Alexandru Grumaz

Decizia clară a Finlandei și Suediei de a adera la NATO semnifică atât eșecul politicii externe a lui Putin care vizează, semănă și exploatează discordia în Occident, cât și fiasco-ul atacului său asupra Ucrainei, unde puternica mașinărie militară rusă este blocată fără speranță în lupte de uzură. Paradoxul este că această eșuare i-a adus, totuși, în componența Federației Ruse, Crimeea în 2014 și acum, Lugansk și Doneț dar și coridorul terestru de la Doneț la Herson cu centrul de greutate la unul din cele mai importante porturi ucrainene la Marea Azov, Mariupol, zonă care acoperă inclusiv necesitățile de apă pe lângă cele de transport, pe uscat, ale Rusie, către Crimeea. Noile cuceriri au început să fie rusificate (administrațiile, mijloacele monetare, poliția, școlile). Cum va finaliza Ucraina situația actuală? Nu avem răspunsul dar putem spune ca ”aruncarea în mare” a forțelor ruse ar fi soluția mai bună decât un acord de înghețare a ostilităților așa cum este obiceiul pe unde rușii au pus piciorul (vezi Georgia). Negocieri de pace nu vor fi deocamdată. Ucraina nu face concesii și va declanșa contraofensive în toate zonele. Rusia continuă cucerirea operațiunile de cucerire a estului. Vom vedea evoluțiile. Toate opțiunile sunt pe masă și cea mai importantă, conform generalului ucrainian Kirilo Budanov, șeful serviciului de informații militare ucrainene,  este că militari ucraineni vor lupta până la respingerea militarilor ruși din toate teritoriile ocupate (declarație dată de acesta în cotidianul Wall Street Journal). Pentru asta Ucraina are nevoie de arme sofisticate de la artilerie de precizie de 155 mm, la rachete împotriva navelor-Naval Strike Missile (NSM), apoi drone sofisticate și lansatoare multiple de rachete de tip HIMARS-M142. Acum înțelegeți de ce războiul va dura poate și ani?

Mersul războiului

Bătălia pentru a opri forțele ruse la complexul siderurgic Azovstal din Mariupol s-a încheiat ieri cu o aparentă victorie a Rusiei, deoarece armata ucraineană a declarat încheierea „misiunii de luptă”. Realitatea o vom cunoaște în timp. Oficialii ucraineni au raportat că luptătorii au fost evacuați. Victoria a fost una dintre puținele puncte luminoase pentru Rusia, care a suferit eșecuri repetate. După ce nu au reușit să cucerească capitala Kiev și să răstoarne guvernul, forțele ruse s-au regrupat luna trecută pentru ceea ce trebuia să fie un asalt consolidat în estul Ucrainei. Până ieri, nu și-au asigurat niciun câștig strategic major, chiar dacă pierderile lor au crescut. În weekend orașul Severodonețk/Lugansk, care a rămas sub controlul ucrainenilor, este asediat din trei părți, iar o ploaie de rachete și bombe au căzut asupra orașului încă deținut de militarii ucraineni.Va fi al doilea Mariupol.

Între timp Vladimir Putin, președintele rus, s-a întâlnit cu cei mai apropiați cinci aliați internaționali ai săi din fostele state sovietice. Doar unul dintre ei, Lukașenko/Belarus, a vorbit în sprijinul războiului său. Moscova pare să se concentreze acum pe un obiectiv restrâns: lărgirea ”proprietăților” sale în regiunea de est a Ucrainei în Donbas. Institutul de Studii al Războiului scria ieri: ”Forțele ruse se concentrează pe consolidarea pozițiilor defensive din Harkov și de-a lungul Axei de Sud, în pregătirea contraofensivelor ucrainene, în timp ce majoritatea operațiunilor ofensive active rămân limitate la arcul orașului Izyum-Donețk și în special în zona Popasna-Severodonețk. Statul Major ucrainean a raportat că forțele ruse creează linii defensive secundare pe Axa de Sud, ceea ce indică faptul că gruparea rusă din această zonă se pregătește pentru o contraofensivă ucraineană majoră și un conflict prelungit”. Operațiunile ofensive semnificative ale Rusiei au crescut în zona Severodonețk. Trupele ruse au făcut câștiguri marginale în nordul, vestul și sudul orașului, în special în jurul Popasnei, pentru a încerca să preia controlul asupra Severodonețk. De asemenea operațiunile de la vest de Kerson spre Odessa au fost întrerupte.

