Războiul cibernetic în geostrategia Europei de Est (1)
Dec 5th, 2015 by admin
Când o țară este atacată de forțe convenționale terestre, navale și aeriene răspunsul este clar terestru aerian și naval. Dar ce se întâmplă când aceiași țară este atacată de un mix de forțe speciale, campanii de informații media, atacuri cibernetice și de aliați din interiorul țării? Care este cel mai bun răspuns? Cum se pot adapta organizațiile internaționale precum NATO acestor noi amenințări?
Războiul hibrid
În timpul crizei Crimeei mass-media a învățat un nou cuvânt -război hibrid – cuvânt care definește printre altele operațiunile sub acoperire, acei omuleți verzi (militari din forțele speciale) fără însemne de identificare, prezenți pe teritoriul Ucrainei. Conceptul dar și modul de operare în esență nu sunt noi ele fiind folosite în războiul din Vietnam sau în războiul din Afganistan unde trupele speciale sovietice au ocupat Kabulul într-o acțiune similară cu cea din Crimeea. De fapt principala inovație în acest conflict nu a fost folosirea trupelor speciale sau a etnicilor ruși prezenți în Crimeea, au fost instrumentele de atac folosite de forțele militare ale Federației Ruse. Împreună cu dimensiunea militară, au fost introduse în operațiunile derulate instrumente precum cele politice, economice, informaționale și de mass-media cât și instrumente ale unui război cibernetic, în scopul atingerii unor obiective politice. Războiul hibrid declanșat de Rusia în Ucraina dovedește că viitoarele conflicte nu au limite previzibile, ele fiind vag distinse prin noianul de instrumente utilizate. Observăm în Ucraina aparația simultană a unui război convențional combinat cu unul de gherilă, a unui război economic combinat cu unul cibernetic și cu unul informațional ceva similar cu anii 2008 în războiul georgiano-rus. Scopul principal nu a fost controlul teritoriului cât exploatarea vulnerabilităților existente în Ucraina, slăbirea guvernului și a principalelor instituții de stat și subminarea legitimității statului. O altă caracteristică importantă relevată de criza ucrainiană a fost dată de importanța pe care a căpătat-o tehnologia și dimenisunea informațională a războiului. Prin răspândirea de minciuni și prin distorsionarea faptelor, Rusia a construit o realitate paralelă, favorabilă Kremlinului în spațiul cibernetic, realitate care a devenit o forță de multiplicare în cadrul conflictului. Propaganda a funcționat în ambele sensuri. În primul rând a constituit singura sursă de informații pentru populația rusă, hrănind mitul invincibilității liderilor, al unicității Rusiei și în special a locului pe care aceasta îl ocupă între țările puternice ale lumii realizând în final mobilizarea societății în jurul liderului țării. În al doilea rând a sădit în Occident semințele neîncrederii în propriile informații. De fapt un astfel de comportament se poate realiza numai în cazul regimurilor autoritare unde toate resursele pot fi mobilizate pentru un scop politic (spre exemplul embargoul economic asupra produselor din UE pedepsește adversarul și sacrifică propria națiune poate fi folosit ca o armă).
Drumul către haos
Succesul relativ al președintelui Putin în războiul hibrid din Ucraina (război care continuă și astăzi prin utilizarea aripii naționaliste ucrainiene împotriva foștilor aliați guvernamentali) a creat neîncredere în țările flancului estic. S-a oprit Vladimir Putin? Nu. A venit cu metode noi iar una dintre acestea este finanțarea filierelor de imigranți care au destabilizat Europa. Europa de astăzi are o mare problemmă a instituțiilor. Acordul de la Dublin și Acord privitor la spațiul Schengen s-au prăbușit. Taberele de refugiați sunt pe traseul Turcia, Grecia, Macedonia, Serbia, Ungaria (de ce o fi ridicat gardul de sârmă ghimpată?), Austria, Germania (țara făgăduinței precum America în vremea căutătorilor de aur!). Să nu uităm că unul din obiectivele politice ale Kremlinului este destabilizarea guvernelor și a instituțiilor care se opun politicilor Moscovei prin crearea de haos și vacum de putere. Tot flancul estic este susceptibil unui astfel de scenariu în care Rusia va folosi, în primul rând, mijloacele economice și energetice. Toate acestea sunt legate de politicienii corupți, partenerii de afaceri și de companiile deținute de cetățenii ruși (înființate prin întreaga lume mai ales în UE). Multe dintre țările est europene au minorități ruse pe care Kremlinul le folosește în îndeplinirea scopurilor politice/militare proprii. Și nu în ultimul rând, Rusia a investit mult în țările din est (vezi industria metalurgică din România care aparține oligarhilor ruși) nu numai în economie dar și în media pe care o utilizează în formarea unor opini asupra unor teme dezbătute în Occident și care în final favorizează o apropiere de politica rusă.
