Viitorul război din Orientul Mijlociu
Sep 10th, 2012 by admin
Vicepreședintele irakian Tariq al-Hashimi a fost condamnat la moarte prin spânzurătoare pentru uciderea unui judecător și a unui general de brigadă. El este dat dispărut iar autoritățile de la Bagdad au emis un mandat de arestare internațional pe numele acestuia. Al-Hashimi este un politician sunnit care l-a acuzat pe primul ministru Nouri al-Maliki că lucrează cu Iranul într-o campanie împotriva sunniților dar și a interesului național al Irakului. La rândul lor sunniții au planificat și executat mai multe atacuri cu mașină capcană în districtul șiit din Bagdad, ocazie cu care au fost ucise mai mult de 250 de persoane. De fapt după retragerea trupelor americane în 2012 tensiunile sectare au pus stăpânire pe viața de zi cu zi a irakienilor crescând influența Iarnului în țară. Instalarea unui guvern șiit la Bagdad a scăzut pericolul la granița cu Iranul și a adus Mesopotania sub influența Teheranului pentru prima dată în cinci secole. Astfel Teheranul și-a complectat arcul de influență care se intinde acum din Liban trecând prin Siria și Irak și se oprește la Teheran. Acum după 17 luni de insurgență siriană, Iranul este în pragul pierderi celui mai important aliat Siria ceea ce va eroda poziția Teheranului în Orientul Mijlociu.
Ce opțiuni are Iranul acum când situația din Siria s-a deteriorat ?
În timp ce ajutorul acordat administrației de la Damasc continuă, Teheranul s-a pregătit și pentru o plecare a lui Assad de la putere cu dorința tacită ca următorul guvern din care să facă parte inclusiv actuali miniștri să păstreze opțiunea iraniană în politica externă. Pentru acest lucru Teheranul poartă discuții cu elitele alawite sub umbrela Rusiei și a Chinei. Mesajul trebuie însă să ajungă și la sunniții din regiune dar și la Turcia care este fără doar și poate pivotul esnțial al stabilității în zonă. Opțiunea este rejectată de SUA, Arabia Saudită sau Turcia care văd în aceasta o revenirea a influenței iarniene în Orientul Mijlociu.
Altă opțiune, mai agresivă de această dată, este aceea de a pregăti o rezistență formată din actualele forțe guvernamentale care să impiedice formarea de către opoziție a unui guvern stabil, în caz de victorie.
De asemenea Teheranul pregătește condițiile unui război sectar în Siria, iranieni având fondurile dar și un sistem de culegere al informațiilor consolidat în zonă. Încurajarea tensiunilor sectare va fi cuplată cu cele din alte zone precum Irakul, Arabia Saudită sau Bahreinul.
Ridicarea militară a Iranului șiit în ultimele decenii este văzută ca o ridicare a unei comunități etice numeric inferioară cele sunnite care dorește conducerea lumii islamice. Comunitatea alawită este și va râmâne un aliat fidel al Teheranului în această ecuație. Arabia Saudită, sunnită, este și va rămâne liderul ideologic ce conduce lumea islamică actualmente fiind sponsorul principal al opoziției siriene, sponsor care nu va permite o nouă conducere pro-iraniană la Damasc.
Poziția Iranului în Liban și în Irak devine în condițiile actuale foarte importantă. Hezbollahul din Liban își vede amenințată existența odată cu dispariția guvernului Assad. Distanța de Teheran se mărește nu fizic iar sprijinul aliatului sirian dispare. Un guvern sunnit în Siria ar determina schimbări atat la Beirut cât și la Bagdad. Teheranul odată cu eliminarea lui Saddam de la putere și-a luat măsuri de a-și consolida prezența în Irak. La ora actuală iranieni controlează guvernul de la Bagdad ceea ce-i asigură o coordonare a acțiunilor din Siria împotriva opoziției. Concluzia este că: Libanul, Siria și Irakul vor deveni în lunile care urmează teatrul unor confruntări etnice dintre cele mai sângeroase.
