Ofensiva diplomatică a Rusiei
Jul 9th, 2012 by admin
Eu am gasit Rusia ca un pârâiaș și o las ca un râu mare. Iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă, hotărîtă de a face să rodească Europa cea stârpită…. A se întinde (n.a. Rusia) neîncetat catre Nord pe marginea Marii Baltice și catre Sud pe marginea Marii Negre. A se apropia cât mai mult de Constantinopole și de India, că acel ce va stăpâni acolo, va fi adevaratul stăpânitor al lumii … A străbate până la golful Persic, a restatornicii, de se poate, comerțul cel din vechime al Orientului și a se întinde până în India care este magazia lumii… Acestea sunt câteva din ideiile cuprinse în Testamentul lui Petru I țarul Rusiei (1672-1725), testament elaborat în 1725. Implicațiile Testamentului pentru actualitatea geopolitică internațională sunt extrem de importante, permițându-ne să înțelegem o serie din evenimentele care se desfășoară, acum, sub ochii noștri. Două mari personalități au contribuit în mod decisiv la finele secolului al XX-lea, la renunțarea treptată a expansionismului rusesc: Mihail Gorbaciov – liderul partidului comunist al URSS și Ronald Regan – președintele SUA. Primul a înțeles că Rusia a pierdut cursa înarmărilor și competiția economică cu occidentul și a reorientat conducerea comunistă spre democratizare, acceptând totodata ieșirea de sub tutela sovietică a țărilor satelite Moscovei. Al doilea a deschis porțile celei mai de succes alianțe a secolului al XX-lea, NATO, pentru țările din centrul și estul Europei, împingând bariera democrației la granița cu Rusia.
Președintele Elțîn, cel care a urmat la cârma Rusiei după Gorbaciov, a fost artizanul desființării comunismului în Rusia, angajând țara pe un drum nou, pașnic, renunțând la visurile expansioniste ale lui Petru I. Și totuși n-a fost însă să fie așa! Urmașul lui Elțîn, președintele Vladimir Putin a reîntors treptat roata istoriei și, în 12 ani de mandat (președinte/premier), a readus Rusia acolo unde se afla înainte de Mihail Gorbaciov.
Vladimir Putin continuă acum de fapt politica de recuperare a unui teritoriu diplomatic pierdut de la căderea comunismului încoace. Stabilirea de noi strategii în relațiile dintre Rusia și Țările Baltice cât și între cele dintre Rusia și țările din Orientul Mijlociu sau din Asia redesenează politica cancelarilor Occidentale față de Moscova. Moscova lui Putin s-a îndreptat în primul rând spre nordul Europei unde Estonia și Lituania au depus eforturi considerabile în a slăbi influența Moscovei asupra livrărilor de energie. Letonia și Finlanda, ultima fiind singura țară din rândul nordicelor care nu este în NATO, și-au regâdit strategia de schimburi comerciale cu Rusia. Opoziția finlandeză, reprezentată de naționaliști și de Uniunea Adevăraților Finlandezi, un partid anti-european cu influență la Helsinki, s-a radicalizat. Moscova vede această depărtare a Finlandei de UE ca pe o oportunitate ce trebuie valorificată imediat. În ciuda participării Finlandei în acțiunile de patrulă militară aeriană coordonate de partenerii occidentali, deasupra Islandei și în spațiul scandinav, Helsinki prin vocea președintelui Niinisto anunță că: Rusia este un vecin important pentru noi și eu cred că este bine ca principal obiectiv să cooperăm cu vecinii noștri. Pentru ruși Țările Baltice reprezintă linia frontului, în flancul nordic, cu NATO. Rușii s-au opus la aderarea Finlandei la NATO. Letonia, care are relații foarte bune cu Moscova, este de fapt folosită în scopul de a bloca o uniune a balticelor. Astfel linia de cale ferată care trebuia să unească Finlanda și Țările Baltice de vestul continentului, este blocată, la fel ca și proiectele privitoare la linii de gaz lichefiat, de administrația de la Riga. America a sezizat resuscitarea relaților Rusie cu nordul Europei și a transmis un semnal Moscovei despre faptul că zona este încă sub jurisdicția occidentală cu toate greutățile datorate actualei crize economice și a relațiilor care transcend istoria precum clauza națiunii celei mai favorizate acordate de URSS Finlandei în 1947 și valabilă până în 1992. Mesajul a fost dat de vizita secretarului de stat al SUA, Hillary Clinton, în Finlanda şi Letonia, înainte de participarea la Forumul economic internaţional de la Sankt Petersburg, în Rusia. La Sankt Petersburg, Clinton s-a întâlnit cu omologul său rus, Serghei Lavrov, pentru a continua discuţiile legate de Iran, Siria şi Afganistan, începute de liderii celor două ţări la summitului G20 din Mexic. Relațiile dintre cele două puteri sunt în declin iar rezoluția aprobată de Comitetul pentru Relații Externe al Sentul american denumită genereic Actul Sergei Magnitsky (Sergei Magnitsky Rule of Law Accountability Act) nu face decât să accentueze această răceală. Actul impune interzicerea călătoriilor în SUA și o înghețarea a resurselor financiare și imobiliare a oficialilor implicați în moartea neelucidată încă a judecătorului rus Sergei Magnitsky în 2009.
