Alexandru Grumaz

La fiecare 4 ani Universitatea Națională de Apărare a SUA (NDU) organizează un seminar pentru absolvenți. Din 1985 NDU a pregătit lideri militari pentru 100 de țări din întreaga lume. Sub conducerea Președintelului Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore absolvenții se reunesc la Washington pentru a discuta noile abordări strategice ce confrută sistemul militar și politic internațional. Strategii Pentagonului prezită absolvenților situația la zi a politicilor militare americane. Universitatea pregătește, în fapt, elita militară și politică a Americii. Cursanții obțin la absolvire Masterul în Strategia Resurselor pentru Apărare, dacă au urmat Colegiului Industrial al Forțelor Armate (ICAF) redenumit acum Dwight D. Eisenhower School for National Security and Resourse Strategy (ES). În calitatea de absolvent la ICAF am fost invitat să particip la lucrările seminarului organizat la Washington. O simplă privire aruncată pe pozițiile curente ale celor care au absolvit universitatea în ultimii ani ne devoalează: 10 poziții de șefi ai apărării, 16 poziții de șefi ai categoriilor de forțe armate la care se adaugă 26 de poziții de șefi de categorii de forțe armate care au fost deținute de foști absolvenți, 4 poziții de comnadați în misiunile ONU sau ale UE plus alte multe poziții în zona politică și diplomatică a țărilor de origine. Este un panou impresionant cu lideri militari. Comandantul universității, generalul maior Gregg F Martin a fost anfitrionul nostru de această dată. Generalul Gregg ne-a primit cu următoarele cuvinte, rostite în deschiderea seminarului în aula universității: Puterea vine din mințile noastre nu numai din puterea armelor pe care le construim, avioane sau portavioane. Puterea vine din gândirea strategică și din pregătirea militară a liderilor noștrii. Noi suntem călătorii către viitor. Cele câteva zile petrecute la Washington au fost dense și pline de întâlniri și brifinguri. Temele abordate au făcut referire la relațiile militar-civil și controlul armamentelor în viziunea Departamentului de Stat, conceptul de Air-Sea Battle, Pivotul american în Asia și viitorul securității maritime în zona lărgită a Asia-Pacific, problemele de securitate din Orientul Mijlociu și Primăvara Arabă, securitatea Europeană și securitatea din America Latină, războiul cibernetic. De asemenea o surpriză pe care am avut-o a fost un brifing al amiralului William Harry Bill McRaven Comnadantul Comandamentului Forțelor Speciale americane, brifing care ne-a ținut cu respirația tăiată. Amiralul este cel care a organizat și condus echipa care l-a anihilat pe cel mai căutat terorist al planetei Osam bin-Laden. Este o onoare și o plăcere să-l asculți. Astăzi am să vorbesc depre prezentarea generalul locotenent Terry Wolff Directorul Directoratului de Politici și Planificare Strategică J5 (următorul material va fi dedicat exclusiv amiralului Willlian Harry McRaven). Ca să protejezi interesul global american, noi militarii americani, trebuie să traducem incertitudinea de astăzi în strategia de mâine – începea discursul  generalul Terry Wolff directorul J5. Politicile strategice redactate de J5 sunt bazate pe îndeplinirea obiectivelor naționale prezente în Quadrennial Defense Review, documentul care cuprinde prioritățile, planurile și obiectivele pe următorii patru ani, pe realizarea programului Building Partenership Capacity și pe noua realitate a situației nucleare globală. De asemenea în mandatul  directoratului J5 generalul Wolff a încadrat la probleme strategice cu prioritate maximă, protecția tuturor ambasadelor și consulatelor americane. Pe lângă cele de mai sus importanța Directoratului J5 este dată de pregătirea opțiunile necesare pentru deciziile președintelui american și a președintelui Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore. Generalul Wollf a vorbit de problemele globale în conjuncție cu trendurile globale. Astfel din categoria problemelor globale fac parte: atacurile cibernetice, scutul antirachetă, culegerea de informații supravegherea