O Armată Roșie invizibilă
Președintele Putin are o armă pe care Stalin nu a avut-o: arma cibernetică. Arma cibernetică în Ucraina a fost ținută la un nivel redus față de ce au folosit rușii în Estonia în 2007. Snake programul spion (spyware) găsit acum câteva luni în servărele guvernamentale ucrainiene a lovit de peste 14 ori începând cu 2010 (în mod întâmplător același program-spion a lovit Lituania Letonia și Estonia). Nimeni nu poate afirma că el provine din Rusia însă în mod cert pe lista avansată de Kremlin referitoare la programe spion identificatea în servărele guvernamentale ruse nu apare Snake. Programul este considerat de specialiști ca fiind unul din cele mai sofisticate create vreodată. Dar dacă acest a fost identificat în 2010 fiind presupus a fi creat cu 4-5 ani înainte unde se află programele spion ale Rusie astăzi, cele pe care nu le-am descoperit încă? Probabil că dorm în servărele ucrainiene sau în altă parte în Europa de Est, așteptând momentul potrivit pentru a se activa în sistemele financiare, în sistemele militare sau poate în cele care controlează infrastructura critică. Hackerii ruși, așa numiți patrioți folosec eficient Internetul lansând inițial programe spion sau atacuri DDOS (distributed denial of service) după care urmează loviturile fatale. Mult mai important este însă războiul informațional ca piesă centrală a noii doctrine militare ruse. În general satatele europene privesc zona cibernetică ca pe una unde se uitilizează programe spion și în special atacuri DDOS asupra infrastructurii din diferite zone ale vieții cotidiene. În Rusia zona cibernetică este considerată ca sferă de informații primară (pe vremea URSS era considerată zona de propagandă).
Războiul de propagandă online
Israelieni au peste 400 de soldați în zona de media care acționează rapid în contracararea mesajelor pro-palestiniene. Rușii deși au suficiente mijloace de propagandă le lipsește încă profesionalismul realizărilor. Occidentul se bazează pe media privată condusă de cerințele pieței, în schimb Rusia a angajat o armată de trolli care orchestrează campanii media la nivel guvernamental. Ne amintim cu plăcere de Vocea Americii sau de Europa Liberă care reușeau ceea ce apartul de propagandă de partid de zeci de ori mai sofisticat și mai mare nu reușea: influențarea opinei ascultătorului din Est. Liderii think-tank-urilor americane în marea lor majoritate nu consideră propaganda ca făcând parte din războiul cibernetic. Mediul cibernetic nu este un teritoriu aparte echipat cu hight-tech și nici conflictele cibernetice nu sunt probleme tehnice care să fie tratate izolat de contextul strategic. Clausewitz spunea că războiul este continuarea politicii cu alte mijloace ori din aceste mijloace fac parte și cele cibernetice. Atacul organizat de Rusia în toamna trecută asupra administrației de la Casa Albă arată faptul că Rusia este angajată într-un război permanent în domeniul informațiilor cu Vestul. Alte atacuri au avut ca țintă Germania, Estonia, România, Ucraina și Georgia. James Clapper Directorul Național pentru Informații declara recent în fața comisiilor din Senatul american: Amenințarea rușilor este mai severă decât am evaluat-o până acum. Abilitatea hackerilor ruși de a accesa servărele Departamentului de Stat și ale Casei Albe trebuie să fie un semnal de alarmă. SUA și NATO trebuie să dezvolte un kit de soluții care să contracareze aceste amenințări.
