Turneul “dictatorului popular”
Sep 17th, 2009 by admin
Pentru turişti, simbolul Veneţiei pare a fi Piaţa San Marco. Cinefilii au însă ochi doar pentru festivalul „Leul de Aur”. La ediţia din 2009 şi-a facut apariţia controversatul preşedinte venezuelean Hugo Chavez. Popasul său la Veneţia a fost motivat de viziunea regizorului american Oliver Stone – autorul documentarului „South of the Border”-, care îi face un portret cinematografic prietenos. În pelicula menţionată se susţine că economia ţării a crescut sub guvernarea Chavez! Iar sărăcia a fost combătută cu forţe proprii, fără apelarea la împrumuturi externe!?… De fapt, scăderea preţului petrolului pe piaţa mondială a dus atât la diminuarea veniturilor încasate din vânzarea acestuia de către Venezuela, implicit la reajustarea programelor guvernamentale – în special în domeniul construcţiilor de locuinţe, educaţiei, sănătăţii sau agriculturii, cât şi la scăderea economică de peste 1,5%.
După iluzia savurată în Veneţia, Chavez a aterizat la Tripoli, unde a asistat la aniversarea a 40 de ani de la preluarea puterii de către Muammar Gaddafi. Cu acest prilej, el s-a adresat participanţilor la summitul Uniunii Africane, manifestându-şi sprijinul pentru unitatea antiimperialistă a popoarelor reprezentate la acest forum. Preşedintele Venezuelei i-a invitat pe liderii prezenţi să participe la reuniunea America de Sud-Africa, programată la finele lunii septembrie, în staţiunea balneară venezueleană Margarita.
Visând cu ochii deschişi la propria longevitate prezidenţială, după modelul libian, Chavez a poposit apoi în Algeria şi Siria. Acolo s-a arătat interesat de realizarea unor proiecte de cooperare comună, precum construirea în Siria a unei rafinării şi a unei fabrici de producere a uleiului din măsline. El a propus un “joint venture” între companiile de petrol din Algeria, Libia şi Venezuela, pentru exploatarea zăcămintelor din bazinul râului Orinoco. A mai evaluat, cu omologii săi, colaborări dezirabile în industriile telecomunicaţii, petrochimie, alimentară şi turism.
La Damasc, Chavez a perorat împotriva Israelului lăudând în schimb Siria, pentru că ar fi „arhitectul rezistenţei împotriva imperialismului”. Atitudinea lui Chavez este mai degrabă rodul diferendului diplomatic dintre Israel şi Venezuela, de la începutul anului, care a dus la ruperea relaţiilor diplomatice bilaterale şi a culminat cu atacul asupra celei mai vechi sinagogi din Caracas, evident cu autori necunoscuţi. Turneul nord-african al impulsivului lider venezuelean a vizat şi crearea unei unităţi de acţiune cu ţări africane motivate să reziste influenţei americane. Chavez a putut observa direct viabilitatea raporturilor de colaborare dintre deţinătorii importanţi ai rezervelor de petrol.
În Iran, Chavez a surprins presa de peste Ocean prin angajamentul pe care şi l-a asumat faţă de actuala conducere de la Teheran. El a promis că, din luna octombrie va livra produse petroliere Iranului, în pofida embargoului impus acestuia şi a înnăspririi boicotului – la finele lunii septembrie. Aceste livrări ar urma să se producă pe fondul incapacităţii iraniene de prelucrare a propriilor resurse. Banii obţinuţi vor constitui un fond de 800 milioane de USD, în Teheran, din care Venezuela ar urma să-şi plătească propriile achiziţii din Iran. La întâlnirile sale cu Ayatolahul Kamenei şi cu ministrul apărării Ahmad Vahidi – acuzat de justiţia argentiniană de a fi organizat şi executat atacul asupra Centrului Israelian din Buenos-Aires, Chavez a reiterat susţinerea necondiţionată a programului nuclear iranian.
De altfel, de multă vreme, şeful statului venezuelean tânjeşte după un… „sat nuclear” în ţara sa. Un proiect ce va fi negociat şi cu omologul său rus, preşedintele Medvedev. Acordul pentru livrările de armament contra accesului investitorilor ruşi pe piaţa petrolului din Venezuela este o reuşită previzibilă a dialogului dintre cei doi preşedinţi. Înaintea Moscovei Chavez s-a oprit la prietenul lui Lukaşenko, în Belarus. Aici cei doi pregătesc o Uniune (!?) „ …nu o uniune ca aceea a republicilor socialiste sovietice (fosta URSS), ci a unor republici libere regrupate într-o uniune“, conform declaraţiei lui Chavez făcută în cadrul discuţiilor cu omologul său.
Cu ce se va întoarce acasă, temperamentalul Chavez? Probabil cu satisfacţia unui sprijin substanţial din partea Kremlinului. Unul care va descuraja intenţia statului vecin, Columbia, de a declanşa noi acţiuni militare, în scopul lichidării campusurilor rebelilor columbieni, refugiaţi în ţările limitrofe graniţei naţionale dar şi a lichidării traficului de droguri.
În plus, cu speranţa că, în disputa sa cu Washington D.C. a mai câştigat ceva timp pentru prelungirea mandatului propriu, de “dictator popular”. Poate nu atât de mult cât visează.
