Integrarea politică a Europei între ficțiune și realitate
Oct 19th, 2011 by admin
Orice plan viitor de salvare a întregului sistemului financiar european, gândit în cancelariile occidentale, mai ales la Paris și Berlin, va trebui să implice mii de miliarde de euro. Iar acest plan nu va putea fi aplicat fără preţul accelerării integrării politice. Ce însemnă integrarea politică? Prezența, în primul rând, a cetățenilor europeni la referendum, acum în condițiile în care aceștia nu doresc federalizarea. Se va face această integrare politică în condițiile în care influentul grup Bilderber are o viziune mai nuanțată asupra UE? Există consens în UE asupra măsurilor necesare pentru depășirea actualei crize? Are nevoie Grecia de un plan economic de relansare și de asanarea pieței financiare? Președintele Băncii Centrale Europene pleacă din fruntea acesteia într-o perioadă foarte dificilă. Președintele BCE, Jean-Claude Trichet, a cerut o reformă a tratatelor europene pentru consolidarea integrării din zona euro și pedepsirea elevilor săi răi, într-un mesaj politic de dinaintea plecării sale din funcție, la sfârșitul lunii octombrie. De opt ani în funtea Băncii Centrale Europene, fostul guvernator al Bancii Franţei, Jean-Claude Triche va lăsa locul sau de la Frankfurt italianului, Mario Draghi. Va rezolva viitorul președinte multitudinea de probleme financiare în dicsuție? Este de fapt singura speranță a zonei euro.Acestor întrebări le vom căuta un răspuns în cele ce urmează. Și încă o constatare rezultată din situația financiară a României. BNR-ul este o instituție care merită întreaga noastră considerație pentru ceea ce face nu numai pentru a păstra un climat financiar sustenabil, dar și pentru că ne arată unde și cum am greșit, ce avem de de făcut și cum ar trebui să evaluam riscurile viitoare. Și toate astea au trebuit să poarte un nume, cum spunea poetul,iar numele la BNR este Mugur Isărescu ce lucrează cu o echipă adevărată de specialiști.
Preşedintele influentului Grup Bilderberg, vicontele Etienne Davignon, prezent la București pentru o conferință la sediul BNR, a declarat că modelul de integrare european este unic şi influenţa sa în procesul globalizării este esenţială. “Dacă nu va funcţiona, semnalul va fi negativ pentru întreaga lume. Dacă nu vom reuşi, le vom lua celorlalţi elementul de speranţă“, a spus Davignon. În opinia sa, în Europa nu trebuie să dispară statele, naţiunile. “Poate că se va întâmpla( n.a. o federalizare), nu ştiu, peste 100 de ani. Dar noi nu încercăm să creăm Statele Unite ale Europei. Asta nu înseamnă că în viitor nu vor exista Statele Unite ale Europei, dar acum vrem să împărţim suveranitatea şi să decidem o serie de probleme la nivel colectiv. Şi, bineînţeles, va trebui să decidem printr-o majoritate de voturi. Toate ţările trebuie să-şi asume responsabilităţi. Dar nu văd asta întâmplându-se. Şi oamenii îşi pierd speranţa în proiectul european. Aşadar, trebuie să lucrăm la asta”, a spus Davignon.
De fapt integrarea politică nu este dorită la nivelul cetățeanului european care a trăit sute de ani în propriul areal național. Ba mai mult finlandezii, aripa naționalistă, solicită nici mai mult nici mai puțin decât trecerea la vechea monedă națională: markka.
Pe piețele financiare criza datoriilor statelor suverane contribuie la accentuarea sentimentului de panică, astfel că doar Banca Centrală Europeană (BCE) mai cumpără certificate de obligaţiuni ale statelor suverane. Dar acest lucru intră în contradicţie cu regulile BCE, iar germanii sunt nemulţumiţi, temându-se că Banca Centrală Germană va deveni coşul de reziduuri financiare al Europei. Cert este că majoritatea băncilor europene sunt pline de investiţii ineficiente. Iar toată lumea se teme din această cauză.
Ce face Troica (UE, FMI şi BCE) în acest timp? Troica finalizează discuţiile cu guvernul Papandreou cu privire la noile măsuri de ajustare. În schimb ministrul economiei german s-a deplasat la Atena pentru a propune Greciei să-şi schimbe modelul economic cu modelul german. Autorităţile germane sunt pregătite să trimită funcţionari în Grecia pentru a ajuta la reformă sistemului. Odată trecută cu brio experienţa reunificării, după care Treuhand a organizat vânzarea de active est-germane, Germania doreşte de asemenea să ajute la privatizările greceşti, în mod cert, singura sursă sigură de venituri la bugetul național.
Italia nu este de acord cu “directiva” franco-germană. Bineînțeles că politicienii de la Roma au altă viziune asupra evoluției zonei euro, datoria lor suverană fiind una dintre cele mai mari din Europa.
La summitul de la Berlin Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au anunţat un răspuns “rapid şi sustenabil” la criza datoriilor, grăbind o recuperare pe pieţele financiare şi primind sprijinul preşedintelui american Barack Obama. Dar nu toată lumea a fost veselă. Ministrul de Externe italian Franco Frattini, supărat pe “directiva” franco-germană a spus:“Ar fi mai bine să se reia metoda comunitară fără a se mai pierde timp preţios”.