Pe lâng valul de emigranți/refugiați sau cum ar trebui să-i numim impinși de la spate de diferite grupări de traficanți sau de strategii ale unor servicii de informații utilizate în contracararea unor măsuri de retorsiune ale comunității internaționale acum avem pe masă războiul invizibil al serviciilor de informații rusești mult mai sofisticat și mai eficient decât ar putea părea la o primă vedere. De-a lungul Europei și a zonei Euro-Atlantice ofensiva informațională a Rusiei este condusă cu determinare și cu un grad mare de sofisticare. Acesta este un război care merge dincolo de cerința de informații cunoscută sub denumirea de need to know față de intențiile țărilor inamice în care președintele Vladimir Putin include orice țară care se opune ambițiilor expansioniste ale Moscovei. Aceasta dorință maifestă a Rusie vine din istorie, din perioada Țaristă și include tehnici de război politic împreună cu culegerea de informații în mod standard. CHEKA – poliția bolșevică- denumea acestea măsuri active și le folosea în promovarea obiectivelor revoluționare în afara granițelor (cuprindeau de la asasinate politice la operațiuni acoperite ale propagandei sovietice). Scopurile tactice ale Rusiei în războiul cibernetic variază în funcție de circumstanțe. Atacurile asupra României și a altor state NATO au fost îndreptate spre obținerea de informații clasificate. SRI a fost capabil să detecteze și să blocheze atacurile. Un atac DDOS efectuat asupra Estoniei în 2007 s-a soldat cu pagube imense pentru sistemul finaciar local și a avut ca țintă pedepsirea administrație estoniene pentru mutarea statuii soldatului sovietic din centru orașului Vilnius la periferia acestuia. O altă opțiune în aceste operațiuni a fost aceea de propagandă: site-ul guvernului german a fost atacat de un grup auto-intitulat CyberBerkut, atac datorat ajutorului pe care Germania l-a dat Ucrainei în confrutarea cu separatiștii ruși. Aceste acțiuni sunt numai o parte a spectrului larg prin care sunt atacate țările occidentaele de către unitățile specializate în atacuri cibernetice ale rușilor. Mai putem aminti folosirea de fonduri pentru sprijinirea partidelor de extremă dreaptă din UE (Franța, Ungaria, Italia, Spania) crearea de bloguri și websites, manipularea mass-media dar și utilizarea agenților de influență. Toate acestea servesc unui singur scop să-i scoată din echilibru pe presupușii inamici ai Rusiei și să răspândească dezinformarea în rândul acestora.
Europa de Est și FSB-ul
În ciuda numeroaselor atacuri împotriva SUA sau a țărilor occidentale membre ale UE pe primul loc se vor situa țările din vecinătatea proximă a Federației Ruse. Strategia lui Putin este clară: să destabilizeze guvernele alese democratic ale țărilor vecine în vederea obținerii de avantaje politice, economice și influență strategică. Cum? Prin generarea de sprijin intern, printre elitele politice și culturale și bine înțeles în interiorul media, președintele Vladimir Putin speră să reconstruiască o sferă de influență și să exercite controlul asupra deciziilor strategice care pot influența Rusia. Procesul a început în anii 2000 odată cu reevaluarea și modernizarea sistemului de culegere a informațiilor rusesc. Creatorul lui președintele a fost Vladimir Putin, care a fost ofițer KGB în Germania și a devenit ulterior șeful urmașului acestuia FSB. El a incorporat istoria CEKA în noile concepte și metode de zi cu zi ale funcționării FSB în administrația statului rusesc. În Rusia lui Putin brațele de control ale puterii sunt conduse de foști/actuali ofițeri FSB/GRU. Aceasta este coloana vertebrală a politicii interne și externe a Rusiei lui Vladimir Putin. Un amestec de metode folosite de serviciile de informații cu elemente de maskirovka, un perpetu război în spațiul cibernetic și o revigorare a militarismului sovietic. Diplomația și structurile militare ruse au fost redesenate pentru a încorpora caracteristici informaționale/cibernetice avansate, caracteristici care formează structura centrală o unei amenințări moderne și avansate orientată către Occident.