Între timp la Moscova, Kremlinul, se îndreaptă spre eliminarea limitelor de vârstă pentru serviciul militar – un efort aparent de a extinde grupul de potențiali recruți pe fondul pierderilor grele în Ucraina. Conform unui amendament introdus de parlamentari, rușii în vârstă de peste 40 de ani ar putea semna contracte pentru serviciu militar pentru prima dată. Legea ar aduce mai mulți membri ai serviciului cu specialitățile solicitate, cum ar fi lucrători medicali și ingineri, se afirmă vineri un comunicat al Camerei inferioare a Parlamentului.Conform legii actuale, cetățenii ruși trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 18 și 40 de ani pentru a semna un contract de serviciu militar pentru prima dată.

Ce s-a constatat după războiul din Georgia de către ofițerii occidentali și a rămas valabil și astăzi: starea jalnică a tehnicii militare ruse. Vehiculele armatei erau atât de decrepite încât echipele de reparații erau staționate aproximativ la fiecare 25 de km pe timpul invazie în Georgia. Acum, la aproape trei luni de la invazia Ucrainei de către Rusia, este clar faptul că Kremlinul nu a reușit să creeze o ”mașină de luptă” eficientă în anii care au trecut din 2008. Deși au cheltuit peste 350 de milioane de euro pe tehnică performantă din vest (inclusiv camere de termoviziune pentru tancuri produse în Franța) forțele ruse din Ucraina au avut performanțe slabe într-o măsură care i-a surprins pe majoritatea militarilor occidentali, ridicând perspectiva ca operațiunea militară a președintelui Vladimir V. Putin să se încheie cu un eșec. Prin orice măsură, în ciuda cuceririi teritoriilor din sud și est, armata rusă a suferit o lovitură majoră în Ucraina. A fost forțată să abandoneze ceea ce se aștepta să fie un blitzkrieg pentru a pune mâna pe întreaga țară în câteva zile.

Forțele sale au fost alungate din jurul Kievului; nava amiral a flotei sale de la Marea Neagră, Moscova, a fost scufundată; nu a controlat niciodată cerul Ucrainei; iar după unele estimări occidentale, zeci de mii de ruși au murit și sute de echipamente militare au fost scoase din funcțiune s-au abandonate. Acest război a scos la iveală faptul că o mare parte din cultura militară și comportamentul învățat în timpul erei sovietice dăinuie: inflexibilitatea structurii de comandă, corupția în cheltuielile militare și ascunderea cifrelor victimelor precum și repetarea mantrei conform căreia totul merge după plan.

Semnele neputinței sunt la vedere.  Chiar vara trecută, Rusia a organizat jocuri de război-Zapad 2021- despre care Ministerul Apărării a spus că și-au arătat capacitatea de a coordona o desfășurare de 200.000 de oameni din diferite ramuri ale armatei într-un efort simulat de a combate trupele NATO. Se spune că ele ar fi fost printre cele mai mari exerciții militare de până acum. Întregul exercițiu a fost scenariu. Nu a existat nicio forță opusă; principalele unități implicate își exersaseră coregrafia de luni de zile iar fiecare exercițiu începea și se oprea la o oră fixă. Numărul de trupe care au participat a fost probabil jumătate din numărul anunțat, au spus analiștii militari occidentali.

Corupția a afectat capabilitățile militare ale Federației Ruse!

