Strategia Anaconda
May 9th, 2012 by admin
Afganistanul este situat într-o zonă care a fost întotdeauna râvnită și ocupată de imperii. De la armatele persane și macedonene până la cele britanice și sovietice au intrat în malaxorul rezistenței afgane, de cum au pătruns pe acest teritoriu. Darius sau Alexandru cel Mare au fost ocupanți vremelnici. În secolul al XIX-lea, Imperiul Britanic a reușit să învingă triburile afgane. Coroana Britanică se retrage însă din Afganistan, în 1919, iar monarhului afgan, nou instalat, îi este recunoscut statutul de lider al unei țări independente. Un destin zbuciumat al unui spațiu geografic ce își caută propriul drum.
Acum unsprezece ani, Afganistanul era una dintre cele mai izolate țări din lume. Afganii sufereau în tăcere, drepturile lor fiind drastic violate de talibanii care conduceau țara. Talibanii au preluat controlul în 1996 și au condus țara după legea islamică. Osama bin Laden și asociații lui au primit adăpost, fiind pro- tejați în activitț]ile lor teroriste. Țara a devenit centrul global al narcoticelor, iar banii obșinuți din aceste culturi au fost cheltuiți în operații teroriste, inclusiv în atacul terorist de la 11 septembrie 2001 din SUA, cu peste 3.000 de victime, civili nevinovați.
De când talibanii au părăsit puterea în Afganistan, SUA și aliații lor au progresat în mod semnificativ în obținerea rezultatului final într-o țară în care terorismul și extremismul au fost înlocuite de cultura afgană autentică, unde elemente ale democrației se îmbină cu tradi]iile locale. Afganistanul are din nou instituții funcționale și, cel mai important, o armată proprie eficientă.
Luptele desf`ăurate recent de armata afgană sunt o demonstrație a nivelului de pregătire la care aceasta a ajuns. Operația Now Roz (care înseamnă, în dialectul dari, Noul An) a fost condusă de comandanții Armatei Naționale Afgane și a implicat peste 1.000 de militari afgani, alături de militari englezi, ea desfășurându-se în provincia Helmand, în zona Gereshk. Acolo, în valea Yakchal, este centrul de gravitație al forțelor talibane care acționează în provincia Helmand. Totodată, valea este cea mai mare zonă din Afganistan unde se produce opium. 75% din opiumul produs la nivel mondial provine din Helmand. Scopul operațiilor a fost acela de a curăța valea de forțele talibane.
Militarii britanici s-au ocupat de instruirea militarilor afgani. Liderul afganilor, Sheren Shah, a condus operațiile, el fiind unul dintre cei mai importanți militari ai Armatei Naționale Afgane. A luptat împotriva ocupației rusești, a luptat cu Alianța Nordului împotriva talibanilor care conduceau atunci Afganistanul și acum luptă de partea forțelor naționale pentru eliberarea țării de insurgența talibană.
Helmand este locul de unde talibanii se finanțează. Arme, droguri, putere discreționară, nicidecum ideologie.
Cine sunt soldații care compun armata afgană?
Ei provin din zone tribale diferite, unele loiale actualului guvern, altele nu. Unele familii afgane sunt foarte pragmatice, unii din fii luptând împreună cu forțele naționale, alții cu forțele insurgente talibane. Mulți dintre luptătorii afgani vin în armată pentru banii pe care-i primesc. Guvernul afgan plătește 240 de dolari pe lună în provincia Helmand, cu 20 de dolari mai mult decât primesc militarii afgani în alte regiuni mai puțin periculoase. Armata afgană începe din ce în ce mai mult să semene cu o armată organizată și echipată corespunzător.
Afganistanul are însă probleme cu organizarea administrativă și controlul regiunilor etnice din sudul țării. Paștunii sunt etnicii majoritari (42%), ei fiind situați de o parte și de alta a graniței cu Pakistanul, în sudul Afganistanului, urmați de tadjici (27%) uzbeci (9%) chazari (9%) și inii (13%), iar dialectul dari este cel mai vorbit în Afganistan (50%), urmat de cel paștun (35%). Paștunii sunt așezați de-a lungul unei granițe de 2.430 km cu Pakistanul. Este locul de pătrundere a talibanilor cu sediul în Zona Tribală Administrată Federal, situată în Pakistan. Afganistanul de sud este cu adevărat zona fierbinte de confruntări cu insurgența talibană.
