Alexandru Grumaz

Acum câţiva ani oficialii americani s-au alarmat datorită unor rapoarte provenite de la serviciile de informaţii ce prezentau date despre un operativ al-Qaida cu sediul în Arabia Saudită care încerca să cumpere echipament nuclear de pe piaţa neagră de armament a Rusiei. Colaborarea cu serviciile de informaţii saudite s-a dovedit eficientă reţeaua fiind destructurată, nu înainte ca un cleric radical, afiliat la al-Qaida, să emită un decret care să aprobe utilizarea armelor nucleare împotriva „infidelilor”. Conform rapoartelor serviciilor de informaţii, în vara lui 2001, la o tabără de pregătire a teroriştilor în Afganistan cercetatorul pakistanez Mahmood Bashiruddin s-a întâlnit cu liderul al-Qaida Osama bin Laden să discute cum poate gruparea teroristă construi un dispozitiv nuclear. Mahmood a afirmat în faţa oficialilor pakistanezi ca în momentul în care a discutat cu Osama cât de greu este ca uraniul să fie procesat, acesta a replicat: „Şi dacă îl avem?”

Recentul summit asupra securităţii nucleare desfăşurat la Washigton a reunit 37 de şefi de state şi 10 delegaţii oficiale, fiind considerat ca cea mai mare reuniune condusă de un preşedinte american după cel de-al II-lea Război Mondial de la Conferinţa din 1945 din San Francisco care a fondat ONU. Din păcate summit-ul a fost marcat de neparticiparea unui jucător important din Orientul Mijlociu, premierului israelian Bejiamin Netayanu. El l-a delegat pe Dan Meridor vicepremierul responsabil pentru energia atomică. Decizia a avut la bază informaţii referitoare la eventuale poziţiile ale Egiptului şi Turciei care doresc o clarificare asupra „presupusului” arsenal nuclear israelian. Israelul este considerat ca singura putere nucleară a Orientului Mijlociu-oficialii evrei nu au confirmat sau infirmat această aserţiune niciodată.

Agenda summit-ului a fost una îndrăzneaţă prin valoare opţiunilor precum: reducerea garduală a armelor nucleare până la eliminarea lor pe termen lung, reluarea procesului de limitare a  cursei înarmărilor şi măsuri urgente de securizare a tone de plutoniu şi uraniu îmbogăţit, materiale cheie în construcţia de arme nucleare. Pe scurt summit-ul a readus în prim plan controlul global a cursei înarmărilor şi a utilizării materialelor folosite în scopul producerii acestora. Conform statisticilor publicate de Harvard Belfer Center în lume sunt 1587 t de uraniu îmbogăţit şi 226 t de plutoniu. Combiante cele două pot produce 200000 de arme nucleare sau de 8 ori totalul actual de ogive care este de 23600. De remarcat că nu toate ţările împărtăşesc opţiunea Wasihgtonului privitoare la modul de utilizarea a materialelor nucleare. Îngrijorarea vine de la arsenalul de peste 90% deţinut de SUA şi Rusia, chiar în ciuda tratatului de reducere START II. Pakistanul este unul din principalii opozanţi. Islamabadul a pornit una din cele trei noi istalaţii de producere a combustibilului nuclear în vederea realizării unei a doua generaţii de rachete nucleare. Islamabadul afirmă că a fost „împins” în această alegere de administraţia Bush care a ridicat moratoriul nuclear cu India şi a început livrarea de combustibili nucleari şi tehnologie nouă pentru centralele nucleare de la New Delhi.Vechile instalaţii indiene de producere a combustibilului nuclear (2) fiind „eliberate” de noile condiţii, vor putea fi modernizate şi utilizate pentru producerea de combustibil necesar unei noi generaţii de arme nucleare indiene. Discuţia dintre preşedintele Obama şi premierul Yousaf Raza Giliani nu a ajuns la o concluzie constructivă, Pakistanul rămânând pe poziţii diferite, mărind riscurile de continuare a cursei înarmărilor în regiune.