După conflictul din Georgia din 2008, Rusia a încercat să-și reînnoiască armata, ideea a fost să renunțe la armata rigid centralizată, din era sovietică, care se presupune că ar putea aduna patru milioane de soldați în cel mai scurt timp. În schimb, ofițerii de teren ar primi mai multă responsabilitate, unitățile ar învăța să-și sincronizeze abilitățile și întregul arsenal ar fi ”târât în ​​era computerului”. Trupele au fost reorganizate pe Grupuri Tactice de nivel Batalion (BTG) și au fost create în jur de 180 de astfel de grupări.

Armata sovietică era o ”grădină zoologică” (și așa a rămas) cu multe tipuri diferite de tancuri, vehicule de luptă ale infanteriei, transportoare blindate și vehicule utilitare. Acest lucru a făcut ca întreținerea să fie un coșmar.

De atunci, forțele terestre ruse au făcut ceva progrese în consolidarea diversei lor flote de vehicule, împreună cu investiții majore în unități de sprijin material-tehnic concepute pentru a menține echipamentele și a le întreține pe câmpul de luptă. Dar nu au reușit să atingă standardele NATO. Spre exemplu la exercițiile Vostok 2018 forțele ruse au reabilitat tancurile T-62M în serviciul activ din depozitare pe termen lung (vechiul T-62, care a luptat în Georgia).

Mulți tradiționaliști au rezistat schimbării, preferând vechiul model al unei forțe uriașe, concentrate. Dar și alți factori au contribuit la incapacitatea armatei de a se transforma. Rata natalității a scăzut în anii 1990, ducând la o scădere a grupului de bărbați care puteau fi recrutați. Acest lucru și persistența unor salarii scăzute au întârziat obiectivele de recrutare. Corupția endemică a afectat eforturile de modernizare. Dar problema de bază a fost cultura militară a Uniunii Sovietice care a rezistat. Armata sovietică a fost construită pentru a genera milioane de luptători, pentru a umple cu militarii o mulțime de divizii care aveau stocuri nesfârșite de echipamente, o armată care să lupte cu NATO și care nu a avut această ocazie. Rusia a creat, după 2008, un hibrid de armată care nu a făcut tranziția spre una modernă.Trupele ruse nu s-au confruntat cu niciun adversar real în Siria; războiul a fost în mare parte o operațiune a forțelor aeriene în care piloții puteau ”plana” peste ținte în voie (ISIS nu avea apărare antiaeriană). Rusia nu a mai purtat un război terestru de la al Doilea Război Mondial încoace. În 2017, Serghei K. Shoigu, ministrul rus al apărării, s-a lăudat la o întâlnire a colegilor miniștri din Filipine că Rusia a „eliberat” 503.223 de kilometri pătrați în Siria (problema este că zona este de peste două ori mai mare decât întreaga țară).

Corupția în Rusia este la mare căutare! Conform TASS în ianuarie, colonelul Evgeny Pustovoy, fostul șef al departamentului de achiziții pentru vehicule blindate, a fost acuzat că a ajutat la furtul a peste 13 milioane de dolari falsificând contracte pentru baterii auto din 2018 până în 2020. În februarie, un tribunal militar din Moscova l-a deposedat pe generalul-maior Alexander Ogloblin de gradul său și l-a condamnat la 4 ani și jumătate de închisoare pentru fraudă. Autoritățile l-au acuzat că a deturnat aproximativ 25 de milioane de dolari, supraevaluând cu mult cheltuielile din contractele de stat pentru sateliți și alte echipamente, a raportat site-ul de știri de afaceri BFM.RU preluat de TASS. Exemplele sunt nenumărate. Corupția a adus armata rusă în situația în care este astăzi. ”Marea realizare” tancul T-14 Armata nu este prezent în Ucraina pentru că din 2015 pană în prezent nu au realizat decât câteva bucăți.

Erdogan profită de lărgirea NATO!

