Alexandru Grumaz

Davos Men!

Forumul Economic Mondial de la Davos nu este despre confruntare. Adunarea elitelor politice globale și a directorilor de afaceri de top — presupuși „stăpâni ai universului” — în acest oraș de munte elvețian a avut loc întotdeauna într-un context de solidaritate, plin de apeluri privind cultivarea valorilor comune. De-a lungul promenadei principale din Davos, pavilioanele operate de state naționale și companiile multinaționale oferă espresso-uri gratuite și mesaje corporative însoțite de afișe colorate despre ecoturismul. Primul forum a fost organizat de Klaus Schwab în 1971 când a fost numit Simpozionul European de Management. Acesta a reunit aproximativ 450 de participanți, majoritatea directori executivi din companiile de top din Europa. Printre vorbitori au fost incluși economiști, politologi, fizicieni și comentatori de politici publice. Una dintre discuțiile de atunci a fost despre impactul computerelor asupra vieții private. Invenția microprocesorului I4004 de către Intel, în 1971, a jucat un rol decisiv în apariția PC-ului. El putea reproduce toate funcțiile unui procesor ”mainframe” pe un singur cip. Se vorbea despre încercările lui Steve Jobs și Steve Wozniak. Lumea computerelor era într-o evoluție spectaculoasă.

Acum vorbim de „Davos Men” (Omul de la Davos) un termen inventat de Samuel P. Huntington în 2004 pentru elitele transnaționale care, „împuternicite de noile noțiuni de conexiune globală”, și-au propus să participe în fiecare an la Forumul Economic Mondial din Elveția. Tare! Participanții la forum, din anul acesta, au fost invitați, într-o seară, la un concert, un concert susținut de violoncelistul american Yo-Yo Ma – o performanță, se menționa în invitația distribuită, care „sărbătorește legătura noastră unii cu alții, precum și speranțele comune pentru un viitor pașnic și prosper”. Dar invazia rusă a Ucrainei a întunecat atmosfera din Davos, umbrind multe dintre conversațiile de aici și ascuțind starea de spirit în jurul a ceea ce Forumul însuși a marcat ca un „punct de cotitură” în istorie. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în buna tradiție a ultimelor intervenții pe video în parlamentele multora dintre țările importante, i-a îndemnat pe directorii ”binecuvântați ai Forumului” să renunțe la interesele rămase în Rusia. „Orice comerț cu agresorul ar trebui oprit”, a spus el. „Toate afacerile străine ar trebui să părăsească Rusia, astfel încât mărcile dumneavoastră să nu fie asociate cu crime de război. … Valorile trebuie să conteze.” A doua zi, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, s-a făcut ecoul acestui apel: „Libertatea este mai importantă decât comerțul liber”, a declarat el, adăugând că „protecția valorilor noastre este mai importantă decât profitul”.

O remarcă mi-a atras totuși atenția. Pentru ca obișnuiții din Davos să vorbească despre interconectarea globală decât despre rupturile geopolitice, este o lume nouă și ciudată. În trecut, a remarcat cronicarul de la Financial Times, Gideon Rachman, „liderii politici – inclusiv Xi Jinping, Narendra Modi sau însuși Vladimir Putin – au venit să se prezinte miliardarii adunați aici și să le solicite ajutorul. Acum politicienii și generalii sunt din nou la conducere – iar oamenii de afaceri, care au presupus timp de decenii că întreaga lume este o piață potențială de comerț, sunt dezorientați.”

O să vi se pară ciudat ce spun dar priviți cu luare-aminte. Da avem un transfer de putere spre generali, nu spre ai noștri, spre cei din Occident și din Euro-Asia. Nu mai conduc politicieni. În spatele deciziei lor este o decizie militară. Poate la noi mai puțin vizibilă dar peste tot în jurul nostru aceasta este prezentă.

Henry, marele preot al realpolitikului!

Davos și-a spus din nou cuvântul de data asta prin reprezentanții de peste 90 de ani. Am citit cu multa atenție cele două intervenții (Soros și Kissinger). Găsiți și lucruri interesante date de experiența celor doi, găsiți și lucruri șocante care au în subsidiar tot felul de afaceri de consultanță sau interese economice datorate combatanților.