După 9/11 lumea se află în faţa unui nou şi terifiant coşmar: posibilitatea ca teroriştii să cumpere şi să utilizeze armele nucleare. Vulnerabilitatea pleacă în primul rând de la seria de site-uri nucleare ruseşti a căror securitate este ineficientă. După Războiul Rece programul american elaborat de senatorii Nunn-Lugar  a reuşit să securizeze o serie de site-uri în fostul URSS şi să scoată materialele militare nucleare rămase în fostele state sovietice. Acum Rusia s-a angajat să închidă facilitatea secretă din oraşul siberian Zheleznogorsk , unde reactorul ADE-2 a produs combustibil pentru arme nucleare, timp de 52 de ani. În 2007, Africa de Sud a făcut faţă cu greu unui atac terorist ce a fost anihilat în ultimul moment. Terorişti au reuşit să pătrundă în incinta depozitului nuclear trecând de un gard electric de 10000 V şi eliminînd sistemele de scuritate. Nu au fost niciodată prinşi.

Summit-ul a avut două etape ditincte. Prima în care preşedintele Obama a avut discuţii separate cu o serie de lideri prezenţi la Washington. Astfel s-a întâlnit cu preşedintele Chinei, Hu Jintao cu care a discutat problemele referitoare la noile snacţiuni asupra Iranului şi situaţia devalorizării monedei chineze yuanul. Concluzia au fost că partea chineză, fără „entuziasm”, va participa la discuţiile comune referitoare la noile sancţiuni ce vor fi analizate luna viitoare în Consiliul de Securitate, la sesiunea ONU dedicată Tratatului de Neproliferare Nucleară. De fapt purtătorul de cuvânt  Zhaoxu a sugerat că există încă divergenţe asupra măsurilor ce vor fi incluse în rezoluţie. China este unul din principalii importatori de petrol din Iran.Discuţia dintre preşedintele Obama şi preşedintele Victor Inukovici s-a soldat cu anunţul Ucrainei că până în 2012 aceasta va elimina rezervele de uraniu îmbogăţit (90 kg). Întâlnirea preşedintelui Obama cu preşedintele Kazastanului, Nursultan Nazarbaiev a fost una care a scos la iveală implicarea SUA în dezafectarea unei fabrici de combustibil nuclear din fostul stat sovietic dar şi în reducerea arsenalul nuclear lăsat în urmă de fostul URSS. Deschiderea unei noi rute aeriene către Afganistan şi implicarea companiei General Electric Co. în producerea a 120 de locomotive în cooperare cu Kazastanul au fost alte două puncte pe agenda de discuţii. Etapa a doua a fost summit-ul propriu-zis, unde o serie de state precum Canada (va returna SUA combustibilul nuclear neutilizat), Malaezia (va întării masurile de securitate) Chile, Mexic s-au alăturat SUA în securizarea materialelor nucleare de pe teritoriul lor în perioada ce urmează. Discuţiile au evidenţiat o serie de puncte de vedere diferite. O poziţie nouă a venit din parte Turciei şi Braziliei care studiează posibilitatea unei strategii alternative la impunerea de noi sancţiuni referitoare la programul nuclear Iranian.   

Concluzia finală a summit-ului a fost că cele 47 de state au căzut de acord asupra securizării materialelor nucleare până la finele lui 2014. Liderii prezenţi nu au căzut de acord privind redactarea unui plan care să cuprindă nivelul de material nuclear securizat sau convertirea reactoarelor care obţin uraniu cu grad înalt de îmbogăţire în reactoare ce produc uraniu slab îmbogăţit. Documentul semnat conţine precizarea că cele de mai sus vor fi realizate în mod „voluntar”, când este „fezabil” şi „oportun” până în 2014. Au rămas ca probleme nerezolvate opoziţia Pakistanului şi a Indiei (amândouă nu au semnat Tratatul de Neproliferare Nucleară) şi problema programului nuclear iranian. Summit-ul, un real succes, s-a constituit într-un avertisment adresat unei noi provocări – terorismul nuclear- marea ameniţare la siguranţa mondială, într-o lume interconectată unde reţelele teroriste folosesc de la biciclete capcană la posibilele… „dirty bomb”