Cine stabilește agenda globală?
Jul 5th, 2015 by admin
Cancelarul Angela Merkel declara înaintea reuniunii a cărei gazdă a fost Germania: G-7 nu poate să rezolve provocările globale singură, va avea nevoie și de alți parteneri. Cred că G7 poate fi factorul catalizator și conducător în lume pe termen lung. Aceasta este valoarea adăugată care se așteaptă de la summitul G7 și este standardul cu care măsurăm acțiunile noastre.
Cine ar fi crezut că după 25 de ani de la sfârșitul Războiului Rece pacea și securitatea din Europa va fi pusă la îndoială de anexarea Crimeei? Ce ne așteaptă în continuare? Poate actualul Summitul G-7 să redacteze agenda globală care să pună pe masă soluții la provocările existente? Întrebări care ne frământă pe noi toți. Putem răspunde? Haideți măcar să încercăm, oricum negocierile din spatele scenei, care vor rămâne secrete, vor fi cele care vor contribui la deciziile ulterioare ale cancelariilor Occidentale. Agenda rămâne orientativă. În 2015 provocările la adresa securității internaționale se împart în două categorii. Din prima categorie fac parte crizele datorate fragilității statelor și a guvernaței dezordonate. Din a doua categorie fac parte problemele care necesită o cooperare interguvernamentală globală (așa cum sunt problemele de mediu și schimbările climaterice). Terorismul și Ebola au fost și râmân pe agenda de priorități pentru că ne reamintesc fragilitatea guvernanței care în ultimă instanță crează crizele globale. În 2014 Statul Islamic din Irak și Siria a ocupat teritorii din două state diferite, impunându-și propriile reguli administrative și religioase. Dacă nu vom reuși să oprim răspândirea și apoi eliminarea acestui flagel terorist și alte regiuni din Orientul Mijlociu, Africa sau Asia vor cadea sub incidența acestor grupări fundamentaliste și asta datorită, în primul rând, proastei guvernanțe. Problema este cum va reuși comunitatea internațională să găsescă soluții la aceste situații? În cazul epidemiei de Ebola în 2014 răspunsul internațional a fost lent fiind accelerat numai la măsurile luate de Organizația Mondială a Sănătății. Anul 2015, moștenește o serie de obiective din 2014 dar vine și cu alte obiectivele noi ale guvernanței globale. Dintre acestea enumerăm: dezvoltarea sustenabilă alături de un nou cadru privind schimbările climaterice care să fie implementat din 2020, acordurile comerciale din zona Pacificului – Trans-Pacific Partnership (TPP) sau cel din zona Atlanticului – Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP) care dacă sunt realizate crează momentul restaurație Organizației Mondiale a Comerțului, creșterea anul acesta al ratei dobânzii în SUA care ar putea afecta economiile emergente precum cele ale Rusiei, Braziliei sau Indiei sau ar putea crea o criză monetară (atenția trebuie acordată mărimii și a modului de implementare a acesteia), cât despre conflictele latente sau în derulare Ucraina rămâne o mare necunoscută în Europa urmată de disputele teritoriale în zona Mării Chinei de Sud (acolo Japonia și China încearcă să construiască un sistem de comunicații de urgență care să prevină o catastrofă militară).
G7
Anul acesta liderii G7 care s-au întâlnit în Bavaria, la castelul Schloss Elmau, au avut pe agendă două obiective cheie la care trebuie să găsească un răspuns. În primul rând să formuleze o poziție comună asupra agendei globale și în al doilea rând să semnalizeze în mod subtil că democrațiile lor avansate rămân singura ancoră într-o lume turbulentă și o potențială mașină care să aducă reformele necesare unei bune guvernări. Reconstrucția lui G7 de anul trecut a coincis cu proliferarea unei crize de securitate globală odată ce Federația Rusă a anexat ilegal Crimeea, Staul Islamic a preluat teritorii importante din Siria și Irak iar tensiunile în Marea Chinei de Sud s-au accentuat. Totodată ridicarea grupurilor G20 și BRICS amenință G7 cu irelevanța. Luând în considerare aceste fapte este dificil ca G7 să poată stabili, fără o cooperare cu alte națiuni, o agenda globală. Din această cauză Summitul G7 de la Elmau a testat abilitatea Cancelarului Angela Merkel de a echilibra ceea ce a numit criza diplomației cu provocările pe termen lung care vor marca secolul XXI.
Patru probleme au fost urmărite la summit:(1) creșterea economică globală; (2) sprijinirea dezvoltării durabile și prevenirea schimbărilor climaterice; (3) creșterea securității liniilor maritime; (4) păstrarea sănătății globale.
Creșterea economică globală este pe primul loc în agenda G7 încă din 1975 când cei 6 membri fondatori s-au întâlnit la Castelul Rambouillet din Franța. Astăzi G7 reprezintă 1/3 din PIB-ul global restul fiind deținut de G20 unde națiuni precum China, India și Brazilia sunt motoare puternice ale dezvoltării economice globale. Din această cauză unii specialiști consideră că G20 este cel care reglementează situația economică globală. G7 rămâne însă motorul tehnologic care este de departe pivotul în jurul căruia se dezvoltă economia mondială. Criza Greciei, pe care Cancelarul Merkel încearcă s-o evite, este cea care poate arunca o umbră asupra unor rezoluții economice ale G7. S-a vorbit mult despre Grexit (Greek exit-ieșirea Greciei din zona euro), deoarece guvernul de la Atena încearcă tot felul de variante care să le legitimizeze soluțiile propuse la recentele alegerile, cu toate acestea Grecia nu va ieși din zona euro cu sprijinul în primul rând al Germaniei. Soluțiile vor veni greu, dar vor veni.