În contextul revoltelor şi a schimbărilor din lumea arabă, Rusia a decis să revină în arena diplomatică şi să-şi reia oarecum rolul principal pe care l-a avut în perioada Războiului Rece, în Orientul Mijlociu. Ce înseamnă acest rol? Asumarea unor poziţii total opuse faţă de occidentali. Rusia – ca şi China – este pe poziţii divergente cu occidentalii atât în dosarul sirian cât şi iranian. Moscova refuză orice sancţiune suplimentară împotriva regimului al-Assad sau a Teheranului. Astfel sondajele de opinie efectuate în lumea arabă indică o imagine deteriorată a Rusiei. Fiodor Lukianov, un important comentator rus de politică externă spunea: Vestul și lumea arabă sunt de o parte iar Rusia și Iranul de celaltă parte.
Vizita în Orientul Mijlociu a lui Putin a trecut prin Israel şi Palestina, încheindu-se în Iordania. Rusia și-a derulat, pe lângă convorbirile oficiale guvernamentale și cele economice, din delegația președintelui făcând parte și 300 de oameni de afaceri ruși, noua strategia de imagine prin plasarea propriilor simboluri în regiune, în special pentru a reaminti lumii contribuția URSS la victoria în cel de-al II-lea Război Mondial. În Iordania s-a inaugurat Casa pentru pelerinii ruşi care se află lângă locul unde a fost botezat Isus Hristos în râul Iordan. La Bethleem Putin a inaugurat un centru cultural rus iar în localitatea Netanya, staţiune balneară aflată la nord de Tel-Aviv, un monument dedicat soldaţilor sovietici căzuţi în lupta împotriva nazismului în anii celui de-al II-lea Război Mondial.
În Iordania preşedintele rus Vladimir Putin a făcut bilanţul vizitei întreprinse în Orientul Mijlociu menţionând că se pronunţă pentru implicarea în procesul de reglementare a crizei siriene a cât mai mulţi vecini ai Siriei, inclusiv a Iranului. Vladimir Putin a promis că va contribui la organizarea unei întâlniri între liderii Palestinei şi Israelului (Rusia face parte din grupul de mediere israelo-palestinian alături de SUA, UE și ONU). Liderul Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, i-a cerut lui Vladimir Putin să contribuie la eliberarea deţinuţilor palestinieni din închisorile israeliene iar premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, prin intermediul preşedintelui rus a transmis un apel părţii palestiniene de a relua dialogul.
Israelul s-a temut că ruşii vor furniza Iranului faimosul sistem de apărare anti-aeriană S-300, dar între timp Moscova s-a conformat sancţiunilor internaţionale decretate împotriva Teheranului şi a renunţat la tranzacţie însă, se pare, că ruşii au livrat Damascului aceste sistem sofisticat, ceea ce iarăşi provoacă tensiuni în regiune. Dosarul sirian rămîne un măr al discordiei între ruşi şi occidentali iar soluţii propuse de Vladimir Putin, chiar dacă par de bun simţ, nu sunt realiste. Putin pledează în favoarea unei “tranziţii civilizate” în Siria… Greu de imaginat. Cum ar putea, în prezent, lumea civilizată să accepte regimul preşedintelui Bachar-Al Assad responsabil de majoritatea masacrelor comise în contextul războiului civil din Siria?
Turneul din Orientul Mijlociu continuă efortul diplomației ruse de a-și recăpăta locul de primadonă ocupat în timpul Războiului Rece. În 1948 Moscova a fost prima țară care a recunoscut statul Israelul, urmată de SUA. Sosirea lui Putin la Tel Aviv a avut ca scop atenuarea imaginii proaste a Rusiei, privită drept pro-Assad şi pro-Ahmadinejad dar a subliniat și faptul că Israelul este important pentru Rusia. Rusia are o puternică minoritate rusofonă în Israel (20% din israelieni sunt de origine rusă), dar în ciuda acesteia este foarte puţin probabil ca poziţiile celor două state în dosarul sirian sau iranian să se apropie în urma acestei vizite. În 2003 Putin simpatiza cu premierul Ariel Sharon în lupta sa cu cea de-a doua Intifadă, acum P5+1(Rusia,Marea Britanie,Franța, SUA, China și Germania), la reuniunea de la Moscova nu a reușit o soluție referitoare la principalul inamic al Israelului,Iranul.
Noua cruciadă a Rusiei a început. Putin este hotărât să refacă imperiul diplomatic. Să nu uităm că-l avem ca vecin la Marea Negră și deși flota rusescă este în avntaj numeric, ea, Marea Neagră, nu a fost cucerită și dominată de-a lungul timpului decât de trei imperii Imperiul Roman, Imperiul Bizantin și Imperiul Otoman.