Am început așa pentru că trebuie să înțelegeți că lucrurile în geopolitica globală au început să devină din ce în ce mai partizane.

De îndată ce Kissinger a rostit cuvintele pe care am să le reproduc mai jos, declarațiile sale au atras o reacție puternică pe rețelele de socializare și nu numai. Mulți critici au spus că omul care a predicat realismul în relațiile internaționale sugera ceva evident nerealist. Dintre toate reacțiile cea care mi-a atras atenția a fost cea a lui Richard N. Haass, președintele influentului Consiliului pentru Relații Externe, care a scris, într-un mod diplomatic, pe Twitter, că sugestia lui Kissinger va fi „probabil respinsă de Ucraina, deoarece i-ar cere să renunțe la prea mult și de Putin pentru că a dat Rusiei prea puțin”.

Este clar ca ucrainenii nu vor acceptat o astfel de soluție. De fapt un sondaj publicat marți, 24 mai, de Institutul de Sociologie din Kiev a arătat că 82% dintre ucraineni spun că nu vor să cedeze teritoriul național Rusiei!.

Henry Kissinger a făcut la Davos două declarații care au șocat lumea internațională.

Una a fost că Ucraina trebuie să fie pregătită să cedeze un teritoriu Rusiei pentru a ajunge la un tratat de pace și, astfel, să îi permită președintelui rus Vladimir Putin să își păstreze poziția, pe care Kissinger o consideră esențială iar a doua s-a referit la faptul că Taiwanului nu ar trebui să i se permită să devină o problemă majoră între SUA și China, ceea ce implică ca SUA să nu facă o fac o problemă prin capturarea Taiwanului de către China ceea ce nu ar trebui să declanșeze un răspuns. Menționez, pentru cei care nu cunosc, ca atât Putin cât și Xi au relații excelente cu Kissinger el fiind invitat la evenimente deosebite de catre cei doi și mă refer la Olimpiada de la Beijing din 2008.

Este momentul să ne aducem aminte de bruma de întâlniri, așa zise de pace, dintre cele două părți (Ucraina și Rusia) ținute chiar de la începutul conflictului. În timpul discuțiilor de pace din martie, oficialii ucraineni au declarat că țara lor este gata să se declare neutră permanent – renunțând la perspectiva aderării la NATO, o cerere cheie a Rusiei – și să discute revendicările teritoriale ale Rusiei.

Dar problema cedării teritoriului este extrem de sensibilă în Ucraina, mulți ucraineni fiind neclintiți în decizia că țara nu ar trebui să facă concesii teritoriale sau să cedeze cererilor Rusiei.

Rusia a pus mâna pe Crimeea ucraineană în 2014, iar în ultimii opt ani forțele ucrainene s-au luptat cu separatiștii susținuți de ruși care controlează o mare parte din zona estică a Donbasului.

Kissinger, un mare ”preot al realpolitikului”, nu este străin de controverse. Când a primit Premiul Nobel în 1973 pentru eforturile sale de a negocia încheierea războiului din Vietnam, criticii s-au plâns, subliniind campania devastatoare de bombardare a SUA în Cambodgia în timpul mandatului său. Doi membri ai comitetului Nobel, de atunci, au demisionat în semn de protest!

Declarația lui Henry Kissinger la Davos sau ”cântecul de lebădă”

Fostul secretar de stat, Henry Kissinger, s-a alăturat prin ”Zoom” lui Klaus Schwab, fondatorul și președintele executiv al Forumului Economic Mondial de la Davos, pentru o conversație despre cele mai presante probleme cu care se confruntă lumea.

Kissinger spune că conflictul din Ucraina poate restructura permanent ordinea globală! De asemenea el a declarat că modul în care SUA și China își conduc relația în această lume complicată va fi grăitor pentru generațiile viitoare.

Nu vreau să comentez intervenția doar amintesc ceea ce mi s-a părut absolut incredibil.

