Anul politic american
Jan 16th, 2010 by admin
2010 nu va fi o oază de linişte sau de bunăstare! Pe măsură ce înaintăm în secolul neliniştilor inteligent programate, lumea se schimbă dramatic. Anul acesta va fi cel al deciziilor importante în domeniul economic, financiar-bancar, militar şi în acela al relaţiilor internaţionale. Tema dominantă? Recesiunea. Noile dificultăţi, ce vor apare în sistemul financiar american se vor răspândi în lume. Comerţul va fi afectat. Relaţiile bilaterale, într-o lume globalizată, revin în centrul atenţiei, fiind o soluţie pentru rezolvarea propriilor probleme economice. Protecţionismul devine o modă, deşi neagreată oficial, fiind aplicată în forme subtile. S-au creat comisii speciale de supraveghere a activităţilor financiare, care încearcă prevenirea răspândirii riscurilor sistemice la nivel mondial, într-o viitoare criză. Noua Comisie de Stabilitate Financiară a elaborat o listă cu treizeci de instituţii financiare alese pentru exerciţii de supraveghere, fiind nominalizate 6 companii de asigurări şi 24 de bănci din Europa, America de Nord şi Japonia. Noile strategii, ce vor fi elaborate anul acesta, vor ţine cont şi de problemele energetice. Se mai adaugă redefinirea politicii americane şi posibilităţile economice, implicit ascensiunea financiară a Chinei. Acum se creează o nouă ordine mondială. La finele anului în curs vor fi suficiente puncte de stabilitate pentru demararea unei creşteri economice sustenabile în 2011.
Anul acesta, Barack Obama rămâne jucătorul cheie. Alegerea sa, ca preşedinte a fost determinată de dorinţa unei schimbări şi de speranţa spre mai bine a americanilor – loviţi de o criză economică necruţătoare. Obama a îmbunătăţit imaginea Americii în lume. El este popular la Paris sau la Beijing, la Tel-Aviv sau la Cairo. În politica internă, el a forţat reforme anunţate în campanie. Are curaj! În fond, întotdeauna, speranţa unora este decepţia altora! Acum majoritatea câştigă.
Obama optează pentru eforturi diplomatice menite să sporească încrederea aliaţilor, prestigiul şi puterea SUA în lume. Priorităţile administraţiei în 2010? Au rămas Iranul, Afganistanul şi Pakistanul, reînvierea unui muribund, binomul arabo-israelian. Pentru Iran, SUA şi Israelul au trei opţiuni: acceptă un Iran nuclear; declanşează o acţiune militară; revigorează acţiunile diplomatice, cu sprijinul necesar al Rusiei şi Chinei. În cazul Afganistanului, creşterea efectivelor militare – pe fondul situaţiei guvernamentale instabile, de la Kabul-, organizarea şi dotarea unei unei armate afgane – unde se vor regăsi şi adepţi ai doctrinei talibane-, fac dificile eforturile de stabilizare. Apar zone de conflict adiacente, precum Swat Vally şi Waziristan, în Pakistan, unde interesele Washingtonului şi ale Islamabadului sunt divergente! SUA vrea ca forţelor pakistaneze să lupte contra talibanilor. Dar, pakistanezii au probleme doar cu anumite grupuri teroriste talibane…
Raporturile cu Rusia au fost restartate, după ce Obama a revăzut conceptul de scut antirachetă. Rezultatul? Semnarea unui nou tratat pentru reducerea arsenalului nuclear strategic. Însă, Rusia nu ezită să folosească Iranul pentru a-şi consolida propria poziţie! Implicit pentru diminuarea rolului SUA, în zonă. Redusă la statutul de putere de mijloc, Rusia se bazează acum pe rezervele sale, mari, de gaz şi petrol. Este suficient (!?)
În Orientul Mijlociu, Casa Albă a dorit să se poziţioneze cât mai obiectiv cu putinţă. Va fi deblocat procesul de pace palestiniano-israelian? Naveta doamnei Clinton, pe ruta Cairo-Aman-Tel-Aviv indică o implicare activă. Însă, atâta timp cât palestinienii nu se vor reîntoarce la masa tratativelor şi nu vor cădea de acord asupra graniţelor şi a statutului Ierusalimului, procesul de pace rămâne… îngheţat.
În Asia, situaţia este la fel de complexă pentru preşedintele american. În relaţia cu incredibila concurenţă, evident China, presiunea dependenţei Americii de aceasta, pentru finanţarea deficitelor constituie raportul de forţe pe care preşedintele SUA nu îl poate ignora. Relaţiile economice au devenit o sursă de conflict. Vânzarea de arme, precum sistemul de rachete antiaeriene Patriot 330-PAC-3, către Taiwan, în conformitate cu aprobarea dată de Congresul american în 2008, a sensibilizat Beijingul. Cu pârghii economice puternice în Africa, cum avea cândva URSS în CAER, China joacă total relaxată, de la egal la egal, aparent amical, cu Statele Unite. Un G2 se naşte greu! Relaţia cu Japonia este afectată, din cauza propunerii relocării bazelor militare americane din insula Okinawa şi a poziţiilor intransigente ale noului guvern de la Tokio. Deciziile ce vor urma, vor afecta echilibru de putere în zona Asia-Pacific. O regiune care va deveni – nota bene -, cea mai importantă din punct de vedere strategic.
Strategia lui Obama se bazează pe realităţile geopolitice. De îndeplinirea obiectivelor acesteia, va depinde modul în care noua ordine mondială – creionată de G20 – va prinde contur. Şi va răspunde, sau nu, noilor comandamente ale actualei lumi globalizate. Iată provocarea noului veac.
