Grecia și reiventarea Europei
May 24th, 2012 by admin
La doar câteva zile după ce victoria lui Hollande în Franţa a deschis o mică speranţă, Europa are nevoie de noi proiecte de arhitectură economică și financiară. Putem uita de dezbaterea austeritate versus creştere, dezbatere la ordinea zile în toate capitalele europene? Nu. Și totuși viitorul monedei unice se joacă în sectorul bancar deoarece din cauza crizei, guvernele şi băncile au devenit atât de interdependente încât sfârşesc prin a se slăbi reciproc. Francezii au un cuvânt ce exprimă situația din domeniul bacar: „détricotage” (despletire). Explicația: băncile se retrag în spatele frontierelor lor ca un tricot care se despleteşte. De ce? Ca să fie mai puternice într-o ţară și astfel ele nu mai acordă atâtea împrumuturi într-o altă ţară.
Europa se învârteşte în jurul cozii. Guvernele nu doresc un sistem european puternic de reglementare financiară iar riscul pentru contribuabil de a trebui să plătească facturi europene creşte. Şi apoi rămân prea puţini bani pentru a stimula creşterea economică.
François Hollande este o nouă şansă pentru Merkel, dar și pentru Euroapa. Cei doi vor intra în istorie drept cei care au menţinut euro sau i-au făcut lichidarea. Sunt condamnaţi la succes de la prima lor întâlnire. Hollande se va modera, Merkel se va mişca. Totul îi va apropia pe cei doi conducători, principiile, mai întâi. Într-o Europă unită, nimic nu este posibil dacă Franţa şi Germania nu se înţeleg.
Europa de astăzi se confruntă cu două slăbiciuni importante. Pe de-o parte, fragilitatea sistemelor politice, care se autodistrug prin încăpăţânarea de a-şi convinge cetăţenii să se supună unei austerităţi fără limită sau perspectivă şi să fie ei cei care să suporte singuri greutatea principală a crizei (cazul Greciei). Pe de alta parte fragilitatea unor părţi importante ale sistemului financiar, rezultatul unei decade de exces de lichiditate, de proastă gestionare şi încă şi mai proastă supraveghere (Spania). Aceste două slăbiciuni se cumulează rezultând într-o situaţie de nesusţinut.
Pentru Atena perspectiva unei renegocieri a termenilor pachetului de salvare presupune începutul ieşirii din zona euro iar pentru Madrid condiţia absolut necesară a fucționării în combinaţia de reforme şi tăieri duce la necesitatea creări unui cadru interior al stabilităţi financiare şi a încrederii din exterior.
Pentru a menţine Grecia în interiorul zonei euro cât şi pentru a evita ca o eventuală ieşire să producă o reacţie în lanţ care să afecteze Spania, guvernele din zona euro ar trebui să ia măsuri radicale. Aceste măsuri ar trebui să garanteze pieţelor fie că Grecia are un viitor în interiorul zonei euro fie că ieşirea sa ar fi un fapt izolat.
Trebuie să fim bine înțeleși: ieşirea Greciei din zona euro ar fi un dezastru pentru greci şi pentru restul membrilor din zona euro. Chiar dacă în mod formal Grecia nu ar ieşi din Uniunea Europeană ci numai din zona euro, ieşirea ei ar afecta toate politicile pe care se bazează apartenenţa sa la UE, mai ales în ceea ce priveşte piaţa internă, ceea ce, în practică, ar fi ca o ieşire din UE. Acesta este marea problemă a UE.
Dacă Grecia nu şi-ar mai plăti datoriile și ar intra în faliment? În mod clar, consecinţele ar fi distribuite asimetric, fiind mai grave pentru ţările vulnerabile din punct de vedere financiar – în primul rând Portugalia, apoi Spania şi Italia, şi mai puţin grave pentru Germania.