Când fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger, a vorbit pentru prima dată la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial din 1980, a spus că „ne aflăm într-o epocă a interdependenței globale”. Această declarație a fost repetată de fondatorul și președintele executiv al Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, într-o discuție cu diplomatul, laureat al premiului Nobel, la Davos în 2022[1]. Sugestia prezentată recent la Davos de fostul secretar de stat american Henry Kissinger, în vârstă de 98 de ani depășește însă imaginația analiștilor occidentali referitoare la războiul din Ucraina. Se vede că nonagenarul a rămas blocat în secolul XX sau poate s-a blocat datorită fondurilor care le primește de la diferite companii pentru care face consultanță, companii care operează în state conduse de lideri totalitari.

În video-conferința de care vorbim, Klaus Schwab, a fost moderatorul care l-a chestionat pe Kissinger. Am să preiau din discursul acestuia una sau două fraze.

Klaus Schwab: Așadar, prima mea întrebare pentru tine, Henry, este dacă ai ascultat tema „istoria la un punct de cotitură”, cum ai descrie noua lume care poate apărea după acest punct de cotitură, pe care-l trăim în acest moment?

Kissinger a răspuns: ….Acum vreo opt ani, când a apărut ideea apartenenței Ucrainei la NATO, am scris un articol în care spuneam că rezultatul ideal ar fi dacă Ucraina ar putea fi constituită ca un tip de stat neutru, ca o punte între Rusia și Europa… După părerea mea, mișcarea către negocieri și negocieri privind pacea trebuie să înceapă în următoarele două luni, pentru ca rezultatul războiului să fie conturat”, a spus Kissinger. „În mod ideal, linia de separare ar trebui să revină la status quo ante” (mai bine zis trebuie să ne întoarcem la linia stabilită de Acordul Minsk II). Surpriză totală: adică Ucraina să cedeze teritoriile ocupate de Rusia?

Replica nu Zelenski nu s-a lăsat așteptată. „Am impresia că, în loc de anul 2022, domnul Kissinger are în calendarul său anul 1938 și a crezut că se adresează unui public nu din Davos, ci din fostul München”, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski într-un videoclip imediat după declarațiile lui Kissinger. Un parlamentar ucrainean a completat: „Este păcat că fostul secretar de stat al SUA consideră că renunțarea la o parte a teritoriului suveran este o cale de pace pentru orice țară!”

Declarația lui Soros la Davos

O altă declarație a unui nonagenar a fost la fel de șocantă[2]. Miliardarul George Soros a avertizat că invazia Rusiei în Ucraina a zguduit Europa și ar putea fi începutul unui alt Război Mondial. „Alte probleme care privesc întreaga umanitate – lupta împotriva pandemiilor și a schimbărilor climatice, evitarea războiului nuclear, menținerea instituțiilor globale – au trebuit să treacă în spatele acestei lupte”, a declarat Soros, în vârstă de 91 de ani, la Forumul Economic Mondial de la Davos. „De aceea spun că civilizația noastră ar putea să nu supraviețuiască.” Soros, un supraviețuitor al Holocaustului născut în Ungaria, și-a concentrat discursul pe ascensiunea „regimurilor represive” ale președintelui rus Vladimir Putin și ale președintelui chinez Xi Jinping, numind cele două țări „ cea mai mare amenințare pentru societatea deschisă.” Cei doi lideri au făcut „greșeli uluitoare”, a spus Soros. „Putin se așteptă să fie primit în Ucraina ca un eliberator; Xi Jinping se ține de o politică Zero Covid care nu poate fi susținută.” ”Blocajele persistente din China vor perturba lanțurile de aprovizionare, ceea ce ar putea menține inflația din întreaga lume ridicată și ar putea crea o depresie globală”, a spus el. El a adăugat că erorile lui Xi îl vor costa un al treilea mandat.

Da în Beijing lucrurile se mișcă în subteran!.

