Rapoarte cu …dedicație!
Jun 3rd, 2013 by admin
În timp ce Pentagonul a pus în circulație raportul anual cu privire la evoluțiile militare și de securitate ale Chinei, raport destinat Congresului SUA, Parisul a difuzat cartea albă a apărării-Livre Blanc (realizarea și adoptarea unei astfel de strategii reprezintă în primul rănd o practică a țărilor occidentale, denumirile diferind de la o țară la alta spre exemplu Germania a adoptat o carte alba a securității, Japonia a adoptat o carte alba a apărării, SUA, Marea Britanie și Polonia au adoptat o strategie de securitate națională, iar Finlanda a adoptat o politică de apărare și securitate). Cele două documente exprimă o noi orientări asupra zonei asiatice dar și asupra situației uneia din forțele militare importante ale Europei aflată într-un angajament militar în Mali.
Raportul Pentagonului susține, pentru prima dată explicit, că guvernul Chinei este direct responsabil pentru atacurile cibernetice asupra rețelelor de computere guvernamentale din SUA. De asemenea raportul aduce în atenție politica nucleară a Chinei. Politica Chinei, referitoare la armele nucleare, denumită generic no first use, ceea ce înseamnă că Beijingul nu va folosi prima loviturile nucleare, este considerată ca având prea multe ambiguități, cu referire expresă la condițiile în care China ar putea s-o folosească. Raportul a generat o reacție imediată din partea directorului adjunct al Departamentului de Studii Strategice și Internaționale din Beijing, Su Xiaohui, care a declarat: sicer fiind, China se simte inconfortabil cu privire la acest raport anual – și a continuat el – …(n.a. raportul) nu face bine în construirea unui nou tip de relații între cele două. Potrivit raportului, China continuă să dezvolte un program cuprinzător de modernizare a forțelor armate pe termen lung, program care-i va permite să desfășoare conflicte armate regionale cu forță și intensitate mare, pe perioade lungi de timp. Strâmtoarea Taiwan rămâne principalul obiectiv strategic militar al Chinei dar există indicii că Beijingul este în căutarea de scenarii militare în zonele adiacente respectiv Marea Chinei de Sud, Marea Chinei de Est, Oceanul Indian cât și de-a lungul liniilor maritime critice de comunicare. China a investit resurse importante în realizarea rachetelor balistice cu rază scurtă și medie de acțiune, utilizate în operațiunile terestre dar și în rachetele de croazieră, anti navă, sau în armele spațiale.Toate acestea perimit dezvoltarea conceptului de interzicerea a accesului și distrugerea forțelor inamice (A2/AD- anti-access/area-denial). Armata de Eliberare Populară a Chinei a crescut numărul de exerciții comune cât și a celor dedicate instrucției astfel între 2011-2012 au avut loc 21 de exerciții față de 32 între 2006-2010. China a devenit mult mai agresivă în disputele teritoriale din Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud. Acestea dispute includ Scarborough Shoal în apropiere de Filipine și insulele controlate de japonezi Sen-kaku/Diaoyu(pentru chinezi). Raportul indică faptul că relațiile dintre China și Taiwan continua să se îmbunătățească, ambele părți semnând 18 acorduri de cooperare pe probleme economice, culturale și administrative. Cele două, China și Taiwan, au desfășurat în august 2012 un exercițiu comun de salvare maritimă, unde au participat două elicoptere, 14 nave și 300 de militari (ambele părți au fost reprezentate în mod egal). În aceste condiții, adjunctul directorului Centrului de Studii pentru Strategie Națională de la Universitatea Jiao Tong din Shanghai, Zhuang Jianzhong, declara: în opinia mea un război cu Taiwanul este din ce în ce mai puțin probabil. Cu toate acestea la fel de departe este și un tratat de pace conform unor declarții ale președintelui Ma Ying-jeou din 2011. Și în ciuda unor astfel de momente încurajatoare, China continuă să se mențină, în zona care nu necesită realimentare, peste 500 de avioane de luptă și nu a redus cele 1100 de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune DF-11/15s, care vizează Taiwan. China continuă să solicite Rusiei sisteme de rachete sol-aer S-400 cu rază de acțiune de 400 km care-i vor permite, pentru prim dată, să acopere întreg teritoriul taiwanez. Rușii au indicat posibilitatea realizării unui contract de acest tip nu mai devreme de 2017. Regimentul 2 de Artilerie este unitatea care răspunde de rachetele din silozurile chineze. Se intenționaeză, conform raportului introducerea unei noi variante de rachetă balistică cu rază scurtă de acțiune a cărei precizie să fie îmbunătățită iar încărcătura trasportată să crească. Îngrijorarea manifestată de marina americană și de cea japoneză este dată de creșterea numărului de rachete balistice anti-navă care transportă focoase convenționale dirijate tip DF-21D cu o rază de acțiune de 1500 km și cu care chinezii dotează propria flotă. De asemenea Regiment 2 de Artilerie își modernizează rachetele balistice intercontinentale cu focoase nucleare plasate în silozuri dar continuă și modernizarea sistemelor de transport și a lansatoarele mobile. În ultimi ani au intrat în dotarea rachtele cu combustibil solid DF-31s cu o rază de