Cărările traficanților de arme
Oct 14th, 2011 by admin
Războiul din Libia continuă deși Consiliul Național de Tranziție face eforturi să-l încheie cât mai repede. Fostul dictator libian Moammar Gaddafi nu mai este ascultat de propriile forțe armate. Susținătorii săi, din ce în ce mai puțini, sunt pe punctul de a pierde controlul în orașul său natal Sirte conform declarației unui înalt ofițer american. Nu exista “nici un indiciu”, cum că Gaddafi ar mai fi în fruntea unei forțe militare organizate la nivel național, a mai declarat oficialul. Ofițeri NATO și-au exprimat această părere în fața secretarului american al apărării, Leon Panetta, în cadrul unei reuniuni cu ușile închise, care a avut loc recent la Napoli. În momentul de față se dau bătălii decisive la Sirte și Bani Walid. Rezultatul va fi un “factor cheie” în continuarea campaniei aeriene a NATO în Libia, începută în luna martie. În acest timp traficanții de arme au intrat în…paradis!
Este Consiliul Național de Tranziție capabil să controleze toată țara? A făcut progrese dar sunt încă la început și trebuie să ia măsuri suplimentare. Problemele care au apărut actualmente sunt legate de depozitele de armament pe care le-a avut armata lui Gaddafi.
Piața armelor furate din Libia este în continuă creștere. Peninsula Sinai este locul unde comercianții/traficanții vând arme de tot felul provenind din depozitele Libiene. Sinaiul devine instabil conform declarațiilor foștilor și actualilor militari egipteni. Forțele de securitate egiptene au interceptat rachete sol-aer portabile și mitraliere antiaeriene. Problemele apar atunci când aceste arme sunt trasferate spre zonele de conflict cum sunt cele de la granița dintre Fâșia Gaza și Israel zonă în care patrulează avioanele și elicopterele armatei israeliene, zona fiind controlată de luptătorii Hamas. Generalul egiptean, în rezervă, Sameh Seif el-Yazal a declarat că există o înțelegere a unor grupări palestiniene cu libenii în vederea obțineri de primii a unor arme speciale, în special lansatoarele portabile de rachete sol-aer de producție rusescă aflate din belșug în depozitele din Libia dar și rachete sol-sol cu rază medie de acțiune pentru lovituri în interiorul teritoriului israelian.
Sinaiul devine o preocupare a forțelor egiptene care au dislocat noi unități militare în zonă. De la izbucnirea revoluției ianuarie-februarie conducta care alimentează Israelul a fost atacată de 7 ori. Au apărut și conflictele transfrontaliere. Un atac terorist împotriva teritoriilor israeliene a ucis 8 civili și a determinat o ripostă severă a unităților militare israeliene care au ucis la rândul lor 9 militari egipteni.
Sinaiul a devenit brusc raiul militanților palestineni în căutare de echipamente militare libiene. Vastitatea peninsulei Sinai cu zone deșertice în alternață cu zone muntoase reprezintă o provocare majoră la eforturile autoriăților egiptene pentru a menține securitatea acolo. În ultimele luni, Egiptul a trimis întăriri, ridicând numărul de trupe din Peninsulă la 20.000 de militari. Controlul într-o zonă reglementată de obiceiurile tribale și populată în principal de beduini, care nu au încredere în guvern și fac apel la focurile de armă, ori de câte ori este nevoie, nu este la îndemana, nici chiar a forțelor de securitate egiptene. Un oficial din forțele de securitate egiptene și un fost general de brigadă, care a servit recent în Sinai, au dezvăluit că în ascuzătorile din Sinai se găsesc pe lângă arme automate,muniții și explozivi și arme grele și istalații Strela-2 și Strela-3 (similare Stiger) ce utilizează rachete cu cap de ghidaj termic. Toate armele furate, sunt arme de război. Libia unui fost lider paranoic, înconjurat de mercenari brutali și o armată slab pregătită au reprezentat și reprezintă ingredientele unui cocktail periculos care poate provoca prin urmările sale acte de terorism inimaginabile.
Consiliu Național de Tranziție încearcă să ia măsuri pe această linie dar structurile rebele din teritoriu nu sunt în subordinea comandamentului central și nu se știe cu exactitate câte arme dețin aceștia. Această situație a intrat imediat în atenția președintelui Obama care a declarat că găsirea acestor arme este cea mai mare prioritate pentru Statele Unite ale Americii. Libia este un stat cu o întindere geografică respectabilă iar găsirea armelor furate va fi de durată. Au fost interceptate două transporturi de arme aurtomate AKM și arme cu lunetă, în mașini de teren de tipul Toyota Land Cruisers. În schimb egipteni au interceptat la 200 km de Cairo un transport de 25 de rachete antiaeriene și 9 lansatoare protabile de rachete sol-aer. Sursele israeliene declară că la mare căutare, din partea grupărilor palestiniene sunt rachetele SA-7 și aruncătoarele de grenade reactive.
Armele furate din Libia dau fiori atât israelienilor cât și egiptenilor. Ele sunt acum atât în mâna grupărilor teroriste cât și în mâna clanurilor de crimă organizată. Dacă înainte de Primăvara Arabă drumurile traficanților de arme erau păstrate secrete de către contrabandiști, acum datorită refugiaților acestea au devenit similare cu cele pe care se scurg mii de libieni. Armele vin din nordul Peninsulei Sinai și se scurg prin orașele Arish și Rafah către granița cu Fâșia gaza. Corupția din vămile libiene și egiptene permit trecerea camioanelor cu armament și muniție neverificate (între 5 și 10 $ la grăniceri libieni și între 3000-3500$ pentru grănicerii egipteni). Cele mai ieftine arme în Egipt le găsești la 2000 $.
Consecințele conflictului Libian au început să apară. Ele nu se vor referi numai la contrabanda cu arme dar vor avea implicații serioase în cazul unui conflict între grupările teroriste și Tel Aviv sau Cairo. Orientul Mijlociu era și așa un butoi de pulbere, acum, are toate îngredientele necesare unei explozii.
Situația tensionată din țările arabe va afecta implicit marele partener de afaceri în domeniul militar, Rusia. O sursă din cadrul industriei militare ruse, citată de AFP, a declarat că Rusia ar putea pierde până la zece miliarde de dolari, din cauza scăderii exportului de arme către țările arabe. Rusia a făcut eforturi pentru a-și păstra clienții din perioada sovietică, iar pierderea contractelor cu țări ca Libia, Yemen sau Egipt însemnă un declin masiv al veniturilor din exportul de arme. Oficialul militar susține că Rusia și Libia negociau, la momentul izbucnirii protestelor, un contract militar în valoare de două miliarde de dolari. Țara guvernată de Gaddafi a reprezentat al treilea cel mai mare client al Rusiei, după China și India, în ceea ce privește exportul de armament și industrie militară. Rusia este al doilea cel mai mare exportator de industrie militară, după Statele Unite, fiind responsabilă pentru 23% din totalul armamentului vândut pe piața internațională în perioada 2005 – 2009.
Dar cea mai nefastă consecință este posibilitatea radicalizării mișcărilor, de toate culorile politice sau religioase (vezi Egipt lăcașele de cult Copte), din țările arabe ce au trecut prin Primăvara revoluționară. Până când Turcia, Arabia Saudită sau Egiptul nu-și vor stabili liderul pe care să-l urmeze, lucrurile nu se vor așeza în ordinea firescă.