”Paradoxul este că această extindere a NATO nu s-ar fi produs fără Putin” declara ministrul de externe al Finlandei Alexander Stubb. Eu aș completa declarația ministrului de Externe al Finlandei, cu faptul că această extindere are nevoie de acordul lui Erdogan. Suedia și Finlanda au semnat aplicațiile pentru aderarea la NATO. Atât Suedia, cât și Finlanda și-au depus cererile de aderare la alianța militară NATO în săptămâna care a trecut, demarând un proces de aderare care se așteaptă să se miște rapid.  Așa să fie oare? Președintele rus Vladimir Putin a minimizat luni această mișcare, spunând că „Rusia nu are probleme cu Finlanda și Suedia și, în acest sens, extinderea în detrimentul acestor țări nu creează o amenințare imediată pentru noi”. Este oare suficient? Aș începe printr-o poveste mai de demult.

În timp ce Turcia are o experiență de susținere a expansiunii NATO, Erdogan are experiență în utilizarea deciziilor mari ale alianțelor pentru a obține concesii. În 2009, Turcia s-a opus numirii lui Anders Fogh Rasmussen în funcția de Secretar General al NATO, a cedat doar după discuții la nivel înalt. Obiecția Turciei la adresa lui Rasmussen (fost prim ministru al Danemarcei), era că nu a dat curs cererilor Turciei de a interzice un post de televiziune din Danemarca, ROJ TV, legat de luptătorii kurzi (cei care luptă pentru o patrie etnică în Turcia din 1984). Curios sau nu este faptul că după un an de zile postul a fost închis de justiția din Danemarca. De asemenea, Rasmussen a înfuriat Turcia opunându-se aderării acesteia la Uniunea Europeană. Rasmussen avusese în 2006 o confruntare, care i-a înfuriat pe unii musulmani, vorbind în favoarea libertății de exprimare în timpul unei dispute cu privire la publicarea unor caricaturi ale profetului Mahomed în ziarul Jyllands Posten. Pentru a obține această poziție la NATO este nevoie de sprijinul tuturor celor 28 de state membre. De Hoop Scheffer, care era secretarul general care pleca, și-a amintit de negocierile de peste noapte la care s-a implicat președintele american Barack Obama. În cele din urmă Turcia a cedat cu privire la numirea lui Rasmussen și „a primit drept premiu un secretar general adjunct în NATO”. Aplicațiile Finlandei și Suediei îi oferă acum lui Erdogan o nouă oportunitate de a valorifica modelul bazat pe consens al NATO, precum și de a-și mobiliza baza de alegatori înaintea alegerilor programate pentru anul viitor. De Hoop Scheffer a spus că o combinație de factori ar putea sta în spatele manevrelor de acum ale Turciei.

Situația geopolitică în Mediterană! (punctul de vedere al Greciei)