Cât privește cel de-al doilea obiectiv summitul de la Elmau poate construi o platformă comună a celor 7 în cazul a trei reuniuni sub egida ONU din a doua jumătate a anului 2015: Summitul Finanțării pentru Dezvoltare ce va avea loc al Addis Ababa în iulie, Summitul Obiectivele Dezvoltării Sustenabile de la New York din luna septembrie și a XXI-una Conferință a Părților referitoare la Cadrul ONU privind Conveția asupra Schimbărilor Climaterice (UNFCCC) din noiembrie-decembrie de la Paris. Referitor la prima reuniune, în ciuda apariției pe scenă a Chinei, 70% din finanțările pentru dezvoltare vin din partea G7, finanțări care din anul 2011, sub denumirea de Parteneriatul de la Deauville, asistă și pune la dispoziție resurse pentru tranzițiile politice liberale din Orientul Mijlociu și Africa de Nord în valul Primăverii Arabe. Referitor la sesiunea de la Paris asupra schimbărilor climaterice G7 va sprijini măsurile de reducere a emisiilor de gaze pe termen lung dar și implementarea unor planuri de acțiune la nivel național. În al treilea rând creșterea securității liniilor maritime este o noutate pe agenda summitului fiind legată de Declarația asupra Securității Maritime adoptată de G7 în aprile 2015, declarație care subliniează îngrijorările referitoare la disputele din Marea Chinei de Sud și de Est, la problemele de pescuit ilegal, la acțiunile de piraterie și de trafic de persoane umane, la conservarea biodiversității marine. Declarația nu se referă explicit la China dar fără îndoială transpare din text o astfel de referire. Japonia membră a G7 a luat o poziție dură față de acțiunile Chinei în Marea Chinei de Est. Referitor la ultimul punct acela al păstrării sănătății globale Cancelarul Angela Merkel a devenit avocatul reformării Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Cele trei lecții care au fost preluate în discuții la summitul din Germania sunt: evaluarea epidemiei Ebola, combaterea bolilor tropicale datorate sărăciei și problema creșterii rezistenței organismului uman la antibiotice. Cancelarul Merkel crede că OMS trebuie să devină o organizație puternică ajutată de un parteneriat public-privat, de NGO-uri și de sectorul privat. G7 are resursele necesare unei îmbunătățiri semnificative a sănătății globale dar și pentru pregatirea OMS în cazul unor pandemii.
Concluzii
Odată cu decizia de a renunța la prezența Rusiei în G7+1 actualele dezvoltări sugerează că G7 s-a întors la rădăcinile din timpul Războiului Rece și apără liberalismul occidental împotriva oricăror adversari geopolitici. Donald Tusk, președintele Consiliului European declara la summitul din Germania : Întai de toate, suntem o comunitate a valorilor. Tocmai de aceea, azi Rusia nu este printre noi. În mod paradoxal Summitul lui Merkel a preluat în dezbatere o serie mare de provocări la adresa ordinii și securității internaționale în timp ce a rămas un club exclusivist al democrațiilor avansate. G7 este o platformă care sprijină eforturile globale rămânând relevant în soluțiile pe care le furnizează într-o lume haotică. Summitul a prilejuit și întâlniri bilaterale între participanți dar și discuții cu invitați pe probleme de actualitate: terorismul (cel mai mare pericol la adresa securității Europei) și combaterea corupției instituționale care amenință buna guvernanță în Europa Centrală și de Est.
25 de ani după terminarea Războiului Rece, când trăiam într-o lume bipolară, lume de azi este departe de a fi unipolară dar nu este nici multipolară. Sunt centre de putere multiple de diferite naturi și care se suprapun unele peste altele. Complexitatea, conflictualitatea și interdependența sunt elementele prin care putem defini timpul actual. Ridicarea noilor puteri, creșterea numărului de state fragile, riscurile care decurg din schimbările climaterice, sărăcia resurselor și insuficienta atenție acordată dezvoltării umane și sociale tote duc spre crearea de urgență a unui parteneriat global puternic. Provocările lansate de anul 2014 vor avea un impact nefast în 2015. Războiul din Ucraina va continua la un alt nivel și la o altă scală el marcând violarea suveranității și integrității unui stat prin forță. Revizionismul președintelui Vladimir Putin în zona apropiată (deși sunt voci care spun că noi europeni nu am abordat bine problema Rusie la finalul Războiului Rece!?), redefinirea războiului hibrid de către Moscova a dus la creșterea în număr a provocărilor globale. Pentru Rusia toate acestea s-au suprapus pe o criză economică datorată în parte sancțiunilor impuse de UE și SUA dar și pe o scădere a prețului petrolului, o sursă importantă de finanțare a Kremlinului, ceea ce a dus la o înverșunare în consolidarea pozițiilor din estul Europei și la eliminare dizidenților ruși. G7 este în poziția de a pune pe prim plan soluții diplomatice la criza europeană dar și platforme de lucru pentru celelate probleme globale. G7 nu trebuie să devină o organizație care să renunțe la a propune soluții într-o lume haotică.
