Independence Day!
Jul 11th, 2013 by admin
Statele Unite ale Americii sărbătoresc anul acesta pe 4 iulie 237 de ani de la adoptarea oficială de către Congresul Continental de la Philadelphia a Declaraţiei de Independenţă, filosofia politică pe care s-au întemeiat Statele Unite. Documentul, conceput de Thomas Jefferson, al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, cu câteva modificări aduse de John Adams şi Benjamin Franklin, a fost adoptat pe 4 iulie 1776. Declarația anunţa întregii lumi separarea celor 13 colonii de Marea Britanie şi formarea Statelor Unite ale Americii. Se năştea o naţiune şi se formula filozofia libertăţilor individuale. Jefferson nu a fost animat de originalitatea textului, ci de reliefarea ideilor Revoluţiei, credinţa în libertate şi egalitate. Elitele timpului doreau ca poziţia fiecărui american să nu fie determinată prin naştere, titlu sau grad, ci prin talent, capacităţi antreprenoriale şi abilităţi personale. Încă din primele zile ale existenţei noii naţiuni, fondatorii acesteia au prezis că Statele Unite au o misiune importantă în lume. Pe 30 aprilie 1789, odată cu preluarea postului de preşedinte, George Washington declara: Păstrarea focului libertăţii şi a modelului de guvern republican reprezintă, de departe, cea mai importantă misiune încredinţată în mâinile poporului american. Ziua Independenţei a fost sărbătorită pentru prima dată oficial în statul Massachussetts, în anul 1781. La 11 ani după Declaraţia de Independenţă, Congresul a convocat o convenţie specială, cu participarea reprezentanţilor tuturor statelor fragilei confederaţii, iar pe 17 septembrie 1787, după patru luni de negocieri secrete, delegaţii la Convenţia din Philadelphia au elaborat Constituţia Statelor Unite ale Americii. Aceasta are 4.600 de cuvinte şi oferă temeiul legal pentru un guvern central, cu activitate în trei domenii: legislativ, executiv şi justiţie – fiecare, restrâns de un sistem pe care americani îl denumesc checks and balances. Constituţia a fost amendată de 27 de ori, fiind astăzi cea mai veche constituţie din lume. Faptul că Declaraţia drepturilor omului nu este inclusă în Constituţie a făcut ca dezbaterile pentru redactarea acesteia din urmă să fie anevoioase. Primul Congres Federal a luat în discuţie o listă a drepturilor omului, propunând 12 amendamente la Constituţie. Astfel, cele mai valoroase drepturi ale omului –libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea de întrunire, dreptul la un proces corect şi nepărtinitor – au devenit părţi ale Constituţiei, zece amendamente intrând în vigoare pe 15 decembrie 1791. Figură centrală a acelor zile a fost George Washington care își leagă întreaga viață de momentele care au dus la crearea Americii. Cum și-a început cariera militară George Washington? La finele anului 1752, guvernatorul Virginiei, Robert Dinwiddie, reorganizează armata (neregulată) a coloniei iar George Washington solicită unul din posturile de comandă. Washington este numit ofițer adjutant de district în miliția coloniei Virginia, funcție care îi aduce gradul de maior la vârsta de 20 de ani. Este însărcinat cu instrucția miliției în districtul în care comandă. La vârsta de 21 de ani, în Fredericksburg, Washington devine Maestru Mason în Masonerie, o organizație modelată pe modelul frățiilor, care îl va influența toată viața. În decembrie 1753, Washington primește și execută o misiune diplomatică, dată de către guvernatorul Virginiei, aceea de a transmite un ultimatum francezilor aflați la frontiera de pe râul Ohio, la Fort Le Boeuf. Mesajul guvernatorul le cerea francezilor să abandoneze colonizarea în zonă fapt care nu s-a concretizat. Anul următor 1754 Robert Dinwiddie îl deleagă pe Washington, pe atunci locotenent colonel, să conducă o misiune militară care urma să-i scoată pe francezi din Fort Duquesne. Washington avea în subordine 400 de voluntari. Washington începe pregătirile și construiește Fort Necessity. Pe 3 iulie, tabăra lui Washington de la Fort Necessity, a fost atacată de cei 1200 de militari ai generalul De Villiers. Acestia au încercuit fortul și timp de 9 ore muschetele au tras asupra camarazilor lui Washington. Washington și trupele sale, copleșiți de o forță franceză numeric superioară și bine poziționată, au capitulat. A fost singura capitulare din cariera sa militară. Cu toate acestea retragerea a fost onorabilă iar faptele de vitejie ale lui Washington i-au crescut faima de bun comnadant. Acestea au ajuns la urechile generalului englez Edward Braddock, care și l-a dorit drept consiler (aide-de-camp) urmând a-și păstra gradul primit. Deși Washington și-a avertizat superiorul de tacticile de guerillă practicate de francezi și triburile de indieni partenere, acesta nu l-a luat în considerare. În dimineața zilei de 09 iulie 1755 generalul Braddock și 1000 din oamenii lui, împreună cu Washingtonul și unii dintre camarazii săi din Virginia, au trecut pe malul sudic al râului Monongahela. Un detașament precursor format din 350 de soldați și 250 de muncitori sub comanda colonelului Thomas Gage deschideau cale de înaintare a grupului principal de forțe. În jurul orei 13 detașamentul precursor a fost angajat într-o ambuscadă suferind mari pierderi. Generalul Braddock împreună cu 400 de militari a plecat în ajutorul propriilor trupe. Dar haosul generat de