Alexandru Grumaz

   

 

 

 

 

 

 

 

În mod tradiţional stânga îşi sărbătoreşte victoriile politice şi sindicale în Piaţa Bastiliei. Așa s-a întâmplat și acum odată cu alegerea noului președinte la celei de-a cincia Republici, Francois Hollande.

Atmosfera electrizantă. Steagurile tricolore reprezentînd Republica Franceză au fost prezente în număr redus. Pe lângă miile de francezi adunați în piață au fost prezenți tinerii din cartierele periferice care au venit cu drapele algeriene sau tunisiene, şi drapele roşii. Noul președinte le-a promis străinilor de pe teritoriul Hexagonului că vor avea dreptul să voteze la alegerile locale.

Cu ocazia mitingului ce a urmat victoriei François Hollande a ţinut din nou să spună că nimeni nu va fi lăsat marginalizat sau discriminat în Franţa, în noua Franţă pe care vor să o modeleze socialiştii. “Nu ştiu dacă mă auziţi, dar eu v-am auzit. Am auzit dorinţa voastră de schimbare” a spus François Hollande, care a câştigat de altfel aceste alegeri prezidenţiale cu sloganul: “Schimbarea, acum”. Iar schimbarea din Franţa, a mai spus el, este de natură să dea tonul pentru o schimbare mai largă, în Europa şi în lume.

François Hollande încearcă să transmită un mesaj de speranţă către ţările care suferă din cauza crizei şi a politicii de austeritate cît şi europenilor care şi-au văzut în ultimii ani calitatea vieţii grav afectată. Ceea ce încearcă el să spună este că reţetele ultraliberale nu sunt înscrise în mod imuabil în codul genetic al umanităţii şi mai ales al civilizaţiei umane. Crizele nu sunt nici ele o fatalitate. Există soluţii, pare să spună François Hollande, iar social-democraţia europeană are un rol de jucat în găsirea acestora.

Şi totuşi, de ce se recunoaşte Franţa în François Hollande? Scriitor Richard Millet are un excellent răspuns la această întrebare: pentru că François Hollande reprezintă pentru ei imaginea “provincialului care reuşeşte”…  In faţa unui Nicolas Sarkozy care voia să introducă o dimensiune americană în imaginea funcţiei prezidenţiale, François Hollande s-a înfăţişat ca un bonom calm, atent şi jovial. Pînă la urmă, Nicolas Sarkozy le-a devenit antipatic francezilor nu atît datorită politicii sale cît datorită freneziei sale. Iar François Hollande le-a devenit simpatic pentru că s-a dorit un “candidat normal” şi un “preşedinte normal”. Cum spunea Generalul De Gaulle, alegerile prezidenţile sunt o întîlnire dintre un om şi un popor. Totul se joacă la nivelul imaginii, al identificării dintre o majoritate de oameni şi un lider.

Care va fi agenda noului președinte în următoarele săptămâni?

Hollande este decis să se impună pe plan european ca un interlocutor credibil şi constructiv. Motiv pentru care prima sa întîlnire va fi cu cancelara germană Angela Merkel. Urmează un “summit” al grupului G8 şi o reuniune la vîrf a Alianţei Atlantice chiar în cursul lunii mai iar în iunie o reuniune G20.

Cum reuniunea G8 are loc în Statele Unite, la Camp David, pe 18 şi pe 19 mai, probabil că aceasta va fi şi prima sa călătorie în calitate de preşedinte înafara Europei. Acolo se va întâlni cu liderii lumii, mai puțin președintele Putin care a declinat participarea în favoarea lui Medvedev, devenit premier, după rocada mare.

Cu ocazia summit-ului NATO de la Chicago, 20 şi 21 mai, noul președinte al Franței va anunţa, în virtutea promisiunilor făcute cu prilejul alegerilor, retragerea soldaţilor francezi din Afganistan pînă la sfîrşitul acestui an. Reamintesc că Nicolas Sarkozy prevedea şi el această retragere, dar în cursul anului viitor.

Pe 18 şi pe 19 iunie Francois Holalnde el se va afla în Mexic, pentru reuninea G20, împreună cu Christine Lagarde, directoarea generală a Fondului Monetar Internaţional. Pe agenda discuţiilor se vor afla problemele legate de mărirea resurselor FMI-ului şi de reechilibrarea economiei mondiale.

Pe 28 şi pe 29 iunie François Hollande va lua un prim contact direct, ca şef al statului francez, cu ceilalţi omologi al săi din cadrul Uniunii Europene, cu ocazia unul summit consacrat relansării creşterii economice. Va fi momentul cînd François Hollande îşi va putea lansa argumentele în vederea a ceea ce el a numit “renegocierea pactului bugetar”. 

Pe plan intern François Hollande va superviza formarea guvernului dar va fi cu siguranţă solicitat în contextul noii campanii electorale care începe, în vederea legislativelor de pe 10 şi 17 iunie.