și monitorizarea – Intelligence Surveillance Reconnaissance, construirea de capacități pentru programul Building Partebership Capacity, operațiunile speciale, definirea palnurilor strategice și a celor politice, definirea planurilor de război. De asemenea schimburile de informații cu aliații și partenerii sunt considerate de general critice pentru Pentagon în combaterea actelor de terorism dar și a crimei organizate. Aici au fost menționate relațiile cu Europa și cele cu țările din Pacific dar și noile relații stabilite cu partenerii africani. În ordinea priorităților s-au situat apoi creșterea interoperabilității, folosirea de tactici, tehnici și proceduri comune cât și echipament și procese de planificare comune în operațiile de coaliție și în situațiile critice de-a lungul globului (Joint/Combined Exchange Training și Developing Country Combined Exercise Program). Pentru primul set de probleme am să mă opresc asupra conceptului de Building Partebership Capacity. Este vorba de programul prioritar care ajută partenerii SUA să-și construiască  instituții de securitate legitime, a căror activitate efectivă să contribuie la stabilitatea internă dar și la cea regională și să asigure participarea în operațiunile multilaterale. Sarcina antrenării, consilierii și a operațiunilor în parteneriat este operațională în întreg sistemul categoriilor de forțe ale SUA ea mutându-se de la periferia activităților pe agenda de lucru la o poziție care-i conferă un rol strategic. Aici avem de-a face cu activități de antrenare și echipare a unităților de contraterorism, finanțarea a două teatre de acțiune împotriva al-Qaida și afiliaților în Yemen și Africa de Est dar și finanțarea prin fondul Global Security Contingency Fund aflat la dispoziția Depratamentului de Stat și a Pentagonului. La rândul lor angajamentele Pentagonului din Uganda, Burundi și din alte state din Africa de Est au redus capacitațile operaționale ale organizațiilor teroriste al-Shabab sau al-Qaida. Eforturile au fost încununate de succes și în Asia unde în Filipine au redus raza de acțiune și capabilitățile operaționale ale grupului terorist Abu Sayyaf. Succesul unor astfel de abordări a dat roade în Iordania, Liban, Qatar și Emiratele Arabe Unite (Iordania a devenit un facilitator regional-a menționat generalul- în a găzdui operații multilaterale). Referitor la trendurile globale viitoare, în opinia J5, acestea sunt: evoluția Al-Qaida și a afiliații, reechilibrarea forțelor americane în Asia în ordine să îmbunătățescă situația din zonă (termenul folosit este rebalance propus în discuții diplomatice de secretarul de stat John Kerry și care explică ce însemnă Pivotul Asia), situația din Orientului Mijlociu (Primăvara Arabă), accesul global la căile de transport comerciale, oprirea proliferării armelor nucleare. Șeful J5 a menționat și o serie de probleme regionale precum rolul țărilor Africii situate în regiunea sub-Sahariană dar și faptul că la ora actuală instabilitatea din nordul continetului afectează Europa. Apoi, o altă problemă, este zona Asie-Pacific unde resurgența militară și revendicările teritoriale ale Chinei devin o provocare la adresa vecinilor din regiunea Mării Chinei de Est și de Sud alături de provocările ciclice ale nord coreenilor (vezi tetele cu rachete balistice sau cel nucleare). China testează nervii japonezilor, vietnamezilor sau filipinezilor nu cu forțele armate ci cu Garda de Coastă și cu ambarcațiunile de pescarii chinezi care-și desfășoară năvoadele în zonele disputate sau provoacă navele militare adverse. Asia este o regiune în plină remodelare politică în China (a cincia generație de lideri politici de la MAO încoace), Japonia (noul prim ministru Shinzō Abe implementează politica Partidului Democratic Liberal diferită de cea a conservatorilor) sau Australia (care dorește o cooperare militară cu washngtonul mult mai strânsă). În Asia-Pacific SUA are acorduri militare bilaterale cu Coreea de Sud, Japonia sau Australia care trebuie onorate. Tot în Asia Pakistanul va începe un nou parteneriat cu SUA