acțiune de 7200 km dar și rachetele DF-31A cu o rază de acțiune de 11200 km. Ele pot atinge ținete importante de pe teritoriul SUA. China, conform raportului, are cea mai mare forță navală combatantă din Asia (79 nave de război, 55 de submarine și 55 nave amfibie de mari dimensiuni, 85 nave mici echipate cu rachete speciale). Primul portavion Liaoning este în plină integrare în cadrul forțelor navale dar și pregătește formare a unei unități aviatice destinate acestuia. Chinezii au construit Flying Fighter Shark remodelând Su-33 și trasformându-l în J-15. Debarcarile avioanelor J-15 la bordul noului portavion reprezintă punctul culminant al eforturilor Chinei de a reamenaja un vas din vremea sovietica, cunoscut sub numele de Varyag. China și Rusia sunt într-un impas de mai mulți ani, după ce Beijing-ul a copiat design-ul modelului rusesc Su-27SK și a realizat versiunea proprie Shenyang J-11B, violand mai multe acorduri de proprietate intelectuala. China continuă construcția și proiectarea de noi submarine, ultimul pe listă fiind tipul 094 clasa Jin (3 sunt operaționale), cu propulsie nucleară și care transportă noile rachete balistice intercontinentale JL-2 cu o rază de acțiune de 4000 de mile marine. Urmează submarinele de tipul 096. China își extinde forța sa de submarine de atac cu propulsie nucleară potrivit raportului. Două tipuri de submarine tipul 093 clasa Shang sunt în serviciu, ale 4 sunt în proces de modernizare pentru a înlocui submarinele vechi de tipul 091 clasa Han. Raportul indică construcția distrugătoarelor din clasa Luyang tip 052C trei nave aflându-se în diferite stadii de construcție și unul în operare. Noul tip de distrugător aflat și el în construcție este Luyang tip 052D și va intra în serviciu în 2014. Cât privește fregatele, marina Chinei are 12 nave tip 054A clasa Jiangkai dar și alte șase nave în construcție. China va construi de asemenea un port elicopter tip 081 care va intra în serviciu în următorii 5 ani. Marina chineză vede rachetele de croazieră anti-navă, cu rază lungă de acțiune, ca pe o armă cheie. Ele sunt plasate pe diverse platforme care includ submarine sau nave de suprafață. Raportul este o trecere în revistă a capabilităților militare în creșterea ale Chinei și demonstrează că Beijingul a devenit unul din cei mai importanți jucători în Asia.
După opt luni de la solicitarea din partea preşedintelui Franţei, Francois Hollande, şi după nenumărate amânări, Carta Albă a apărării franceze a fost publicată. Dincolo de importanţa pentru militarii francezi, semnificaţia Cartei Albe a Franței este dată de orientarea strategică pe care aceasta o dictează Franţei în ceea ce priveşte relaţia sa cu aliaţii din cadrul NATO şi UE. Documentul a fost aşteptat în special de către europeni, pentru că urma să decidă rolul asumat al Parisului cu privire la securitatea europeană şi, implicit, dimensiunea de securitate a UE. Scopul enunţat al noului document este acela de a menţine rolul global al Franţei, în condiţiile unor capabilităţi reduse. Franța menţine aceleași ambiţii strategice în contextul unei economii naţionale cu perspective sumbre. Noul document nu schimbă în mod radical gândirea strategică franceză. Pentru următorii cinci ani, bugetul rămâne îngheţat la valoarea din 2012 iar numărul de angajaţi se reduce, continuând procesul iniţiat în anul 2008. Reducerile sunt valabile şi pentru echipamente. Ce aduce nou documentul? Dincolo de reducerile care apar în planurile de achiziţii, noul Livre Blanc introduce elemente noi în planul războiului cibernetic, al informaţiilor militare şi al dronelor, considerându-le domenii necesare apărării naţionale. Este important faptul că documentul nu elimină nicio capabilitate de bază. În ceea ce priveşte orientarea strategică, modificările nu sunt unele radicale. Franţa rămâne în NATO. În mod neaşteptat, Parisul urmăreşte exclusiv interesele naţionale în cadrul Alianţei, orientarea de bază fiind mai degrabă către Europa şi Uniunea Europeană. Începând cu 15 mai, ministrul Apărării, Jean-Yves Le Drian, se află într-un turneu pentru a promova noua Carte Albă a Franţei şi pentru a explica partenerilor europeni în ce mod se modifică priorităţile strategice ale Franţei. Cartea Albă se situează, în ceea ce priveşte orientarea strategică a Franţei, între o atitudine pragmatică în privinţa relaţiei Parisului cu aliaţii săi şi o abordare ortodoxă în ceea ce priveşte apărarea teritorială. Dacă viitorul Politicii Comune de Securitate şi Apărare (PSAC) este privit cu mult realism, cu o abordare adaptată secolului XXI, nu acelaşi lucru este valabil pentru programul nuclear francez. Se poate spune, astfel, că priorităţile de apărare stabilite prin acest document sunt: apărarea teritorială menţinută la un grad foarte înalt, garantarea securităţii regionale alături de partenerii europeni şi transatlantici (şi dorinţa asumării unui rol de lider la nivel european), menţinerea securităţii în vecinătatea Europei (Africa de Nord, Orientul Apropiat şi Golful Persic) şi proiectarea puterii Franţei la nivel internaţional. Cu alte cuvinte, puţin din fiecare şi continuitatea afirmării rolului Franţei ca putere la nivel internaţional.