Deponenţii greci au retras recent 700 mil. euro din băncile locale ale ţării. Grecii nu sunt la prima tentativă de acest fel. În noiembrie anul trecut, odată ce discuţiile despre ieşirea Greciei din spaţiul european s-au intensificat, populaţia a retras din bănci pe parcursul unei săptămâni o sumă de 5 mld. euro, adică 3% din totalul depozitelor. Încercările eșuate de formare a unui guvern în Grecia au eşuat, scuturând pieţele financiare la perspectiva unei administraţii de stânga care ar putea câştiga alegerile în iunie, odată cu noile alegeri parlamentare şi care se va opune, în mod cert, termenilor răscumpărării ţării de organismele financiare externe. O asemenea schimbare ar putea propulsa criza zonei euro într-o nouă etapă periculoasă.
În prezent, Grecia are un acord pentru un împrumut în valoare de 130 de miliarde de euro, bani pe care îi primește doar în schimbul reformelor. Părăsirea zonei euro de către Atena ar avea costuri ridicate pentru toate statele din Uniunea Europeana, costuri directe, cum ar fi deținerile de obligațiuni ale bancilor, cît și cele indirecte, prin prăbușirea încrederii investitorilor, manifestată deja în scăderile burselor, precum și a monedei unice în raport cu dolarul și a monedelor emergente, considerate riscante, inclusiv leul, in raport cu euro.
Potrivit unui raport al bancii JPMorgan, costurile asupra zonei euro s-ar ridica la 395 de miliarde de euro, din care 240 de miliarde de euro reprezintă ajutoarele financiare internaționale, 130 de miliarde de euro împrumuturile de la alte banci centrale din zona euro, iar 25 de miliarde de euro împrumuturile de la bancile comerciale.
Banca centrală germană și oficialii europeni au recunoscut că deja se lucreaza la planuri pentru limitarea efectului de contagiune în cazul unui exit al Greciei. Astfel au apărut și Mecanismul European de Stabilitate și Fondul European de Stabilitate Financiara, primul permanent, al doilea temporar, ce însumează o capacitate de creditare de 750 de miliarde de euro.
Miliarde de euro ar fi pierdute și de alte state din zona euro și nu numai. Franța, de exemplu, ar pierde 50 de miliarde de euro în cazul în care Grecia iese din uniunea monetară, potrivit ministrului francez de Finanțe din timpul președintiei lui Nicolas Sarkozy. Această sumă ar reprezenta doar pierderile statului francez, la care s-ar adauga și cele suferite de banci și asiguratori cu active în Grecia. Și țările din zona balcanică vor fi afectate.12,5 la suta din activele din sistemul bancar din Romania sunt controlate de bancile elene National Bank of Greece, Alpha Bank, Eurobank si Piraeus, iar romanii au depozite de 4,7 miliarde de euro în aceste patru bănci.
Culmea, dezeuropenizarea Greciei ar putea da imbold forţelor occidentale care, în istorie, au fost mai puternice în această ţară faţă de alţi vecini din Sudul Europei cum ar fi Spania, Italia sau Portugalia, ceea ce ar putea să aibă repercusiuni importante în materie de siguranţă, fie prin intermediul unei chestionări referitoare la apartenenţa la NATO sau printr-o ascensiune a naţionalismului şi a tensiunilor cu Turcia şi Macedonia.
Comisia Europeană are în sertar, şi va scoate de la naftalină cu toată viteza, seria măsurilor pentru stimularea creşterii. Ar fi vorba de un cocteil unde să se amestece fonduri structurale, împrumuturi de la BEI şi ceva flexibilitate în aplicarea obiectivelor reducerii deficitului.
Acum trebuie să ne gândim și la variantele alternative din punct de vedere politic, dat fiind faptul că acum avem de-a face cu două crize politice – una a mecanismelor decizionale europene, alta a partidelor din Grecia. Europa trebuie să devină una federativă ca să-și rezove problemele.
Cu ochii fixaţi pe Grecia, optimismul care urmează victoriei lui Hollande şi care a făcut ca în scurt timp la Bruxelles să se schimbe o atitudine, aceia a austerității, considerată motorul revenirii din criză, trebuie acum să convieţuiască alături de o îndoială incomodă: şi dacă Hollande a venit prea târziu ce avem de făcut?