Vă veți întreba ce legătură are cu ceea ce discutam? Păi să vedem: prim-ministru Greciei Kyriakos Mitsotakis a vizitat zilele acestea Casa Albă. Parlamentul grec a aprobat un nou pact de apărare pe cinci ani cu SUA chiar înainte ca Mitsotakis să sosească în Statele Unite. Astfel, în urma unor relații deosebite dintre Atena și Washington, Premierul Mitsotakis s-a adresat unei sesiuni comune a Congresului SUA pe 17 mai 2022, comentând unele probleme legate de Turcia și de războiul în desfășurare al Rusiei împotriva Ucrainei. Subliniind că relațiile dintre Grecia și SUA sunt modelate de apărare, economie și comerț, Mitsotakis a lăudat extinderea cooperării militare între națiuni, în special în portul strategic (Golful) Souda, descriindu-l drept „singurul port care poate găzdui portavioane” (port cu ape adânci). Mitsotakis s-a referit fără echivoc la Cipru afirmând că, pentru Grecia, „nimeni nu poate, nimeni nu va accepta vreodată o soluție cu două state în Cipru”. Și a continuat cu faptul că Atena „nu va accepta acte deschise de agresiune care ne încalcă suveranitatea și drepturile noastre teritoriale, iar acestea includ survolările avioanelor vecinilor peste insulele grecești, care trebuie să se oprească imediat”. El nu a numit țara, dar a spus despre Cipru că problema „trebuie rezolvată în conformitate cu dreptul internațional și în conformitate cu deciziile relevante ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite”. Comentând atacul Rusiei asupra vecinului său est-european, premierul grec a spus fără echivoc, ”suntem alături de Ucraina împotriva agresiunii lui Putin”. „Permiteți-mi să fiu foarte clar, nu avem nicio animozitate față de rușii de care am fost legați atât de strâns prin credință și istorie, dar nu putem, pur și simplu nu putem fi indiferenți față de o luptă care ne amintește atât de mult de a noastră”, a spus el parlamentarilor americani. Premierul conservator s-a întâlnit cu președintele Biden la Casa Albă, iar cei doi lideri au discutat despre războiul din Ucraina, criza energetică și tensiunile din Marea Mediterană. Acordul de cooperare pentru apărare reciprocă dintre SUA și Grecia (MDCA), semnat pentru prima dată în 1990, permite forțelor americane să se antreneze și să opereze pe teritoriul grecesc. Ultimul amendament, convenit în 2021, extinde cooperarea permițând prezența forțelor americane încă în patru zone militare, inclusiv două tabere ale armatei în centrul și nordul Greciei și o bază navală din insula Creta. Mitsotakis a declarat Parlamentului grec că acordul protejează țara împotriva amenințărilor la securitate țării, și va permite modernizarea instalațiilor militare fiind un vot de încredere pentru Grecia, care devine un hub energetic în regiune după invazia Rusiei în Ucraina. „Textul  (acordului) pe care suntem chemați să-l ratificăm… descrie o nouă realitate”, a spus Mitsotakis. „SUA își extinde prezența în estul Mediteranei… iar țara noastră devine în cel mai clar mod partener și interlocutor principal al Statelor Unite în regiune”. El a spus că acordul crește în importanță pe fondul războiului din Europa iar Grecia consideră că acordul, îi va ajuta și la protejarea împotriva „amenințărilor” la granița sa terestră de nord cu Turcia și în estul Mediteranei, unde există dispute teritoriale de lungă durată între cei doi aliați NATO. Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a numit acordul „stanca de bază”(piatra unghiulară) a cooperării în domeniul apărării dintre Grecia și Statele Unite.

Cert este că un nou echilibru de puteri va apărea odată cu încheierea conflictului din Ucraina. Întrebarea este unde va fi Grecia și unde va fi Turcia.

Într-un proiect profitabil, Grecia intenționează să termine construcția unei conducte către Bulgaria, care va pune capăt monopolului de gaz al Rusiei acolo cât și pentru restul Europei de sud-est. Se închei astfel un „joc geopolitic riscant” privind gazul rusesc. Importanța așa-numitului Interconnector Grecia-Bulgaria, sau IGB, este că ar putea deveni în curând o conductă cheie care înlocuiește gazul rusesc în Balcani, cu gaz natural lichefiat, cunoscut sub numele de GNL, din SUA, Qatar, Egipt și din alte părți. Instalații plutitoare de stocare pentru GNL sunt, de asemenea, construite în regiunea Alexandroupolis dând posibilitatea Greciei de a transforma țara într-o poartă cheie pentru gaz lichefiat către sud-estul Europei și nu numai.

Momentul vizitei lui Kyriakos Mitsotakis la Washington este crucial. Relațiile dintre Turcia și Grecia sunt tensionate din nou.

Avioanele de război ale Turciei au efectuat în ultimele săptămâni un număr record de survolări periculoase prin spațiul aerian grec, încălcări care ar putea declanșa conflicte între cele două părți și o mai mare instabilitate în peisajul deja tulbure al Europei. Mai este o ofertă de interes a grecilor către America. Pe frontul apărării, Mitsotakis intenționează să ofere asistență grecească în construirea avioanelor de război F-35 – un proiect din care vecinul său rival, Turcia, a făcut odată parte. Va fi atrăgător pentru americani?

