Grupul de la Vişegrad
May 23rd, 2011 by admin
Unul din cei mai buni redactori de la Realitatea TV, Mirela Vaşadi, m-a întrebat într-o emisiune cum caracterizez viitorul Europei? Am răspuns: „cu un singur cuvânt – austeritate”. Vă palce sau nu acesta este viitorul, de loc la fel, cu trecutul recent. Situaţia este mult mai complicată iar politicienii nici măcar nu vă fac să înţelegeţi acest lucru. De ce ? Pentru ca lucrurile sau complicat nepermis de mult iar politicienii sunt atenţi la păstrarea propriilor locuri în Parlament. Se apropie alegerile şi probabil va fi din nou „pace şi prietenie” între concetăţenii urbei noastre: „pupat… Piaţa Independenţei”. Caragiale este nemuritor.
În Europa tensiunile nu sunt cauzate numai de situaţia financiară (stabilitatea financiară) sau de datoriile suverane, existând şi alte motive de divergenţă. Deunăzi, Grupul de la Vişegrad şi-a format propriul structură de luptă deşi toate cele patru ţări fac parte din NATO (Polonia, Republica Cehă, Slovacia şi Ungaria). Fostele ţări ale Pactului de la Varşovia sunt preocupate de viitorul lor mai mult ca oricând.Pentru V4, principala problema in relatia cu NATO este ca nu toate statele europene impartasesc nivelul de ingrijorare a tarilor din Grupul de Visegrad in ceea ce priveste intentiile Rusiei la granitele sale estice. Evenimentul este dovada unui nou nivel de îngrijorare cu privire la o realitate în evoluţie, care include puterea pe care a dobândit-o Rusia, slăbiciunea Europei şi fragmentarea NATO.
Întreaga problemă îşi are rădăcinile în structura UE şi a relaţiilor din interiorul ei. Este o falie interioară a UE care se evidenţiază pe zi ce trece. Germania are cea mai performantă economie şi datorită nevoii de resurse energetice a intrat într-o relaţie specială cu Rusia. Acest lucru dă fiori reci celor patru ţări care-şi aduc aminte de cel de-al doilea Război Mondial. Noua construcţie militară nu este generată de criză, ea fiind o consecinţă a relaţiilor interne din UE şi a celor pe care ţările respective le au în perspectiva istoriei cu Rusia. Şi peste toate pluteşte un sentiment de neîncredere.
De ce un grup de luptă? Denumirea nu defineşte clar structura şi nici mărimea. Nu este clar când va fi operaţional deşi s-a spus 2016.Cert este că Noua Europă a început să se mişte. Un prag a fost trecut. Acest fapt l-a determinat pe preşedintele rus Dmitri Medvedev să vorbească de începutul unui nou Război Rece datorat în mare parte şi dezvoltării noului scut antirachetă cu elemente plasate în Polonia şi România. Dar mai este Rusia o putere mondială? Nu. A rămas o putere militară regională deşi încearcă să-şi refacă sferele de influenţă globale. Rusia a rămas o putere nucleară şi atât. Rusia se apropie de alegeri iar relaţia Putin – Medvedev deşi pare la fel de puternică se deteriorează pe zi ce trece. Medvedev a făcut o serie de schimbări la Kremlin puţin apreciate de Putin dar … „mestecate”(a cerut schimbarea miniştrilor din consiliile de administraţie şi înlocuirea lor cu directori independenţi exemplul fiind puternicul ţar al petrolului Igor Sechin). Putin a trecut la o un nou model de campanie electorală mult mai occidentală de la spoturi în care conduce maşini de curse la benzi desenate în care apare ca salvatorul Rusiei.
Prima consecinţa?. Premierul Vladimir Putin a venit pe nepusă masă la Bratislava, sub pretextul de a urmări un meci de hochei pe gheaţă cu Canada. S-a întâlnit însă cu preşedintele Ivan Gasparovici, cu care a discutat probabil despre crearea “grupului de la Vişegrad”.
Polonezii preiau la jumătatea anului preşedinţia UE într-un moment extrem de dificil. Situaţia financiară este critică în Grecia Spania şi Portugalia, Germania se apropie de Rusia, Franţa are probleme în nordul Africii dar şi interne în pregătirea alegerilor prezidenţiale. Ce vom avea pe agenda preşedinţiei poloneze? Vom vedea. Şi apropos ce rol mai are preşedinţia prin rotaţie? Acestea sunt rotaţii simbolice. Deciziile de bază în Europa nu sunt luate la Bruxelles. Ele sunt luate la Berlin sau la Paris şi apoi votate la Bruxelles. Libia a fost exemplul elocvent al unei fracturi decizionale europene când Franţa şi Germania au avut puncte de vedere diferite.
Cred că am greşit când am spus numai austeritate despre Europa trebuia să adaug naţionalism. Asta ne aşteaptă. Exacerbarea naţionalismului.