Generalul David Petraeus, atât timp cât a condus operațiile din Afganistan, vorbea despre strategia Anaconda, care a dat rezultate excelente în Irak. În pofida unor conflicte interetnice, care durează de secole, Irakul a devenit, astăzi, unul din cei mai mari producători de petrol din lume.
Strategia Anaconda identifică șase linii de urmat: 1. strategia dinamică (include forțele convenționale afgane și poliția, forțele speciale afgane, forțele aliate); 2. politica (reconciliere, guvernanță, reintegrare); 3. operații de informare (cooperarea strategică și o voce credibilă); 4. operațiile interne în cadrul închisorilor (combaterea cotrainsurgen]ei în spațiile de detenție și programe de reabilitare); 5. programe de educație, crearea de locuri de muncă, aplicarea legii, dezvoltarea economică; 6. operații de culegere de informații (acțiuni împotriva traficului de narcotice, crearea de unități care luptă împotriva traficanților, utilizarea platformelor de supraveghere și culegere de informații, crearea unei baze de date biometrice, diseminarea informațiilor obținute între participanții la acțiuni); 7. acțiuni internaționale (colaborare cu Pakistanul, acțiuni comune la granițele Afganistanului cu vecinii și creșterea eficienței la punctele vamale, cooperarea cu țările participante).
Anaconda trebuie să combată nevoile insurgenților grupate în: leadership, comandă și control, ideologie, sprijinul populației, bani rezultați din traficul de droguri și corupție, luptători străini și adăposturi pentru rezidență. Strategia se aplică cu succes, acum, la Kabul.
Un moment important în economia relației SUA cu Afganistanul a fost cea de a treia vizită, la începutul lunii mai, în poziția de comandant suprem al trupelor americane, a președintelui Barack Obama. Ca să consolideze rezultatele obținute, SUA și Afganistan au semnat, la Kabul, un parteneriat strategic – Enduring Strategic Partnership. Acordul este văzut de președintele Obama ca un nou început în colaborarea Afganistanului cu SUA și cu restul lumii. We can see the light of a new day (Putem vedea lumina unei zile noi), a spus președintele american după semnarea parteneriatului strategic cu Afganistanul.
Liniștea s-a așternut, astfel, peste neliniștile afganilor care nu știau cum vor evolua evenimentele în cazul retragerii trupelor aliate din Afganistan, în 2014. Neliniștile au fost alimentate permanent de declarațiile liderilor politici ale căror trupe sunt desfășurate în zonă, cu diferite ocazii, mai ales în timpul campaniilor electorale, care men]ionau o retragere timpurie a propriilor contingente din zonele de dislocare.
Ce implică acest acord ?
Acordul include mai multe puncte, care sunt con- siderate de semnatari ca obiective strategice de garantare a securității pe termen lung, un viitor sigur într-o regiune stabilă, unde doi dintre vecinii apropiați au arme nucleare și o relație mai puțin amiabilă.
Acordul a restabilit, în primul rând, încrederea afganilor în parteneriatul cu SUA și a definit Afganistanul ca fiind cel mai important aliat non- NATO. Americanii rămân implicați în acțiunile de combatere a terorismului, cu țintă principală Al- Qaeda, și în acțiuni de pregătire a trupelor afgane, pe termen scurt și mediu.
După încheierea procesului de tranziție și plecarea trupelor aliate, SUA și NATO vor oferi asistență pe termen lung în ceea ce privește antrenarea și echiparea trupelor afgane de securitate. Procesul se va încheia odată cu consolidarea forțelor de securitate afgane, astfel încât acestea să desfășoare, fără sprijinul aliaților, operații împotriva amenințărilor interne și externe.
Acordul va submina tendințele unor puteri regionale de a considera Afganistanul ca fiind parte a propriei zone de influență. Pe termen lung, Afganistanul nu va putea acționa într-o alianță regională care să-i afecteze suveranitatea sau integritatea teritorială. Vecinii se vor putea alătura afganilor în încercarea de a coopera economic, dar și pentru a asigura securitatea în regiune.