Iată doar cîteva puncte din programul său, ca să nu mai vorbim de numeroasele dosare care vor trebui abordate, legate de şomaj, datoria publică, delocalizări sau spectrul unor reacţii negative la alegerea sa din partea burselor sau a pieţelor financiare. El se va afla în situaţia de a încerca să liniştească pe toată lumea. Va trebui să-i convingă pe cei bogaţi să nu-şi scoată capitalurile din Franţa şi să accepte din patriotism o rată de impozitare mai mare. Faţă de pieţele financiare el va trebui să demonstreze, cum a spus-o deja în cursul unei vizite la Londra, că nu este periculos. “I am not dangerous” a spus atunci președintele Hollande.

Pînă la rezultatul legislativelor, adică pînă pe data de 17 iunie, va urma o nouă perioadă de suspans, şi cu siguranţă de critici din partea dreptei. Abia după această dată, dacă va beneficia de majoritate parlamentară, François Hollande îşi va putea eşalona planul de reforme. Însă unele sectoare sau categorii sociale s-ar putea să se arate însă extrem de nerăbdătoare, de exemplu sectorul învăţămîntului pentru care preşedintele a promis 60 000 de posturi noi. Nerăbdători sunt şi şomerii, pentru că şomajul creşte în Franţa fără încetare de 11 luni.

Cert președintele Hollande va fi confruntat cu o avalanşă de probleme în context de criză şi de multe incertitudini chiar din prima zi a mandatului său.

Hollande se va instala la Palatul Elysée în această săptămână. În același timp el a început deja consultările cu liderii de la Bruxelles pe tema devenită extrem de urgentă a relansării creşterii economice. Mai rămâne întrebarea dacă măsurile în acest sens necesită o renegociere a pactului de stabilitate.

Tot mai multe voci în Europa susţin că logica austerităţii duce la impas, dacă nu sunt implementate concomitent și alte soluții. Grecia este un exemplu nereușit, pe undeva tragic, al acestei experienţe bazate numai pe austeritate și reduceri.

Angela Merkel se află sub presiunea unor lideri europeni, pentru că aproape toată lumea cere acum o schimbare de strategie. Pentru Berlin, dar şi pentru alte capitale europene prelugirea politicii de austeritate riscă să modifice în primul rând peisajul politic european. Milioane de alegători optează, în acest context, pentru partide populiste, de extremă dreapta sau de extremă stânga, numai pentru a-şi arăta refuzul faţă de linia Bruxelles-ului sau de cea adoptată de propria capitală.

Care va fi relația Paris Berlin ce s-a dorit odată motorul Europei?  

Orice efort al Franţei de a izola Germania în cadrul Uniunii Europene ar fi o schimbare istorică în politica externă postbelică a Parisului. O scindare deschisă între Franţa şi Germania ar provoca probleme la nivelul întregii Europe, deschizând o falie seismică în fundaţia Uniunii Europene şi a zonei euro.

O alianţă a Franţei cu statele din sudul Europei ar afecta imaginea ţării și ar schimba balanța puterii de decizie la nivelul Uniunii.  

În acest context, François Hollande va recurge la gesturi care să îi îmbunătăţească imaginea în relaţia cu Berlinul, situaţie care i-ar permite să afirme că a schimbat direcţia dezbaterii la nivelul UE în favoarea “creşterii economice”. Chiar şi înaintea scrutinului prezidenţial din Franţa, experţii de la Berlin şi Paris trasau liniile principale ale unui posibil acord.

Cu va arătă posibila înțelegere Angela Merkel – François Hollande? Aşa cum a sugerat deja președintele francez va modifica solicitarea de renegociere a Pactului fiscal european – acord care prevede obligativitatea echilibrelor bugetare. În schimb, Germania va accepta un nou acord, elaborat în termeni mai mult ca sigur vagi, în sensul creşterii economice, document care ar fi anexat Pactului fiscal.

Revendicarea lui François Hollande privind eurobondurile – emiterea unor certificate de trezorerie comune pentru datoria europeană va fi refuzată iar cei doi lideri se vor înţelege, probabil, asupra emiterii unor certificate europene destinate proiectelor, în sensul finanţării investiţiilor în infrastructură.

De asemenea, s-ar putea înţelege şi în privinţa creşterii nivelului creditelor acordate de Banca Europeană pentru Investiţii. Acesta ar fi un compromis tipic pentru UE, Franţa şi Germania, care le-ar permite tuturor părţilor să se retragă onorabil, iar restul lumii nu ar fi prea afectată, deşi ar fi uşor intrigată.

O campanie electorală, precum cea din Franța se cîştigă mai puţin pe terenul ideilor cît prin capacitatea de a nu face erori. Iată cum a cîştigat, de fapt, François Hollande alegerile prezidenţiale. El s-a impus printr-o tactică a pașilor mici, așa cu odinioară a făcut-o Henry Kissinger, modest dar tenace. A avut o campanie electorală de peste 400 de zile în care a  străbătut mii de kilometri. A vorbit în faţa a sute de mii de oameni. François Hollande le-a dat tuturor celor care l-au votat certitudinea că puterea nu este pentru el o ambiţie personală ci doar un mijloc de a fi util Republicii Franceze.