Este o fantezie relansarea statelor prin măsuri de austeritate? După unii da după alți nu. Și totuși în spatele parvanului creat de măsurile de austeritate începem să vedem realitatea băncilor europene care au fost făcut investiţii ineficiente. Angela Merkel, în sarcina căreia de află de facto responsabilitatea monedei europene, a decis să ia taurul de coarne şi a promis să contribuie la recapitalizarea băncilor europene şi să ofere un impuls pentru soluţii rapide şi durabile la criza zonei euro, cu reforme instituţionale incluse, care trebuie să se concretizeze în următoarele săptămâni.
Cu certitudine s-au făcut greșeli (primirea unei Grecii nepregătite în zona euro sau depășirea cotei de deficit de 3% din PIB de către Germania și Franța) care sunt recunoscute acum de diverse peronalități europene. Dar poate cea mai importantă greșeală cu repercursiuni, este încăpăţânarea Word did not find any entries for your table of contents.Germaniei în ajustarea fiscală pură şi dură a Greciei. Grecia are nevoie de un plan european de investiţii pentru a-i ajuta creşterea, altfel actuala situație duce la axfixierea sa economică şi practic suspendarea plăţilor.
În consecinţă, de la ceea ce ar fi putut fi doar o problemă acceptabilă, comparabilă cu cea a oricărui mic stat federal al SUA, am trecut la o nouă criză economică – financiară care poate avea extindere globală, după cum a admis chiar preşedintele Obama. În câteva luni, de la neîncrederea faţă de datoria publică a statelor europene periferice, s-a trecut la neîncrederea faţă de sectorul bancar european, din cauza importantei finanţări pe care o asigură acesta statelor, fapt care s-a transformat într-un nou colaps al creditelor, precum cel experimentat în 2008 după falimentul băncii Lehman Brothers. Acest lucru axfixiază producția economiă şi este pe punctul de a provoca o nouă recesiune.
Criza băncii franco-belgiene Dexia, care va fi naţionalizată de guvernul Belgiei, este prima alarmă reală după reiteratele avertizări date începând cu luna august de FMI, despre necesitatea recapitalizării băncilor europene. Lentoarea instituţională a UE, care încă nu a fost capabilă să pună în practică acordurile din 21 iulie pentru a ajuta Grecia, se dovedeşte exasperantă şi explică neîncrederea în creştere faţă de zona euro.
Noua mare greşeală pe care o poate comite Germania este să se limiteze la insuflarea de capital pentru sectorul bancar european. Capitalizarea este extrem de importantă pentru evitarea nenorocirii, dar nu soluţionează problema de fond a zonei euro, care derivă din slaba creştere economică ce împiedică statele să genereze venituri suficiente pentru a-şi reduce datoria publică. Singura soluţie efectivă este ca Germania, ca primă economie europeană, să-şi reia consumul intern şi să se poarte ca o adevărată locomotivă pentru creşterea celorlalte ţări. Asta ar ajuta la redarea încrederii în toată zona euro, pentru că ar putea să fie la originea unor venituri fiscale pentru a-şi plăti datoriile, şi, prin urmare ar rezolva problemele din sectorul bancar. Tot ceea ce înseamnă să nu mergi pe acest drum nu este o soluţie stabilă şi durabilă, nici măcar anunţata reformă a tratatelor, lentă şi complicată.
Philipp Rösler, ministrul german al Economiei, a vizitat Atena în fruntea unei delegaţii de aproximativ 70 de antreprenori şi bancheri care aduce cu ea management nemțesc şi capitalul german. Abordarea este diferită de cea a Comisiei Europene care a creat un “Task Force” pentru a stimula economia Greciei, comisie prezidată tot de un neamț, Horst Reichenbach. Philipp Rösler a venit la Atena să ofere ajutorul Germaniei, cel mai mare partener comercial al Greciei, cu schimburi anuale în valoare de aproximativ 8 miliarde de euro. Pentru a ieşi din mocirlă, nu este îndeajuns să constrângi Atena să-şi asaneze finanţele publice, ceea ce a fost de mult timp înţeles la Berlin. Grecia trebuie ajutată să îşi recâştige competitivitatea. Se au în vedere sectorul producției de energie verde-proiectul Helios ce va asigura în final o capacitate de 10 GW- (Grecia are 300 de zile pe an soare, iar Germania renunță în 10 ani la centralele nucleare) și cel al IT. Philipp Rösler nu a ezitat să reamintească interlocutorilor săi că mai multe mari companii germane, printre care Bayer, Deutsche Telekom, Siemens, Fresenius, caută uneori de ani de zile, fără succes, să recupereze creanţe greceşti. Nu vor fi investiţii masive în Grecia fără un cadru de reglementare mai bun şi o mai bună administrare. Ce se va întâmpla cu contractele militare ale Greciei care însumează milioane de euro și care fie vorba între noi asigură câteva mii de locuri de muncă în Occident? Cum vor fi plătite acestea? Din banii europenilor?
Ce a sugerat mimistru economiei germane, grecilor? Philipp Rösler a sugerat primului ministru Papandreu că Atena ar trebui să imite Polonia, care, după căderea Cortinei de Fier, care a beneficiat foarte mult în urma creării unor zone economice speciale, cu tratament fiscal privilegiat. China a procedat la fel acum 30 de ani.
Indiferent de ce comisii sau vizite se perindă în țara lui Homer, aceasta rămâne sfâșiată de 18 luni de criză, iar luna viitoare ar putea intra în incapacitate de plată.
În mod evident, Grecia trebuie să-şi schimbe modelul economic…de preferinţă cu unul germanic. Dar în Balcani este mai greu. Influența otomană a ciubucului încă… persistă.
