un tur al țărilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, după Primăvara Arabă, subliniind importanța instalării în acestea a unei constituții seculare și pluraliste. A fost întâmpinat cu ostilitate în Egipt și în Tunisia de către islamiști. Acum AKP a demonstrat că poți fi musulman și democrat mesaj transmis de pierderea alegerilor parlamentare. În al treilea rând mesajul islamismului ca ideologie politică transmis de frații Musulmani din Egipt trebuie schimbat. Ennhada partidul cel mai important din Tunisia se uită spre filozofia politică a AKP și dorește construirea unui partid conservator care să respecte democrația, domnia legii, proprietatea și să guverneze prin reprezentanți aleși în mod popular la fel ca partidul Partidul Justiţiei şi Dezvoltării din Turcia. În ultimul rând Occidentul trebuie să înțeleagă și să accepte că avem puțini aliați într-un Orient Mijlociu unde există o bătălie de ideii de multe ori cu accente religioase și unde avem un război religios între suniți și șiiți.
Marea Adunarea Națională
Alegerile din Turcia au creat o nouă structură a parlamentului turc astfel: Partidul Justițiiei și Dezvoltării a câștigat 276 locuri din cele 550 ale legislativului turc, principalul partid de opoziție Partidul Republican al Poporului a obținut 132 de locuri, Partidul Mișcarea Naționalistă a obținut 81 de locuri iar Partidul Democratic al Kurzilor (HDP) a obținut 79 de locuri parlamentare. Rezultatul final a slăbit substanțial partidului președintelui Erdogan, AKP, și a eliminat posibilitatea conducerii țări de către un singur partid. La orizont, după demisia primului ministru turc, sunt două soluții: guvern de coaliție sau alegeri electorale înainte de termen. Pentru AKP soluția unei coaliții este greu vandabilă pentru că partidele de opoziție nu doresc o colaborare cu aceștia. Sigura posibilitate de colaborare ar fi cu Partidul Mișcarea Naționalistă care la fel ca și AKP se află în opoziție cu formațiunea kurdă care a intrat în Marea Adunare Generală ca partid și nu sub formă de independenți ca până acum. Alegerile pentru noul parlament pune capăt definitiv dorinței exprimate de președintele Erdogan de a rescrie Constituția prin care să lanseze un regim prezidențial executiv. Este opoziția unită și poate pune probleme partidului lui Erdogan? Deocamdată nu. Liderii importanți AKP se așteapă la un guvern minoritar urmat de alegeri înainte de termen. Partidul Democratic al Kurzilor prin vocea vice-președintelui Selahattin Demirtas a negat o coaliție cu AKP declarând la o conferință la Istambul victoria opoziției în alegeri ca pe victoria celor care doresc pluralismul și o nouă constituție civilă. Cu toate aceste schimbări în structura parlamentului factorul important va fi în continuare președintele Erdogan care și-a câștigat un nou mandat de președinte cu 52% din voturile exprimate. Ținta lui rămâne creșterea economică printr-o apropiere de Federația Rusă și China.
Baku sau diplomația de echilibru
Președintele rus Vladimir Putin a avut sâmbătă o întrevedere cu omologul său turc Recep Tayyip Erdogan, pe două probleme energia și Siria, în marja Jocurilor Europene de la Baku, unde au asistat la ceremonia de deschidere. La întâlnire au participat ministrul de externe Serghei Lavrov, ministrul energiei, Alexander Novak, șeful agenției ruse pentru energie nucleară (Rosatom), Serghei Kirienko, și de șeful gigantul Gazprom, Alexei Miller. Discuțiile s-au concentrat pe proiectul gazoductului TurkStream, care ar trebui să permită alimentarea Turciei cu gaz rusesc și a cărui construcție este programată să înceapă la sfârșitul lunii iunie dar și probelemele legate de construcția unor centrale nucleare de tip rusesc în Turcia. Gazoductul TurkStream ar urma să permită Rusiei să livreze gaz Europei ocolind Ucraina, dar acordul interguvernamental dintre Moscova și Ankara nu a fost încă parafat, din cauza neînțelegerilor privind prețul. Turcia încercă să devină hubul energetic al Europei în timp de criză. Ankara, pe lăngă relațiile deosebite pe care le are cu Azerbaidjanul, a profitat de moment pentru a-și rezolva o serie de proiecte economice derulate cu Federația Rusă și care au fost oprite din diferite motive. Diplomația turcă continuă balansul între UE și Federația Rusă urmându-și interesul național printr-o diplomație de echilibru strategic.
Alegereile din Turcia demonstrează dorința turcilor de a deschide o nouă ferestră spre democrație într-o zonă cu trei direcții geostrategice importante Caucazul, Marea Neagră și Levatul.