Soros este specialist în critici pe care le lansează cu diferite prilejuri dar și un adversar al axei Budapesta-Moscova. Astfel la ultima întâlnire de la Davos, în ianuarie 2020, el a sugerat fără dovezi că Facebook Inc. ar putea conspira pentru a-l ajuta pe Donald Trump, care a pierdut președinția SUA mai târziu în acel an. În 2019, fostul administrator de fonduri speculative a avertizat despre „pericolul de moarte” al utilizării de către China a inteligenței artificiale pentru a-și reprima cetățenii, o temă pe care a abordat-o din nou în discursul său din acest an. „AI este deosebit de bun în a produce instrumente de control care ajută regimurile represive și pun în pericol societățile deschise”, a spus Soros. „Covid-19 a ajutat, de asemenea, la legitimarea instrumentelor de control, deoarece sunt cu adevărat utile în combaterea virusului.” El a comentat și starea politicii europene. Fostul cancelar german Angela Merkel a făcut din țara/Germania cea mai performantă economie din regiune, în parte datorită acordurilor cu Rusia pentru gaze și China pentru exporturile de automobile, dar acum „există un preț mare de plătit”, a spus el. „Economia Germaniei trebuie reorientată”, a spus Soros. „Și asta va dura mult”- a spus Soros.  Pachetul de măsuri REPowerEU al Uniunii Europene dezvăluit săptămâna trecută îl va face pe cancelarul Olaf Scholz „deosebit de îngrijorat” din cauza acordurilor anterioare ale lui Merkel, a spus Soros. În schimb, premierul italian Mario Draghi este „mai curajos”, chiar dacă țara este la fel de dependentă de gazul Rusiei. Comentarii care au o anumită argumentație dar în spatele lor se află interese geopolitice, economice și militare?

Mersul războiului

Rusia nu va câștiga războiul în Ucraina, iar președintele Vladimir Putin nu trebuie să dicteze termenii niciunui acord de pace, a declarat pe 24 mai cancelarul german Olaf Scholz scrie Reuters. „Putin nu trebuie să-și câștige războiul și sunt convins că nu va câștiga”, a spus Scholz într-un discurs la Forumul Economic Mondial din stațiunea elvețiană Davos. „O capturare a întregii Ucraine pare mai îndepărtată acum decât la începutul războiului”. Una din concluzii a fost evident exprimată „Nu va exista o pace dictată”, a adăugat Scholz. „Ucraina nu va accepta acest lucru și nici noi”. Deși a făcut aceste declarații Scholz nu a abordat cererile ucrainene de livrare a mai multor arme grele către Kiev, în ciuda cererilor concrete ale ministrului de externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, exprimate inclusiv la Davos. Kievul a căutat să achiziționeze vehicule de luptă ale infanteriei germane Marder și, în mod ideal, și tancuri de luptă Leopard, dar nu a făcut progrese semnificative cu guvernul de la Berlin. Germania va pune capăt importurilor de petrol rusesc până la sfârșitul anului 2022 și, de asemenea, va reduce dependența de gazul rusesc. Exemplul va fi decisiv pentru celelalte economii europene. 

Cea mai recentă evaluare a câmpului de luptă ucrainean ne devoalează că eforturile de încercuire ale forțelor ruse continuă în jurul a două orașe estice din Lugansk, Severodonețk și Lisichansk, care sunt legate printr-un râu. Acțiunile militare ale rușilor devin din ce în ce mai violente. Dar acele operațiuni nu par să fie bine sincronizate în timp și spațiu cu un iminent atac direct rusesc asupra Severodonețk, potrivit Institutului pentru Studiul Războiului. Este posibil ca acele orașe să nu fie ocupate încă pentru „câteva zile”, iar trupele ucrainene probabil izolate acolo – în cazul în care încercuirea va avea succes – ar putea rezista cel puțin câteva zile după aceea, avertizează ISW.

Se pare ca intensitatea luptelor și a efortului rusesc au ajuns la maximum. Un atac asupra Severodonețk ar putea avea loc duminică (28 mai), deoarece Rusia a trimis 10.000 de noi trupe în apropiere. „Forțele ruse au atins, de asemenea, raza de acțiune a mortierelor care pot lovi orașul Severodonețk”, potrivit ISW. De asemenea, Rusia a reînnoit atacurile asupra Harkovului.