Excaladarea cibernetică: o pagină albă pe planșeta planificatorilor militari
Oricarea ar fi tipul de conflict în anii care vin – simetric, asimetric ori hibrid acțiunile cibernetice vor fi încorporate în toate aceste forme de război convențional/neconvențional. În opinia Pentagonului atacurile cibernetice pot afecta infrastructura economică, militară și intimitatea de zi cu zi a cetațeanului. Un factor care complică strategiile liderilor politici și militari este dat de modul în care operațiunile cibernetice escaladează fără a urma o cale standard cu un set clar și logic de etape pe care să le parcurgă. Ce fel de strategie să alegi? Încercările guvernului și ale militarii de a codifica rolul și răspunsul la un atac cibernetic nu este încă recunoscut ca o tactică de război, ceea ce de facto este. Când s-au postat pe Facebook și pe rețeaua Twiter elemente care îi blamau pe rebelii ucranieni pentru doborârea avionulului malaiezian analiști de la CIA au studiat fenomenul media datorat acestui caz și evoluția opiniei publice pe axa Kiev-Moscova. Numarul like-urilor, statistica retransmiterii mesajului cât și alte analize al mediei au arătat un singur lucru: oragnizarea unei adevărate campanii care să demonstreze contrariul adică faptul că armata ucrainiană a doborăt avionul malaiezian cu o rachetă trasă dintr-un sistem antiaerian BUK. Directorul pentru Informațiile Naționale, James Clapper, declara că depinde atât de materialele clasificate dar și de sursele deschise pentru a produce un document necesar informării liderilor politici de la Casa Albă și de la Congresul SUA. Media datorită acestor trolli (personaj din mitologia scandinavă) a devenit un mediu informațional nerelevant unei informări care să pregătească o decizie politică. Procesul de diferențiere a informațiilor reale de cele false nu este o știință exactă. Spre exemplu dacă cineva scrie mesaje de 100 de ori sub nume diferite cum faci diferența? IP-ul. Hai să fim serioși!. Aceasta este o provocare. Este foarte simplu pentru programatori să creeze așa numitele botnet (termenul botnet se referă la o reţea de calculatoare infectate cu software de tip bot, software ce permite unor persoanelor care-l folosesc să preia controlul acestora PC-uri fără cunoştinţa proprietarilor de drept; prin intermediul botnet-urilor se desfăşoară activităţi ilegale cum sunt atacurile informatice sau trimiterea de mesaje spam). Exemplul clasic este cel utilizat de guvernul de la Beijing în cazul situației din Tibet. În urmă cu zece ani conversațiile pe Facebook-ul și Twitter-ul chinezesc referitoare la libertățile civile erau subiectul preferat al chinezilor. Oficiali chinezii au creat sute de conturi false și au publicat și republicat povești despre armonia și drepturile cetățenilor care trăiesc în Tibet. În 2012 discuțiile pe Twiter au fost inundate de hashtag-uri precum #Tibet și #Freetibet care dezvoltau subiectul armoniei din Tibet. Anul acesta în mai sârbi au primit marea majoritate a informațiilor despre Ucraina dintr-o sursă rusească ceea ce a făcut ca o opinie pro-Moscova să se răspândească, opinie care caracteriza guvernul de la Kiev drept facist. Columistul Paul Roderick Gregory care a scris depre incidentul zborului MH117 doborât de separatiști ruși a primit peste 100 de comentarii nefavorabile. Menirea acestor trolli este în primul rănd să producă dovezi măsluite inclusiv poze și documente iar apoi să creeze confuzie și neîncredere în faptele reale. Alt exemplu este dat de statele din Orientul Mijlociu și Asia Centrală unde 24 din 65 de țări au organizații care monitorizează știrile despre