Alexandru Grumaz

Războiul din Ucraina nu merge așa cum a fost planificat de Kremlin.  Asta nu înseamnă că ucrainenii câștigă, nici nu înseamnă că înfrângerea Rusiei este inevitabilă. Este însă clar că războiul din Ucraina merge mai rău pentru ruși și mai bine pentru ucraineni. Conform planurilor, presupuse a fi capturate de la ruși, ceea ce se dorea a fi un blitz de 15 zile pentru a prelua controlul Ucrainei s-a transformat într-o serie necoordonată și blocată de pierderi nesustenabile, atât în echipamente, cât și în personal, și într-o strategie fără direcție, fără un final realizabil. Rusia este supărată pe faptul că partenerii și aliații NATO precum SUA, Regatul Unit și alți membrii ai UE trimit sisteme care asigură apărarea antiaeriană (sistem portabil Stinger) ceea ce împiedică cucerirea spațiului aerian al Ucrainei. Drept urmare, Ministerul de Externe al Moscovei pare să fi emis o amenințare cinică la adresa aviației europene joi dimineața, 10 martie: „Facem apel la țările UE și NATO să oprească trimiterea celor mai recente sisteme de arme regimului neviabil de la Kiev pentru a evita orice risc pentru aviația civilă și pentru alte mijloace de transport în Europa și nu numai.” . Războiul lui Putin în Ucraina deja escaladează mai repede decât și-ar fi imaginat majoritatea experților în urmă cu doar două săptămâni. El a încercuit acum marile orașe ucrainene cu armata sa și amenință că le va face ”praf și pulbere” cu arme termobarice (TOS-1A), muniții cu fragmentație și rachete ghidate (PGM) așa cum a făcut în Grozni/Cecenia sau în Alep/Siria. Acest lucru terorizează populația civilă și ar putea demoraliza rezistența ucraineană în devenire. El ar putea escalada conflictul într-o altă regiune, cum ar fi în Balcani, unde conflictele de lungă durată înfloresc permanent și unde Rusia are o rețea extinsă de servicii de informații (spioni). El ar putea stinge luminile într-un oraș important din SUA sau din Europa cu un atac cibernetic. Cel mai înfricoșător este că el a ridicat nivelul de alertă al forțelor nucleare rusești și ar putea lua în considerare introducerea legii marțiale. Există multe scenarii pentru finalizarea acestei crize. Din punctul meu de vedere două sunt semnificative: (1) escaladarea continuă a operațiunilor militare, potențial până la pragul nuclear (lovituri de nivel tactic); (2) o pace amară impusă unei Ucraine înfrânte, care va fi extrem de greu de înghițit pentru Statele Unite și pentru mulți aliați europeni. Opțiunea nucleară, de care se vorbește insistent, în ultimele zile, în cancelariile occidentale, implică utilizarea de către Rusia a unei arme nucleare tactice (o „armă nucleară nestrategică”) împotriva unei ținte militare specifice din Ucraina. O astfel de lovitură ar putea avea un scop militar, cum ar fi distrugerea unui aerodrom sau a unei alte ținte militare, dar ar avea ca scop în principal demonstrarea voinței de a folosi arme nucleare sau „escaladarea pentru de-escaladare” și înfricoșarea  Occidentului pentru a se retrage. Continue Reading »