Pe conturile de pe Telegram s-au înmulțit criticile bloggărilor ruși la adresa tratamentului îngrozitor aplicat militarilor mobilizați cu forță din Republicile Populare Donețk și Lugansk. Lipsa de arme noi și de fonduri pentru plata salariilor sunt subiectele cele mai dezbătute. Incidentele evidențiază o schimbare a modului de a comenta de către ruși a mersului operațiunilor militare.  O lecție pe care se pare că rușii încep să o învețe este faptul că se confruntă din ce în ce mai mult cu o deficiență a armelor de înaltă precizie. În altă ordine rusificarea teritoriilor ocupate continuă. Kremlinul încearcă să extindă numărul deținătorilor de pașapoarte ruși în zonele ocupate. Președintele rus Vladimir Putin a semnat pe 25 mai un decret care va simplifica procedura de obținere a unui pașaport rusesc în regiunile Herson și Zaporizhia. Această campanie reînnoită de așa-numită „pașaportizare în masă” are loc în teritoriile ocupate și reprezintă probabil un efort de a stabili condiții pentru un fel de aranjament politic post-conflict (forma precisă pe care Putin o preferă rămâne neclară) prin manipularea accesului la cetățenia rusă.

Arme vechi (Harkov-Detroitul Ucrainei)

Dezbaterea despre armele folosite în Ucraina este în curs. Eu pot spune fără să greșesc că Rusia are nevoie de arme din stocul de război din vremea Războiului Rece și asta după dezastrul pierderii a jumătate din ”grădina zoologică” de arme din inventarul de război. Daca faimosul tanc (!?) Armata T14 nu a fost produs decât în câteva exemplare din 2018 încoace, atunci T64 produs pentru URSS la Harkov/Ucraina este scos din stocul de război (încă din 2018 de la exercițiul Vostok desfășurat în Asia). Uniunea Sovietică, iar mai târziu Rusia, a fost un important exportator de arme, răspândind în Europa de Est în special tancuri, piese de artilerie, transportoare blindate de personal și sisteme de apărare aeriană care sunt mai ieftine și mai simplu de utilizat decât armele americane, au spus experții. Cum țările est-europene trimit echipamente în Ucraina, asta înseamnă că Moscova și-a înarmat efectiv propriul inamic – unul care a fost cândva în centrul producției de arme și a inovației Uniunii Sovietice. Acum, Ucraina și-a valorificat inventarul din epoca sovietică împotriva Moscovei. Într-un moment ciudat, de cerc complet, de exemplu, muncitorii din industria de apărarea sovietică din Ucraina au construit atât Moscova, nava amiral a flotei ruse de la Marea Neagră care s-a scufundat în largul Odessei, cât și rachetele folosite pentru a o distruge. Se pare că este întotdeauna incomod când ajungi să echipezi ambele părți ale unui conflict.