Situația geopolitică în Mediterană! (punctul de vedere al Turciei)

Tot la Washington și tot în această perioadă s-a aflat și ministrul de Externe al Turciei Mevlut Cavusoglu. Casa Albă a cerut Congresului să aprobe vânzarea de upgrade-uri pentru F-16 pentru Turcia, dar și acceptarea unei vânzări de  40 de avioane F-16 de ultimă generație F-16 Block 72 (cel care realizează trecerea de la generația patru la generația cinci) potrivit Voice of America. Mai este o versiune nouă dezvoltată până în prezent este F-16 Block 60, denumit și F-16E/F însă această versiune este destinată exclusiv Emiratelor Arabe Unite. Solicitarea Casei Albe este un semn al dezghețului relațiilor dintre aliații NATO, deoarece războiul rusesc în Ucraina continuă. Ministrul turc de externe Mevlut Cavusoglu s-a întâlnit cu omologul său american pentru a stabili detaliile privind oferta Ankarei de a cumpăra 40 de F -16 avioane noi.

Susținerea puternică de către Turcia a Ucrainei în fața invaziei Rusiei a oferit o oportunitate de a reseta relațiile dintre SUA și Turcia, iar vizita lui Cavusoglu la Washington va ajuta acest proces. De asemenea, Cavusoglu dorește să sublinieze importanța restabilirii unei comunicări mai strânse între cei doi președinți.

Statele Unite au dorit ca această întâlnire dintre liderii externelor celor două state să clarifice  poziția Turciei  față de aderarea Finlandei și Suediei la NATO, în timp ce președintele turc Recep Tayyip Erdogan a adoptat o poziție din ce în ce mai dură împotriva cererilor lor de aderare. Ministrul turc de externe Mevlut Cavusoglu a oferit semnale mixte. El a afirmat sprijinul țării sale pentru politica „ușilor deschise” a NATO și înțelegerea acesteia cu privire la dorința Finlandei și a Suediei de a se alătura alianței după invazia Rusiei în Ucraina. Dar el a repetat și cererile lui Erdogan ca preocupările de securitate ale Turciei cu privire la națiunile candidate. „Turcia a sprijinit politica ușilor deschise a NATO chiar înainte de acest război”, a spus el. „Dar în ceea ce privește aceste țări candidate, avem, de asemenea, preocupări legitime de securitate că au sprijinit organizațiile teroriste și că există și restricții la exportul produselor de apărare”, a spus el.

Președintele autocrat al Turciei este încă supărat pe Suedia și Finlanda. Așa că oficialii din cele două națiuni nordice se îndreaptă spre Ankara pentru a vorbi despre viitoarea lor cerere de a se alătura alianței deși Erdogan le-a transmis voalat să nu vină-„Vin să ne convingă? Scuzați-mă, dar nu ar trebui să se obosească”. Solicitările lor de aderare ar necesita aprobarea fiecărui membru NATO, inclusiv a Turciei. Potrivit președintelui turc Recep Erdogan, care se confruntă cu realegerea sa în anul viitor, sunt prea mulți nord-europeni de origine kurdă. Într-adevăr, șase membri ai Riksdag (parlamentului) din Stockholm sunt kurzi, potrivit Wall Street Journal. Și Erdogan a fost implicat într-o campanie de contrainsurgență acerbă împotriva kurzilor apatrizi de aproape un deceniu, tensiunile atingând vârful în perioada tentativei de lovitură de stat din Turcia din vara lui 2016. Un alt motiv pentru care Erdogan este supărat: Suedia și Finlanda s-au alăturat altor țări europene pentru a sancționa firmele turcești de apărare după ce armata lui Erdogan a efectuat o ofensivă în interiorul Siriei în 2019.

Dacă negocierile cu Finlanda vor fi grele cele cu Suedia vor fi extrem de dure. Abordarea finlandeză și suedeză a problemei PKK rămâne esențială pentru guvernul Turciei.

