Alexandru Grumaz

Serviciile secrete occidentale au dejucat un plan, pregătit în Pakistan, privind comiterea de atentate teroriste contra Marii Britanii, Franţei şi Germaniei. Oficiali din servicii au precizat că este vorba de „cel mai serios plan de atacuri majore planificate de Al Qaeda în ultimii ani“, pus la punct de liderii reţelei teroriste refugiaţi în regiunile tribale din Pakistan. Operaţiunea în stadiu avansat, dar nu iminent, avea ca obiective oraşe din Anglia, Germania şi Franţa. Modelul adoptat? Modelul atacului din Bombay din noiembrie 2008, când un comando de islamişti a atacat simultan mai multe obiective în capitala economică a Indiei, făcând 163 de victime. Secretarul american pentru Securitate internă, Janet Napolitano, declara în Senatul american că ţările occidentale sunt ameninţate de o „creştere a activităţii” grupărilor extremiste islamiste, comploturile fiind din ce în ce mai greu de dejucat. „Europa este principalul obiect al atenţiei Al-Qaeda” atrăgea atenţia şeful serviciilor americane antiterorism, Michael Leiter.

Dezvăluirile au dezlănţuit o adevartă furtună în cabinetele europene referitoare la descoperirea şi eliminarea insurgenţilor adăpostiţi în Pakistan. Wall Street Journal, citând responsabili americani, a precizat că în ultima lună CIA  a intensificat atacurile cu drone (UAV) contra insurgenţilor din zonele tribale pakistaneze, în încercarea de a dejuca atentatele contra Europei. Astfel mai mult de 20 de operaţiuni cu avioane fără pilot (170 de atacuri desfăşurate de-a lungul anilor) s-au desfăşurat în ultima lună, mai mult decât în oricare altă lună din cei 6 ani de când au început loviturile aeriene. Responsabili militari pakistanezi au anunţat că în urmă cu câteva zile, în urma unui atac cu drone, a fost ucis şeful operaţional al reţelei Al Qaeda în Pakistan şi Afganistan, Cheikh Fateh al-Masri. Acesta se adaugă unei liste de peste 1000 de insurgenţi, din care 100 foarte importanţi, care au căzut victimă atacurilor dronelor. Decesul lui Mustafa Abu al-Yazid, membru fondator al organizaţiei Al-Qaida, numărul trei şi trezorier al lui Osama ben Laden a fost o lovitură importantă dată terorismului. Potrivit FBI al-Yazid a trasferat fondurile necesare pentru cei trei terorişti care au detrunat şi pilotat avioanele de linie ce au atacat turnurile gemene. Surse neoficiale vorbesc despre o listă comună americano-pakistaneză întocmită în vederea lichidării insurgenţilor,în principal, arabi uzbeci şi pakistanezii care sunt ostili guvernului de la Islamabad. Împotriva ofensivei dronelor, ghidate de chip-purile electronice plantate de informatori, talibanii au dezvoltat o strategie de retaliere. Astfel insurgenţi au în vedere verificarea şi eliminarea informatorilor prezenţi în rândul lor, distrugerea site-urilor de comunicaţii, mutarea sediilor în zone suprapopulate. Membrii Grupului de Recunoaştere 214 dislocat la Baza Aeriană Davis Montham, situată în Tucson, Arizona, sunt cei care au pilotat sau pilotează avioanele MQ-1B cunoscute sub numele de Predator în sprijinul trupelor americane în Irak şi Afganistan. Operaţiunile secrete desfăşurate în Pakistan în vederea eliminării insurgenţilor talibani se desfăşoară sub coordonarea operaţională a specialiştilor CIA cu sediul la Langley,Virginia,dronele decolând uneori din Jalalabad, Afganistan sau din Pakistan de la baza din Shamshi, unde firma de pază Xe (Blackwater) execută protecţia roboţilor zburători şi a muniţiei–rachetele Hellfire şi bombele de 500. Pe aeroporturile din Kandahar şi Jalalabad forţele aeriene americane au dislocate o flotă importantă de avioane Predator şi Reaper înarmate cu cele mai performate rachete aer-sol. Misiunile sunt „zburate” de la distanţă de piloţii americani situaţi în Baza Aeriană Creech, Nevada. Toate datele referitoare la operaţiunile aeriene se adună la Cartierul General al Războiului din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu a cărui locaţie, într-o fostă unitate medicală dintr-o bază aeriană americană, este necunoscută. Aici în spatele ecranelor gigant se află coordonatori acţiunilor militare. Pe ecrane harta zonelor de conflict, Afganistan şi Pakistan, unde sunt dispuse toate zborurile avioanelor de luptă, avioanelor cisternă sau de transport dar şi a dronelor în misiune. Fiecare misiune comportă o notificare oficială a guvernului de la Islamabad unele din misiuni fiind în sprijinul forţelor pakistaneze. Moartea lui Mehsud Baitullah şi a altor opt insurgenţi acuzaţi de asasinarea fostului premier Benazir Butho a făcut din actualul preşedinte Asif Ali Zadari (soţul lui Benazir Butho) un  fan declarat al utilizării dronelor. Pentru ani buni  operaţiunile CIA cu avioane fără pilot nu au fost demantelate, în totalitate, în faţa autorităţilor de la Islamabad. Acum, o nouă abordare a fost stabilită în războiul dronelor din Pakistan. În primul rând ofiţeri americani şi pakistanezi au început operaţiuni militare comune folosind avioanele Predator şi Reaper.