Ucrainenii și alte țări din fostul Pact de la Varșovia folosesc încă multe arme sovietice, mai ales din cauza stocurilor existente. Cehia a dat Ucrainei, zilele acestea, elicoptere de atac rusești Mi-24.  În ciuda vechimii vehiculelor, întreținerea și modernizarea componentelor lor le-a prelungit foarte mult durata de viață. Dependența de armamentul sovietic și rusesc a fost o provocare pentru Statele Unite și partenerii NATO să furnizeze armele de care trupele ucrainene au nevoie. De exemplu, piesele de artilerie americane furnizate Ucrainei folosesc obuze de 155 mm, care sunt incompatibile cu obuzierele sovietice/rusești. În loc să livreze muniții pe front, Statele Unite trebuie să trimită și armele, oferind în același timp antrenament artileriștilor. Ucraineni au reușit chiar să modernizeze faimosul tanc T-64 care a devenit T-64BV cu performanțe net superioare demonstrate pe câmpul de luptă din Ucraina. T-64BV-urile au fost produse până în 1987. Tancurile subliniază, de asemenea, statutul de lungă durată al Ucrainei ca laborator/producător de tehnica militară. Ucraina – adăpostul multor fabrici și instituții tehnice – a fost o parte vitală a industriei sovietice de apărare iar potrivit unor estimări, până la 30% din industrie de război se afla acolo. Racheta Neptun, fabricată la nivel intern, pe care forțele ucrainene au folosit-o pentru a scufunda Moscova, s-a bazat pe proiectarea unei vechi rachete de croazieră sovietice numită Kh-35, care fusese produsă la Harkov – Detroit-ul industriei militare est-europene. După dezintegrarea Uniunii Sovietice, Ucraina a continuat să livreze către Rusia motoare de elicoptere, avioane de transport, rachete și motoare cu turbine cu gaz. Ucraina a fost al 14-lea cel mai mare exportator de arme din lume între 2017 și 2021, potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm. Țara a modernizat tancurile, vehiculele și armele proiectate în regimul sovietic în ultimele decenii ale secolului XX și a continuat să-și producă propriile arme, inclusiv racheta Neptun. Producătorul de arme de stat, Ukroboronprom, cuprindea întreprinderi de apărare deținute de stat, care angajează aproape 70.000 de muncitori calificați. Cea mai mare parte a hardware-ului militar al Ucrainei înainte de actuala invazie rusă consta din echipamente sovietice care datează din anii 1980. Ucraina a făcut eforturi pentru a moderniza unele modele mai vechi după ce Rusia a invadat pentru prima dată regiunea Donbas în 2014. Rușii, însă, aveau versiuni mai sofisticate ale aceluiași tip de arme.

Dacă te-ai bazat pe componente de tehnologie de ultimă generație din Occident odată cu embargoul stocurile acestora scad vertiginos. Camerele de termoviziune franceze nu mai vin să echipeze tancurile rusești. Microprocesoarele necesare sistemelor de ghidaj ale rachetelor Kalibr sunt de asemenea deficitare. Și câte si mai câte din ceea ce Rusia cumpăra din Occident. Un raport al serviciului ucrainian de informații militare dat site-ului The War Zone devoalează ce componente au utilizat rușii în echipamentele lor militare. Chip-urile au fost găsite în interiorul unui vehicul de apărare anti-aeriana echipat cu radar care face parte din sistemul de apărarea anti-aeriana Pantsir 1 (care a fost utilizat si în Libia și Siria), un elicopter de atac Ka-52 „Alligator” (sistemul electron-optic care probabil a fost cumpărat din occident) și o racheta de croaziera Kh-101 (AS-23A Kodiak). Este clar că sunt chip-uri occidentale unele obținute prin mijloace deloc ortodoxe de spionajul SVR. Așa că titluri ca ”Surpriză mare Rusia folosește microcipuri occidentale! Sunt desuete. Chip-urile pot fi cumpărate si prin firme paravan sau prin terțe țări. Este clar ca stocurile de echipamente de precizie scad la ora actuală odată cu evoluția războiului. Nu îndeajuns încât cele două submarine rusești prezente zilele acestea la Sevastopol să nu fie înarmate cu rachete de precizie Kalibr.

Rusia a folosit o serie de muniții inteligente în Ucraina. Acestea includ rachetele de croazieră Kh-101 și Kh-55, care sunt lansate de pe aeronave cu aripă fixă, cum ar fi bombardierele Tu-95 Bear și Tu-160 Blackjack. Astfel de rachete au fost observate în mod regulat zburând deasupra Ucrainei în drum spre țintele lor și au fost folosite în atacurile din aprilie asupra Odessei sau la Liov. Pe lângă rachetele de croazieră, Rusia a lansat o serie de rachete balistice, lansate de la sol, asupra Ucrainei, inclusiv Tochka-U și Iskander-M. În timp ce rachetele de croazieră sunt autopropulsate la viteze subsonice, rachetele balistice sunt mult mai rapide – folosesc un motor de rachetă inițial pentru a le propulsa către ținta lor. Una dintre cele mai faimoase rachete balistice din Rusia, este Iskander-M, racheta care face parte dintr-un sistem de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune fabricat în orașul Kolomna, lângă Moscova. Capabil să transporte focoase convenționale și nucleare, Iskander-Ms zboară la o altitudine de aproximativ 50 de kilometri. Această altitudine este mult mai mare decât cea a rachetelor de croazieră, cum ar fi Kh-101, care călătoresc la ”înălțimea unui copac”. În plus, Rusia a lansat și un număr mic de rachete de croazieră Kalibr-M. Folosite frecvent de armata rusă în Siria, Kalibr-M-urile sunt lansate de pe navă și au o rază de acțiune de până la 2.000 de kilometri. Marina rusă a lansat inclusiv rachete Kalibr dintr-un submarin în Marea Neagră la începutul acestei luni, potrivit TASS.