Oficialii suedezi și finlandezi au declarat că sunt deschiși dialogului cu Turcia. „Sunt încrezător că vom ajunge la o decizie rapidă de a primi atât Suediei, cât și Finlandei să se alăture familiei NATO”, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-o conferință de presă joi 19 mai. „Când un aliat, un aliat important ca Turcia, ridică preocupări de securitate”, a spus el, „singura modalitate de a rezolva asta este să te așezi și să găsești modalități de a găsi un punct comun”. Același mesaj a avut ecou la Haga, unde cancelarul german Olaf Scholz s-a întâlnit cu premierul olandez Mark Rutte scrie Politico. „Încrederea mea este foarte mare” că opoziția Turciei poate fi depășită, a spus Scholz. „Am încredere că în cele din urmă va fi posibil să găsim o poziție comună cu privire la aderarea Finlandei și a Suediei”, a fost de acord Rutte.

Congresul SUA va încerca să ratifice cererea Finlandei de a adera la alianța militară occidentală NATO înainte de a pleca în vacanță în luna august, a declarat liderul republican al Senatului SUA, Mitch McConnell, la Helsinki, după întâlnirea cu președintele Finlandei Sauli Niinisto. Senatorul McConnell a spus că există un sprijin bipartizan larg în rândul parlamentarilor americani pentru aderarea finlandeză. “În ceea ce privește dimensiunea votului, acesta va fi foarte semnificativ. Nu unanim, dar foarte semnificativ”, a spus el.

McConnell a subliniat angajamentul Partidului Republican de a continua participarea SUA la alianța militară scrie Reuters. „Absolut, aceasta nu este punctul de vedere majoritar în Partidul Republican, cu siguranță nu este punctul de vedere majoritar în rândul republicanilor din Senat sau al reprezentanților din Cameră”, a spus el, întrebat despre punctul de vedere al fostului președinte al SUA Donald Trump despre scoaterea țării sale din NATO.

Canada, celălalt aliat nord-american al NATO, a promis, de asemenea, o ratificare rapidă așa cum anunță agenția Reuters. Ministrul canadian de externe Melanie Joly a declarat că Canada este, de asemenea, în favoarea unei aderări rapide la NATO a Finlandei și Suediei. „Obiectivul nostru este să fim printre primele țări care vor putea ratifica aderarea Suediei și Finlandei”, a declarat Joly reporterilor la sosirea ei la o întâlnire cu omologii ei din UE la Bruxelles. Ea a spus că va dura doar câteva zile pentru ca Canada să ratifice aderarea.

Ce vrea Erdogan?

Ca să înțelegem mai bine situația să concluzionăm ceea ce știm până la ora actuală:

1. În primul rând vorbim de politica internă a Turciei. Erdogan și-a modelat întotdeauna apelul intern, parțial, prin a vorbi dur despre terorism, iar Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) este un inamic de lungă durată în această campanie. Turcia, SUA și UE au etichetat grupul militant drept organizație teroristă, deși denumirea este considerată depășită de unii lideri din SUA și UE.
2. În al doilea rând, potrivit lui De Hoop Scheffer, aderarea Finlandei și Suediei ar „schimba echilibrul politic intern în interiorul NATO, pentru că vom avea două democrații cu drepturi depline și puternic înarmate” care se alătură Alianței. Se preconizează că Finlanda și Suedia vor contribui semnificativ la capacitățile defensive ale NATO. Finlanda poate oferi putere navală în Marea Baltică și o prezență în nordul arctic, unde Rusia și-a arătat interesul de a-și extinde raza de acțiune. Suedia se mândrește cu o forță aeriană avansată.
3. În al treilea rând este vorba și despre echipament militar. Ankara a fost un client de încredere pentru companiile de apărare din SUA, cumpărând zeci de avioane de luptă F-16. Turcia s-a orientat ulterior către F-35 mai avansate, pe măsură ce acestea au început să iasă de pe benzile de montaj. Un lucru de loc neglijabil este faptul ca Turcia a contribuit între cele 10 state participante de la început la proiect în 1996 cu fonduri pentru proiectarea și conceperea F-35. Dar relația s-a rupt în 2019, când Turcia a achiziționat sistemul de rachete S-400 de fabricație rusă – o mișcare potrivit căreia SUA ar pune în pericol aeronavele NATO care zboară deasupra Turciei. Ca răspuns, SUA au dat afară Ankara din programul F-35 și au impus sancțiuni asupra industriei turcești de apărare. După aceea, Turcia a început să se ”joace” cu ideea de a cumpăra avioane de luptă rusești și chiar de a-și dezvolta propriul program. Cu toate acestea, încearcă să își modernizeze flota F-16 și să achiziționeze avioane F-16 noi. Solicitarea se află în așteptare de luni de zile la administrația Biden și la Congresul SUA. Departamentul de Stat al Statelor Unite a susținut provizoriu cererea Turciei, care este acum analizată de Casa Albă și la Congres.
4. Nu în ultimul rând sugestiile lui Erdogan că ar putea ”deraia” speranțele de aderare a Suediei și Finlandei evidențiază, de asemenea, o potențială slăbiciune pe care Putin a încercat să o exploateze în trecut – natura greoaie a alianței conduse de consens în care un singur membru poate bloca acțiunile susținute de ceilalți 29. Se pare că o vizita  a lui Putin la Ankara în săptămânile ce urmează este planificată pe coridoarele Kremlinului (surse neverificate). Chiar dacă vor fi depășite, obiecțiile Turciei, care este singurul dintre cei 30 de membri ai NATO ce și-a exprimat până acum rezerve cu privire la extindere, aderarea Finlandei și Suediei la alianță ar putea întârzia luni de zile, mai ales dacă alte națiuni urmează exemplul în căutarea concesiilor pentru voturile lor.