În al doilea rând avioanele sunt pilotate din locaţiile aviaţiei americane şi nu din cele a CIA. Schimbarea de la dronele spion la cele militare aduce cu sine consecinţe importante în relaţia militară americano-pakistaneză. Militari au trecut la contolul efectiv al rutelor, a ţintelor şi a deciziei de utilizare a armelor. Ţinta: insurgenţa Al-Qaida. A scăzut eficienţa operaţională a insurgenţilor prin utilizarea dronelor? În mod sigur răspunsul este da. Rezultatele din teren sunt mult mai bune decât ne aşteptăm. Pakistanezi nu au poliţie în FATA să-i areseteze pe insurgenţi. Efortul armatei în zonă a fost oprit de inundaţii. Loviturile dronelor nu definesc cea mai perfectă operaţiune militară dar este singura „opţiune în situaţia dată”. Utilizarea dronelor este numai o parte a ecuaţiei iar percepţia lor în ochii Pakistanezilor contează enorm. Rejectarea  utilizării lor de către pakistanezi, considerându-le drept un atac la suveranitatea naţională, nu este pe deplin întemeiată. Guvernul de la Islamabad face un adevărat teatru din acest subiect. De fapt solicitarea de utilizare a dronelor a fost făcută în 2006 şi aprobată la acea dată de preşedintele în exerciţiu Pervez Musharaf. Musharaf a avertizat asupra opoziţiei populare. Preşedintele Barack Obama şi preşedintele Asif Ali Zardari au moştenit o situaţie anterioară şi o „politică kabuki” pe care nu au făcut altceva decât s-o continue şi datorită memorandumurilor deja agreate. În orice caz dronele au făcut mai puţie victime în rândul populaţiei civile pakistaneze decât a făcut armata în zonele în care a desfăşurat operaţiunile militare împotriva insurgenţilor. Loviturile dronelor sunt totuşi insuficiente atât timp cât guvernul de la Islamabad nu soluţionează confruntarea pe teren cu insurgenţi permiţându-le acestora să abiă adăpost pe propriul teritoriu naţional.O startegie de dezvoltare economică de asigurare de locuri de muncă, o guvernaţă capabilă şi onestă, forţe de securitate în stare să asigure securitatea populaţiei civile sunt elemente necesare pentru contracarare insurgenţei. Sondajele arată ca există o majoritate egală care se opune extremiştilor şi dronelor în Pakistan. Fără un sprijin al unei campanii economice derulate de SUA în Pakistan folosirea dronelor va rămâne o operaţiune al la Pirus. Provincia FATA, este bastionul talibanilor aliaţi ai Al Qaeda şi principalul sanctuar al reţelei  lui Osama bin Laden, fiind apreciată ca „cea mai periculoasă zonă din lume”. Aici, teroriştii reţelei antrenează viitori kamikaze, din care o parte sunt „destinaţi” Europei şi SUA. Districtul tribal Waziristanul de Nord, fieful redutabilei Mişcări a talibanilor din Pakistan, autoare a peste 400 de atentate, este considerat de serviciile occidentale de spionaj inima acestei nebuloase ce grupează talibani pakistanezi, talibani afgani şi Al Qaeda şi din acest motiv aici au fost concentrate  aproape toate atacurile dronelor americane. Armata pakistaneză a lansat numeroase ofensive în ultimii ani în zonele tribale, dar toate s-au oprit la graniţa Waziristanului de Nord, experţii fiind de acord că aducerea tancurilor şi a pieselor de artilerie grea în aceste zone muntoase este cvasiimposibilă. Consecinţele incursiunilor armateii pakistaneze au fost migraţiile uriaşe ale locuitorilor din zonele afectate de ostilităţi şi nicidecum o slăbire a insurgenţei. Voinţa armatei pakistaneze de a acţiona decisiv împotriva insurgenţilor este încă neclară. Armata prin structura de informaţii ISI este cea care i­-a susţinut din 1999 până în 2008 pe insurgenţi pregătiţi în a asigura operaţiuni împotriva vecinului de la răsărit: India. Restabilirea controlului civil asupra mecanismelor administrative este esenţial. Armata este o instituţie foarte influentă fiind în acelaşi timp cel mai mare agajator din Pakistan.Trebuie însă să fim realişti posibilitatea de influenţă asupra ei din partea Occidentului este redusă. Prin portul Karachi se desfăşoară 80% din traficul de materiale de război necesare în Afganistan. Nu putem lăsa pur şi simplu controlul liniilor de aprovizionare NATO în mâna ruşilor. Ce constatăm este că utilizarea presiunilor fucţionează în ambele părţi şi nu are efectele scontate.Trebuie să facem ca societatea pakistaneză să înţeleagă că inamicul pentru libertăţile sale vine din interior dinspre grupările extremiste situate în regiunile tribale. Modificarea acestei percepţii nu vine peste noapte, dar ea este esenţială nu doar pentru stabilitatea Asiei ci şi pentru pacea şi securitatea internaţională.