Acțiunile lui Vladimir Putin au șocat, în ultimele zile, mulți observatori occidentali. Dar mișcările sale poartă toate semnele distinctive ale unuia dintre predecesorii săi: Iosif Stalin. Luna trecută, Duma Rusă a transmis un apel direct către Putin pentru a recunoaște statele separatiste Donețk și Lugansk, controlate de ruși. Președintele rus a spus mai întâi că nu va recunoaște imediat așa-zisele republici. Motivul pentru aceasta a fost că a vrut să pară că, atunci când le-a recunoscut în sfârșit ca republici independente, el a reacționat pur și simplu la presiunea populară dar și la dorința celor mai importanți oameni din structurile serviciilor de informații și a celor militare. În 1922, Stalin a propus pur și simplu ca propriul său guvern să absoarbă guvernele altor cinci republici (Ucraina, Belarus, Azerbaidjan, Armenia, Georgia): ”Dacă prezenta hotărâre va fi confirmată de Comitetul Central al PCR (n.A.G. Partidul Comunist Rus), ea nu va fi făcută publică, ci comunicată Comitetelor Centrale ale Republicilor pentru circulație între organele sovietice, Comitetele Executive Centrale sau Congresele Sovietelor menționatelor Republici înainte de convocarea Congresului rus al Sovietelor, unde va fi declarată dorința acestor republici” a spus Stalin. Cel mai evident caz al acestei remontări staliniste a avut loc în 1939, când cele trei state baltice au cerut în mod liber să adere la Uniunea Sovietică, ceea ce  a făcut ca Stalin să le îndeplinească dorința. Ceea ce a făcut Stalin la începutul anilor 1930 a fost pur și simplu o întoarcere la politica naționalistă internă și cea externă țaristă pre-revoluționară. De exemplu, colonizarea rusă a Siberiei și a Asiei musulmane nu a mai fost condamnată ca expansiune imperialistă, ci a fost celebrată ca introducere a modernizării progresive.

În mod similar, Putin și-a reunit Consiliul de Securitate lunea trecută și l-a întrebat pe fiecare dintre membrii săi dacă sprijină decizia de a recunoaște independența autoproclamatelor republici Donețk și Lugansk. Când i-a venit rândul lui Serghei Narishkin, șeful informațiilor externe, el a confundat scenariul. El sugerează mai întâi ca Occidentului să i se acorde o ultimă șansă de a reveni la acordurile de la Minsk, ceea ce s-ar putea realiza dând Occidentului un ultimatum pe termen scurt. Putin îl întrerupe sec: „Ce înseamnă asta? Sugerați să începem negocierile sau să recunoaștem suveranitatea?” Narishkin începe să se bâlbâie, nu știe ce să spună, mormăie „da”, apoi „nu”, iar fața lui devine albă pentru secunde care par să dureze o eternitate. „Vorbește clar”, intervine Putin. Simțind presiunea, șeful spionajului rus face o întoarcere și face un pas mai departe: spune că sprijină anexarea Donețului și Luganskului la Federația Rusă. Dar el este contrat din nou de Putin: „Nu vorbim despre asta. Vorbim despre recunoașterea sau nu a independenței lor. Da sau nu?” Așa că Narishkin, ”speriat” de situația creată, reia discuția:  da, da, îl susține. „Mulțumesc, poți să te așezi.” Show sau nu?

Continue Reading »

Sunt politicienii noștri pregătiți să se întâlnească cu personalității care au remodelat geopolitica globală? Se pare că apetența pentru astfel de întâlniri este extrem de redusă. Să ai în propria ogradă doi generali care sunt conectați la sistemul decizional global și să-i ignori este de neînțeles. Probabil că au fost suficiente întâlnirile de la Ministerul Apărări. Generalul Ciucă oricum îi cunoștea! Continue Reading »

Tags: generalul Breedlove, Grumaz Alexandru, Schengen militar

Pentru a proteja SUA și aliații săi din NATO de pericolul Coreei de Nord și pentru a preveni proliferarea nucleară, administrația Trump trebuie să pună capăt unei politici prin care, simultan, se suvenționează cu ajutoare și se sancționează guvernul lui Kin Jong Un. Lumea este în fața celui mai mare pericol de război nuclear de la criza rachetelor din Cuba. SUA trebuie să acționeze decisiv.

Continue Reading »

Tags: Coree de Nord, TADH

Prafrazând o emisiune de la radio, Întâlniri capitale, la Washington s-a derulat zilele acestea un summit, cu conotații geopolitice globale, între președintele SUA, Donald Tump și președintele Chinez, Xi Jingping. Prea repede, ar spune unii, la nici 100 de zile de la instalarea noii administrații la Casa Albă și în toiul lansărilor de rachete balistice KN-15, Nord Coreene, cu rază medie de acțiune. Continue Reading »