retragerea oamenilor lui Gage a creat derută în rândul englezilor. Pierderile au fost imense în primul rând datorită tacticilor englezilor dar și a echipamentului de culoare roșie(tunica) ușor de reperat, pe câmpul de luptă, pentru un trăgător chiar neexperimentat. Washington a călărit de-a lungul și de-a latul câmpului de bătălie, sub o ploaie de gloanțe, reorganizând rămașițele forțelor britanice și a milițiilor din Virginia pentru retragere. Englezii s-au retras lăsând în urmă 714 soldați uciși și 37 răniți, 26 de ofițeri din cei 86 uciși și 37 răniți. De partea cealaltă numai 30 de miliatri uciși dintre care 3 ofițeri. Generalul Braddock a fost rănit și și-a pierdut viața 3 zile mai târziu. În urma acestei acțiuni, lui Washington i se încredințează comanda unei zone dificile de frontieră în munții Virginiei fiind recompensat prin avansarea la gradul de colonel și numit comandant al tuturor forțelor coloniei Virginia. Va reveni la Fort Le Boeuf în 1758, sub comnad generalului britanic John Forbes și având gradul de general de brigadă, și va invinge într-un final trupele franceze obligându-le să părăsească fortificațiile. Acesta a fost începutul unei cariere militare impresionante care l-a propulsat pe tânărul ofițer în fruntea staului american în calitate de președinte. Fără a aprofunda meandrele Războiului de Independenţă, menţionăm că durata acestui conflict a avut loc între anii 1774 – 1783, timp în care trupele americane, dezorganizate la început, dar reorganizate ulterior sub comanda lui George Washington, s-au transformat într-o armată capabilă să ţină piept forţelor britanice. În urma victorioasei bătălii de la Saratoga, diplomaţia americană, în frunte cu Benjamin Franklin, a închegat relaţii şi acorduri cu Franţa, Olanda şi Spania. Astfel, aceste state europene au intervenit cu forţele lor armate alături de americani în greul război dus împotriva Angliei. Situaţia conflictuală a escaladat cu rapiditate împotriva Londrei, odată ce flota Bourbonilor a izbutit să rupă comunicaţiile marinei britanice cu corpul expediţionar. La scurt timp a avut loc capitularea de la Yorktown (19 octombrie 1781). Vestea înfrângerii a însemnat sfârşitul guvernării personale a lui George al III-lea, iar odată cu noul Parlament instalat la Westminster, în Anglia, s-a semnat Tratatul de Pace de la Versailles prin care se recunoaşte independența absolută a SUA. Așa s-a născut o mare națiune. Tradiţiile legate de 4 iulie s-au păstrat încă din perioada în care coloniştii au celebrat proclamarea şi dobândirea independenţei printr-o serbare cu artificii, muzică şi mâncare servită în aer liber. Evenimentul este aşteptat cu mare interes şi nerăbdare de toţi americanii de pretutindeni. În 1996, când am zburat spre Statele Unite ale Americii într-un Jumbo Jet-Boeing 747, la o altitudine de 11.000 m, am avut senzaţia că îndreptându-mă spre Lumea Nouă, asemenea unui explorator, va trebui să înţeleg o societate total diferită de cea din care veneam. Am trăit în America Ogarului Cenuşiu un an, în care am învăţat în cea mai importantă universitate militară, National Defence University. Acolo, pe malurile Potomacului, am petrecut împreună cu colegii americani un 4 iulie de neuitat, cu un picnic la iarbă verde, împreună cu comandatul de atunci al universității, generalul locotenent Ervin Rokke, încununat de un foc de artificii uriaş care a luminat cerul desupra Casei Albe. Americanii ştiu să se bucure de ziua lor naţională cu sinceritate. Pentru ei contează să-şi vadă fluturând drapelul naţional în curte, să ştie cât costă galonul de benzină şi dacă au asigurare de sănătate. America nu este o societate de binefacere. Dacă eşti bun însă, un proiect poate atrage sute de milioane de dolari pentru a fi pus în practică. America înseamnă General Electric, Microsoft, Boeing, Harvard sau Standford, NASA. America înseamnă însă şi Budweiser şi burgeri, Coca Cola şi Pepsi Cola, Mc Donald şi Hollywood. Visul american este atât de puternic şi de prezent încât, de-a lungul anilor, a făcut mii de oameni să plece în căutarea lui. Mulţi au reuşit şi astăzi sunt de câteva generaţii cetăţeni americani. România are o relație de 137 de ani cu America iar acum beneficiează de un parteneriat strategic care-i conferă o poziție importantă în relațiile Washingtonului cu Noua Europă. Parteneriatul strategic cu SUA se înscrie pe coordonatele colaborării în probleme de securitate regională şi de stabilizarea Europei de Sud-Est, pe plan militar şi economic – vizând creşterea volumului schimburilor comerciale bilaterale, a investiţiilor americane în România – şi pe combaterea riscurilor neconvenţionale şi a terorismului global. Anul acesta se împlinesc 235 de ani de la semnarea Declaraţiei de Independenţă, iar noi, românii, aparţinând unui stat european, cu tradiţii europene istorice de netăgăduit, suntem aliaţii americanilor. Înainte de 1989, am visat libertatea pe care o oferea America. Acum, visăm o împlinire profesională şi economică la fel ca acolo. America a adus pacea în ambele războaie mondiale şi a menţinut-o pe timpul Războiului Rece. Asta i-a fascinat pe oameni, pentru care, cel mai important simbol al libertăţii a rămas statuia Libertății care străjuiește intrarea în cosmopolitul oraș New York. Să urăm camarazilor de arme amercani: A Happy Independence Day și God Bless America!
