Germania, Danemarca, Grecia și criza Europei
Oct 4th, 2011 by admin
Merkel salvează moneda unică europeană. Dar cu ce preț? Cu prețul predării propriilor idealurilor naționale unei Europe unite. Nemții sunt de acord cu austeritatea, cu limitarea deficitului guvernamental și cu orientarea producției către export dar devin frustrați când vine vorba de a munci pentru a-i salva pe alți care doresc să trăiască la fel de bine ca ei. Normalizarea relațiilor internaționale după căderea Zidului Berlinului s-a reflectat în permanență în politica internă a Berlinului. După douăzeci de ani de dezbateri interne și decizii luate în interesul Europei unite, Germania a început să ia decizii în baza propriilor necesități interne și a interesului economic global al Berlinului.
Criza care a izbucnit în 2008 a devoalat o Uniune Europeană plină de obligații și datorii. Nemți nu mai cred că Berlinul poate fi parte a problemei sau stilul de muncă german poate fi aplicat cu succes oriunde în Europa. De partea cealaltă a baricadei se situează țările care cred că Germania este salvatorul Europei. Pe scurt nemții nu mai cred în viitorul lor european. Cuvinte tari? Nu. Este pur și simplu cruda realitate. Un recent sondaj condus în ianuarie 2011 de Institutul Allensbach a scos în evidență că peste 50% din nemții chestionați au puțină/deloc încredere în UE și peste 70% nu-și văd vitorul în UE.
Politicienii germani, însă, mai fac un pas în salvarea UE, a Greciei în special. Este probabil ultimul înainte de un tsunami devastator la care va participa și Marea Britanie, ce se pregătește de referendum pe tema rămânerii Londrei în UE.
Pe 29 septembrie, parlamentul german a aprobat cu 523 de voturi pentru față de 85 împotrivă extinderea fondului de salvare pentru euro. Berlinul devine astfel garant pentru 211 miliarde de euro. Iar sacro-santa majorita a cancelarului e atinsă cu numai patru voturi.
Nu sunt un eurosceptic. Cred că o Europă unită și puternică înseamnă pace și prosperitate. Am dorit întodeauna ca România să fie membră a UE și am participat la integrarea țării în NATO, din pozițiile pe care le-am deținut în Ministerul Apărării. Am fost cel care, împreună cu echipa pe care am condus-o, am elaborat prima Directivă de Planificare a Apărări și prima lege a apărării. Atunci, nou constituita Direcție de Planificare Integrată a Apărării, de sub coordonarea secretarului de stat Mircea Plângu, a fost cea care a asigurat partea tehnică a procesului de aducere a planificării militare române la standardele NATO. Procesul a continuat cu următoarea echipă. Directiva a fost prezentată la Bruxelles, fiind apreciată ca un mare pas înainte pe cale integrării. Practic Ministerul Apărării începuse să lucreze după standarde NATO în planificarea militară. Ce reamarc din acea perioadă este entuziasmul și profesionalismul celor cu care am colaborat la redactarea ei dar și voința politica a guvernaților de a parcurge etapele integrări. Armata a avut la momentul acela misiunea integrării României în NATO și și-a îndeplinit-o exemplar indiferent de cine a venit la conducerea politică a acesteia până la momentul aderării.
Din 1 ianuarie 2012, Copenhaga va prelua preşedinţia rotativă a UE. Iar guvernul de stânga, nou ales, va trebui să se ocupe de două dosare mari: euro şi Schengen, simbolurile unei UE care nu mai ştie cum să se unifice. La mijlocul viitoarei luni de ianuarie,în 2012, noul prim-ministru al Danemarcei, social-democrata Helle Thorning-Schmidt, se va ridica în picioare în camera Parlamentului European pentru a prezenta președinția daneză. Va fi cea mai dură perioadă pentru Europa. Zona euro şi spaţiul Schengen, două dintre principalele proiecte politice ale UE, trec printr-o criză gravă. Şi deşi, Danemarca, nu este un actor important în niciunul dintre ele (Danemarca nu este un membru al zonei euro), aceste dosare vor avea o mare influenţă asupra preşedinţiei şi locului ţării în UE.
Să ne aducem aminte de implicarea Danemarcei în reforma spațiului Schengen. Pentru a face pe plac Partidului Poporului Danez (extrema dreaptă), primul ministru liberal Løkke Lars Rasmussen, care îşi va părăsi în curând postul, a acceptat în iulie 2011 o întărire a controalelor vamale la frontierele Danemarcei, provocând astfel ţările vecine şi instituţiile europene. Danezii au cerut permisiunea Bruxelles-ului înainte de orice restaurare provizorie a controalelor la frontiera ţări. Programată iniţial pe ordinea de zi a Comisiei, proiectul a fost, ca prin magie, mutat pentru a doua zi după alegerile legislative daneze. Pur și simplu coincidență?… Încurcate sunt căile Domnului.
Comisarul însărcinat cu dosarul reformelor în spațiul Schengen, suedeza Cecilia Malmström, a arătat de mai multe ori cu degetul Danemarca ca fiind un exemplu al unei “tendinţe periculoase” spre o întoarcere la frontierelor interioare ale UE. Climatul în UE se deteriorează continuu și va fi unul, în ansamblu, exploziv în momentul în care Danemarca se pregăteşte să preia frâiele Europei, pentru prima oară după 2002. Atunci Danemarca căuta căile necesare unei extinderii cât mai largi spre est. Dar odată cu crizele intervenite în spaţiul Schengen şi în zona euro, astăzi ne punem mai curând întrebări asupra condiţiilor necesare pentru excluderea unei ţări chiar și temporar din spațiul Schengen în cazul în care țara în discuție nu asigură securitatea frontierelor externe ale UE. În cadrul Comisiei, această dispoziţie este descrisă ca fiind “clauza grecească“. Ea ar putea fi utilizată în principiu împotriva Italiei sau altora, dar ţinteşte în mod special sistemul defectuos de imigraţie al Greciei. Şi astfel se ajunge la celălalt cutremur politic al momentului, criza datoriilor în zona euro. Grecia a devenit simbolul haosului administrativ şi al unei datorii din ce în ce mai greu de suportat pentru Germania şi celelalte ţări bogate din zona euro.
Ce ne spune tratatul de la Lisabona? Odată cu adoptarea, în decembrie 2009, a Tratatului de la Lisabona, UE a adoptat și normele permiţând explicit unei ţări să iasă din UE. Dar o ţară nu poate fi exclusă din UE – nici din zona euro – decât dacă Germania, Olanda şi altele doresc o revizuire completă a normelor de bază. Atenție, în noua situație din Europa, bântuită de criza datoriilor suverane, de lipsa de încredere în instituțiile comunitare și în propria monedă, preşedinţia daneză s-ar putea vedea însărcinată cu o renegociere, nouă şi dificilă, a tratatelor comunitare.