diferite evenimente. Azerbaijianul care a organizat Jocurile Europene a folosit rețeaua de Twitter pentru a deforma adevărul despre respectarea drepturilor omului în țară. Știrile favorabile au fost promovate în întreaga Europă sub hashtaguri precum: #Azerbaijan athletes with @azpresident #Azerbaijan#baku2015 #realbaku2015 #europeangames #biginbaku #ilove azerbaijan. Este prestigioasa revistă TIME sub influența trolli-lor de la Kremlin? Într-un sondaj recent președintele Putin a fost ales pe primul loc ca cel mai influent om politic din lume pe anul 2015. Magazinul are 25 de milioane de cititori în întreaga lume. Președintele Barack Obama a fost votat de 1/5 din cei care l-au votat pe Putin. Semnificativ este faptul că 2/3 din votanți sunt din SUA, Canada și Marea Britanie. De asemenea media occidentală a evitat să discute alegerea pe primul loc a lui Putin în sondajul TIME 100. Pentru mai bine de un an presa occidentală l-a ostracizat pe Vladimir Putin pentru acțiunile sale și totuși rezultatele sondajului devin inexplicabile. Sunt caracterizările de manipulator Machiavellian ale lui Putin bazate pe fapte evidente? Mesajele transmise au avut ecou în rândul cititorilor publicațiilor occidentale? Cer este că publicul occidental nu înghite propaganda isterică. Sunt necesare surse credibile în interiorul evenimentelor. Serviciul media RT a dezvoltat centre în America de Nord și în Europa dar și în alte zone ale globului oferind alternative la știrile occidentale, alternative manipulate cu mare profesionalism. Secretarul de Stat John Kerry vrea 630 milioane de USD din partea Congresului pentru a contracara propaganda Moscovei. Serviciul diplomatic al UE recruteaza noi experti care să ajute la contracararea propagandei anti-occidentale a Rusiei. În fișa postului, care a fost transmisa ambasadelor statelor UE la Bruxelles pe 20 martie, se precizeaza ca sarcina acestora va fi “corectarea și verificarea dezinformarilor/miturilor”, informeaza EUobserver. Jobul va implica de asemenea “elaborarea și actualizarea regulata a poziției UE, prin mesaje cheie/ linii de urmat, articole, editoriale, fișe informative și infografice, cu accent pe comunicarea beneficiilor EaP (Eastern Partnership – este o politica a UE ce vizeaza legaturi politice si comerciale mai stranse cu șase foste țări sovietice).
Concluzii la prima parte
”Războiul din Ucraina nu mai este pe prima pagină a ziarelor. Cu un an și jumătate în urmă, când președintele Vladimir Putin a luat Crimeea și apoi a instigat la o rebeliune pro-rusă în regiunea Donbas, Ucraina era știrea zilei. Putin era acuzat constant, iar Rusia era lovită de sancțiuni economice dure. Relațiile Est-Vest s-au răcit mult și diplomații se întrebau dacă nu cumva sunt martorii începutului unui nou război mondial”, scrie pentru Washington Post Marvin Kalb, senior adviser la Puitzer Center. Nu, nu suntem, pentru că strategia Kremlinului a fost mult mai sofisticată, deși a adus țara într-o situație dificilă. …Putin a ”înghețat” conflictul încet dar sigur, așa cum a făcut în 2008 în fosta republică sovietică Georgia. Acum Putin poate controla mai mult decât liderii occidentali cursul evoluțiilor economice, politice și diplomatice din Ucraina – spunea Marvin Klab. Cu ce s-a ales Europa? Cu o criză a refugiaților din Orientul Mijlociu (o criză coafată!) și în rest tăcere. Probabil ne vom întâlni la Paris să negociem ridicarea sancțiunilor împotriva Federație Ruse (?!). Nu noi, nemții, francezii și rușii. Cu ce s-a ales România? Fără acces în Schengen dar cu 6000 de refugiați. În orice caz războiul invizibil continuă și ….mâine!
