Jurnal din China
Sep 28th, 2009 by admin
“Nu contează dacă pisica
este neagră sau albă,
atâta timp cât prinde şoareci”
Deng Xiaoping
Începutul lui octombrie coincide cu două evenimente importante pentru relaţiile noastre cu statul supranumit “Leul care se trezeşte”: cea de-a 60-a aniversare de la fondarea Republicii Populare Chineze şi stabilirea relaţiilor diplomatice dintre această ţară şi România. Statul nostru a fost al treilea care a recunoscut China – pe 5 octombrie 1949. Din fericire pentru noi, de atunci relaţiile bilaterale s-au dezvoltat ascendent. De-a lungul timpului au fost momente memorabile, de solidaritate reală, în cazul ameninţării cu agresiunea, din partea URSS, precum în august 1968, sau a ajutorului moral şi material oferit tot de Beijing, după cutremurul din 4 martie 1977.
Acum, relaţiile comerciale bilaterale sunt excelente.Cifra totală de afaceri a atins 2,57 miliarde de euro în 2008, din care produsele electronice şi mecanismele fabricate în China au reprezentat un procent considerabil, ca volum. Din păcate balanţa comercială cu România este una defavorabilă nouă. Deşi există o linie maritimă directă între Constanţa şi Shanghai, nu reuşim să exportăm pe cât importăm. Dar ne consolăm cu faptul că această balanţă este defavorabilă pentru toate ţările cu care China are relaţii comerciale.
Ca fost consul general al României, la Shanghai am constatat pe viu ascensiunea unei noi superputeri mondiale. China a optat pentru o societate de consum într-un ritm specific şi la o scară nemaiîntâlnite. Inima ţării care a construit Marele Zid sau Marele Canal, pare că bate la Shanghai. Cu o populaţie estimată la 20 milioane de locuitori, această metropolă are al doilea port că mărime din lume, fiind cel mai important centru comercial, cultural, financiar, industrial din China. Are un farmec deosebit, datorat în mare parte, exotismului local, dar şi influenţei străine din anii ‘20-’30. Cu doar 15 ani în urmă Pudongul nu era decât o mlaştină. Acum acolo funcţionează impresionantul Centru Finaciar Shanghai World, care are doar… 495 m înălţime. Acesta constituie mărturia incredibilei evoluţii economice, dar şi financiare a marelui port oriental.
„Oraşul de pe mare” situat în delta fluviului Yangtze – iniţial un mic sat pescăresc – a devenit, pentru turiştii sau oamenii de afaceri sosiţi aici, o fascinantă oglindă a mixturii dintre obiceiurile Estului şi standardele Vestului. 640 de zgârie-nori, plus alţi peste 300 confraţi în construcţie, mahalale vechi, dar şi străzile comerciale, cartierele de locuinţe sau bazele sportive par decupate din lumi total diferite. În comparaţie cu alte oraşe asiatice, în Shanghai există un excelent sistem de transport în comun, alcătuit din 8 linii de metrou şi peste 1.000 de linii de autobuz! Până în 2010, citadela va avea 12 linii de metrou, rivalizând cu metropole ca Londra sau New York. Mgalev este primul tren care foloseste tehnologia denumită levitaţie magnetică. Acesta asigură transportul rapid dintre Aeroportul International Pudong şi gara Long Yang. Cei 30 de km sunt parcurşi în doar 8 minute, viteza maxima fiind de 430 de km/h! Clipele trăite în minutele cât durează parcurgerea acestei distanţe ţin mai degrabă de science fiction, decât de o realitate şocantă.
Ceea ce străinii au numit Parisul Estului este acum împărţit, în două zone distincte, de fluviul Huangpu. Respectiv Puxi, vechiul oraş şi Pudong, noul perimetru locuit al acestei metropole chineze. Imagini superbe pot fi surprinse, în ambele zone din cel de-al treilea turn (ca înâlţime) de televiziune din lume, Oriental Pearl. Surpriza mare vine din faptul că, odată ajuns în vărful turnului vei găsi pe unul dintre pereţi semnăturile preşedinţiilor care i-au trecut pragul. România este aici reprezentată!
Alte atracţii de excepţie sunt: Grădinile Mandarine (Yuyuan) din oraşul vechi, străzile comerciale Nanjing Lu si Huaihai Lu, Templul Buddha din Jad şi, bineînţeles, Pudong, partea ultramodernă a Shanghai-ului, unde se află zona finaciară şi cea tehnologică.
În prezent, în China trăieşte un sfert din populaţia globului! Când Europa se afla în Evul Mediu, chinezii aveau - de departe – cea mai avansată civilizaţie a lumii. Cu o mie de ani în urmă, sub eficienta guvernare confucianistă, cu remarcabilele sale realizări ştiiţifice şi tehnologice, China atinsese un nivel de rafinament superior celui european. Au urmat cinci secole de stagnare care s-au sfârşit după călătoria spre sud, denumită Nan Xun, a liderului reformator Deng Xiao Ping, cel care nu a ezitat să recurgă la măsuri de schimbare la faţă a colosului chinez.
La Shenzhen, liderul de la Beijing şi-a prezentat programul de reformă. Era oraşul care avea o creşterea anuală a PIB-ului cu 50%. Zgârie-norii se înălţau la fiecare colţ de stradă, constructorii chinezi demonstrând astfel că pot construi trei etaje complet finisate pe zi! „Ultimului Împărat”, Deng, i se recunoaşte şi azi meritul de a fi iniţiat reformele care au reinstituit, cu succes, în China, economia de piaţă, aducând prosperitate la sute de milioane de săraci.
În ultimii 20 de ani, în China au avut loc schimbări colosale, de la îmbunătăţirea infrastructurii la creşterea volumului de mărfuri comercializate, de la progresul puterii economice a naţiunii, la ridicarea standardului de viaţă al locuitorilor. Ne aducem aminte cu plăcere şi de magica Olimpiadă de la Beijing. Iar în curând urmează EXPO 2010.
Anglia a fost principala putere a secolului XIX. SUA a preluat acest rol în secolul XX. China tinde să devină noua superputere mondială a secolului XXI. Pentru noi, cei din afară, rămâne enigma care aşteaptă să fie descifrată. China nu este o ţară, este o altă lume! Zai jian!