De ce folosesc rușii muniție ghidată de precizie? Munițiile ghidate de precizie sunt preferate în războiul modern datorită eficacității și capacității lor de a minimiza daunele colaterale.

Spre exemplu folosind muniție de precizie, puteți trimite două aeronave pentru a lovi o țintă, în timp ce în cel de-al Doilea Război Mondial, ar fi trebuit să trimiteți 100 de avioane.

De asemenea, atacurile cu rachete de precizie ar trebui să provoace mai puține victime civile. Cu toate acestea, există întrebări serioase cu privire la eficacitatea rachetelor rusești. Kh-101 al Rusiei s-a dovedit extrem de nefiabilă în Ucraina, oficialii americani evaluând că Rusia a suferit o rată de eșec de 60%, potrivit Reuters. O altă lecție din teren spune că multe dintre rachetele Rusiei nici măcar nu își ating țintele. De unde trage Rusia cu rachetele? Pe tot parcursul războiului, Rusia a ales să lovească Ucraina cu armament de precizie din zone aflate sub controlul Rusiei. Tactica lor a fost să opereze în larg sau în afara țării, folosind lovituri cu rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune de la aeronavele care orbitează peste Belarus, Kalibr din Marea Neagră  sau Iskander care vin din teritoriul Rusiei sau al Belarusului.

Rămâne Rusia fără rachete? Tactica rusă din primele luni de război înseamnă că stocurile lor de muniție de precizie sunt acum serios epuizate, potrivit unor analiști și oficiali occidentali. Un oficial american le-a spus jurnaliștilor într-un briefing la începutul acestei luni că Rusia „are probleme de inventar cu munițiile ghidate de precizie”. Aceste rapoarte sunt coroborate de o schimbare a tacticii rusești, în special de o utilizare din ce în ce mai mare a bombelor convenționale nedirijate, în special în orașul-port Mariupol. Munițiile nedirijate ar fi fost folosite pentru atacuri de la Mariupol asupra fabricii de oțel Azovstal, apărată de militari ucraineni, precum și asupra unei maternități și a unui teatru zone unde apărarea antiaeriană ucraineană nu exista. Nu poate Rusia să producă mai multe rachete? Mulți analiști cred că sancțiunile occidentale înseamnă că Rusia se va lupta să-și înlocuiască rezervele de rachete de precizie. Să fie clar: în special, sistemele de ghidare pentru rachete de precizie necesită semiconductori și chip-uri care nu sunt nici fabricați în Rusia și nici disponibili din China. Se pare că rușii nu au planificat și durata și cantitatea de muniție de precizie ca să facă față unui război de durată. Ce alternative are Rusia? Se pare că singura alternativă rămâne totuși China și în mod sigur fostul sau actualul Directorat T al KGB/FSB ce a fost creat din fostul Departament 10 în 1963 pentru a intensifica achiziția de tehnologie strategică, militară și industrială occidentală. Până în 1972, Direcția T avea un personal de câteva sute de ofițeri subdivizați în patru departamente, pe lângă specialiștii staționați la ambasadele sovietice importante din întreaga lume. Operațiunile Direcției au fost coordonate cu activitățile de colectare științifică și tehnică ale altor elemente KGB și cu Comitetul Științific și Tehnic de Stat (GNTK). Astfel KGB a fost cel care a furat cu succes designul navetei din SUA în anii ‘70 și ‘80. Acest furt a permis Uniunii Sovietice să-și construiască propria copie a sistemului american, numită Buran, punând astfel, neintenționat, bazele pentru compatibilitatea dintre sistemele americane și cele rusești (vezi Stația Internațională). Așa că povestea continuă!