Modelul Norvegian de ”membru NATO”

Mulți analiști consideră aderarea celor două state nordice că ar face parte 100% din consecințele invaziei rusești în Ucraina. Parțial adevărat. Singurul lucru pe care cele două state nu l-au avut până acum în privința securității a fost art.5 din Tratatul de la Washington. Restul 99,99% este compatibil cu NATO și Rusia știe asta. Suedezii și finlandezii fac exerciții comune împreună cu militari din Alianță de ani de zile, în regiunea Mării Baltice. În acest sens Rusia a considerat deja Finlanda și Suedia drept membri de facto ai NATO.

Problema este dată de eventuale sisteme de rachete sau de baze NATO în teritoriile celor două. Dar în mod sigur acest lucru nu se va întâmpla. Modelul va fi cel Norvegian.

În plus, Norvegia s-a abținut să desfășoare exerciții aliate în apropierea graniței cu Rusia. „Cred că principiile pe care le-am avut pentru exercițiile aliate în Norvegia… au servit bine Norvegiei, vecinătății și NATO”, a spus Primul Ministru Jonas Gahr Store,  pentru Agenția de Știri Norvegiană-NTB.  În acest an Parlamentul Norvegian va decide asupra unui nou acord de apărare cu Statele Unite. Va da americanilor dreptul de a înființa infrastructură proprie la mai multe baze militare norvegiene, dar guvernul a declarat că acordul nu este în conflict cu politica norvegiană privind bazele militare.

Trebuie să înțelegem că „Una dintre marile componente ale summitului NATO de la Madrid [la sfârșitul lunii iunie] va fi decizia liderilor din NATO de a consolida descurajarea și apărarea pe flancul estic al NATO. Este o transformare foarte importantă”, a spus secretarul adjunct al Alianței Mircea Geoană la întâlnirea pe care a condus-o cu cei 30 de miniștrii de Externe, la Bruxelles. Se așteaptă ca o nouă strategie pe flancul estic să fie unul dintre chestiunile „livrabile” din întâlnire. “Domnul Putin este practic cel mai bun agent pentru ca noii membri să se alăture NATO. De asemenea, domnul Putin este cel mai bun agent pentru noi pentru a consolida flancul estic al NATO”, a spus Geoană. În timpul reuniunii NATO de luna viitoare a șefilor de stat și de guvern din Spania, membrii vor discuta, de asemenea, despre modul în care NATO și UE își pot coordona mai bine mișcările. Alianța va anunța și un nou pachet de cooperare cu partenerii din regiunea Asia-Pacific, legat de tehnologie, spațiu și libertatea de navigație.

Urmează o vară lungă și fierbinte în domeniul securității continentului European!