din 2015. În Europa Rusia a început modernizarea forțelor armate cu dezvoltarea forțele strategice iar NATO încercă să se reinventeze și să se consolideze în noile condiții în care criza a micșorat dramatic bugetele militare. Evoluția NATO în conflictul din Libia a creat un nou portofoliu de atribuțiuni pentru Alianță care se prezumă a fi dezvoltate în perioada care urmează. Summitul NATO din 2014 va discuta despre situația post conflict din Afganistan de unde se retrag majoritatea trupelor participante dar și noile orientări ale NATO. Orientul Mijlociu este în centrul atenției prin Siria și Iran a căror axă a răului destabilizează întreaga regiune. Relațiile cu Iranul sunt la un nou început datorat schimbării președintelui cu toate că liderul religios care conduce de fapt Iranul este același. Siria a devenit un centru de gravitație, multe activități militare din jurul acesteia fiind legate de situația războiului civil de acolo. Situația din Liban și Iordania necesită sprijin logistic american atât în material militar dar și în construcții de infrastructură (drumuri și lucrări de artă) pentru preluarea fluxului de refugiați. De asemenea Turcia a primit sprijin în apărarea antiaeriană, baterii de rachet Patriot, sub comndă germană. Actuala micșorarea a bugetului Pentagonului este o chestiune extrem de importantă care implică o schimbare în gândirea noului Quadrennial Defense Review. Strategia – spunea generalul Wolff – crează nevoile bugetare dar și invers bugetul poate duce la crearea unei noi strategii militare aici intră nevoile de zi cu zi ale militarilor și familiilor acestora, echipamentele militare și operațiile de mentenață ale acestora. Timpul în care trăim este unul de neliniște generală în sistemul de securitate global. Amenințările monolitice ale Războiului Rece au dispărut și au fost înlocuite cu noi amenințări care zgudie stabilitatea politică, economică și drepturile omului. Obiectivul central al prevenirii unui răboi nuclear a fost înlocuit de posibilitatea proliferării armelor de distrugere în masă de către actori statali și non statali. SUA a rămas singura putere care are credibilitate și capabilitate în a răspunde acestor provocări de securitate. În vederea găsirii răspunsului necesar transformărilor mediului de securitate de la Războiul Rece la actuala situație, Strategia Militară a SUA trebuie să reflecte natura ambiguă a mediul strategic global și să se angajeze în remodelarea mediului internațional, să răspundă crizelor și să pregătească militarii pentru un viitor incert. Principalele misiuni ale forțelor armate ale SUA pentru a susține lidershipul de la Casa Albă în secolul XXI în viziunea generalului Terry Wolff sunt: contraterorismul și războaiele iregulare, descurajarea și înfrângerea agresiunilor, proiectarea forțelor în ciuda elementelor de anti acces și de interzicere aeriană (Anti-Access/Area Denial), împiedicarea răspândirii armelor de distrugere în masă, operarea efectivă în spațiul ciberneti (defensiv/ofensiv), operațiuni militare în spațiu cosmic, menținerea unui mediu securizat din punct de vedere al armelor nucleare dar și o reducere a stocurilor nucleare, apărarea teritoriului național și asigurarea suportului necesar autorităților administrative, asigurarea unei prezențe stabilizatoare în diferite regiuni ale globului, asigurare globală de operațiuni împotriva terorismului și a insurgenței, conducerea de operațiuni de sprijin umanitar. Ca o concluzie generalul Wolff a afirmat că după o decadă de război SUA rămâne angajată în Orientul Mijlociu, pentru a elimina răspândirea armelor de distrugere în masă dar și pentru promovarea reformelor democratice și a păcii, iar prin Comnadmentul din Pacific, Washingtonul va continua să creeze parteneriate strategice în Asia-Pacific ca parte a unei abordări sincronizate cu redistribuirea forțelor militare americane global, cu implementarea noilor tehnologii militare și asigurarea unor posibile parteneriate cu țările emergente sau cheie în zone de instabilitate regională.

Tags: Asia, Forțe speciale, Pentagon