Criza alimentară în fața comisiilor senatoriale de la Washington

Se pare că militarii încercă să rezolve criza transportului cerealelor ucrainene spre beneficiari. Tema a fost pe agenda comisiilor senatoriale de la Washington. Să nu uitam că Ucraina este al patrulea producător mondial de grâu și al cincilea de porumb. Noul comandant militar al NATO tocmai a terminat să depună mărturie în fața Comitetului pentru Servicii Armate a Senatului într-o audiere de confirmare care se așteaptă să-l trimită pe generalul Chris Cavoli la un alt birou din Germania, unde va servi ca următorul Comandant Suprem Aliat al Forțelor Europene ale Americii (SCEUR). El servește, din octombrie 2020, în calitate de comandant al Armatei SUA în Europa și Africa. Cavoli îl va înlocui pe generalul Forțelor Aeriene ale SUA Tod Wolters, care și-a asumat postul în mai 2019. Cavoli a fost educat la Princeton și Yale și vorbește rusă, franceză și italiană. El a fost, de asemenea, director pentru Rusia în cadrul Statului Major Comun. După confirmare va prelua comanda în mijlocul celui mai mare test al alianței NATO de la cel de-al Doilea Război Mondial. Pentagonul a acuzat Rusia pentru „militarizarea utilizării hranei” în urma criticilor tot mai mari din Occident că blocadele Moscovei de cereale și a altor exporturi din Ucraina – coșul alimentar al Europei – au forțat o criză alimentară globală în plină expansiune. „Acesta este doar o altă parte a unui mod brutal de a urmări un război complet neprovocat”, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului Apărării, John Kirby. „Acum folosesc instrumente economice ca arme. Ei folosesc mâncare ca armă. Ei militarizează asistența economică”. Generalul de armată Christopher Cavoli, nominalizat pentru a deveni principalul general al SUA pentru operațiunile în Europa, a declarat Congresului că țările africane au fost deosebit de puternic afectate de oprirea bruscă a livrărilor de grâne. „Am fost recent în Kenya și a existat deja un impact semnificativ acolo. Știm că în alte țări, precum Tunisia, prețurile la produsele alimentare de bază au crescut vertiginos. Deci, există o nesiguranță alimentară în Africa care este provocată de lipsa de cereale”. De asemenea este pericolul ca organizații precum Boko Haram și Al-Shabaab să preia controlul asupra statelor în care acționează datorită acestei crize alimentare.

Mai multe puteri europene, inclusiv Germania, și-au mobilizat rețelele terestre pentru a ajuta la mutarea cerealelor din Ucraina – o mișcare pe care agenția națională de căi ferate germană a început s-o numească ”Liftul feroviar din Berlin” ca referință la efortul de la începutul Războiului Rece de a învinge o blocada sovietică a capitalei germană divizată de Zidul Berlinului. Cu toate acestea, eu cred că capacitatea de a transporta hrana pe sol nu ar putea niciodată să se potrivească cu amploarea rutelor maritime pe care Rusia le-a închis. Deocamdată măsurile luate de București nu sunt suficiente pentru a transporta cantitățile imense de grâne ucrainene. Prin portul Constanța trec și alte produse de export ale României. Criza grânelor va crește pe zi ce trece iar soluția caii ferate prin Polonia nu va satisface cerințele. Dunărea va rămâne soluția cea mai bună! Așa că lăsați declarațiile și apucați-vă de treabă! (construiți silozuri li deblocați căile ferate, refaceți porturile dunărene și dragați Dunărea)

---

[1] Henry  Kissinger a luat premiul Nobel pentru pace în 1973

[2] Am folosit pentru documentare materiale din Ediția Europeană a Bloomberg