Lumea e o casă de nebuni
Dec 5th, 2015 by admin
Conflictul din Ucraina s-a reaprins iar țara este în pragul colapsului financiar, teroarea miliției jihadiste ISIS este în creștere, amenințările teroriste care apar la tot pasul în Europa și imigrația fără precedent arată că forțele de securitate și ordine nu găseasc soluții acestor provocări internaționale. Gardurile de sârmă ghimpată nu mai despart frontierele în fața valului de imigranților. Bursele finaciare se prăbușesc. China intră în recesiune(!?).
Fostul ministru german al apararii Karl-Theodor zu Guttenberg a declarat într-un interviu acordat publicației Bild, înainte de Conferința de securitate de la Munchen, de anul acesta, referitor la actuala situație a securității internaționale, că “Lumea e o casă de nebuni”. Poate că definiția este una dură, dar dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu război în Siria, Irak și Yemen confruntare între Turcia și PKK, haos în Libia, valul de imgranți din Africa de Nord spre Europa, afirmația nu este departe de realitate.
Președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore generalul Martin Dempsey scria în introducerea la Strategia Militară a SUA pe anul 2015: “Astăzi facem față la numeroase provocări de securitate simultane datorate actorilor tradiționali statele dar și rețelelor transnaționale și grupurilor subregionale. Din această cauză vom avea campanii militare prelungite în loc de conflicte care să se rezolve rapid“.
Rusia joacă în toate zonele de conflict de pe glob în intenția de a reveni la masa de dialog cu Statele Unite, în calitate de putere globală. Să luăm spre exemplu Orientul Mijlociu. Moscova continuă să ofere arme (avioane MIG-31 și elicoptere de atac MI-28), sprijin economic și politic regimului de la Damasc implicându-se într-o soluționare favorabilă Kremlinului a conflictului sirian. Regimul de la Damasc este din ce în ce mai slăbit, iar Arabia Saudită, Iranul, SUA și Rusia se tem că gruparea Statul Islamic, care controlează o parte din Siria, va prelua puterea în cazul unei căderi a lui Assad. Președintele Rusiei Vladimir Putin a invitat opoziția siriană moderată la discuții la Moscova. Interesele militare ale Moscovei în Mediterană sunt extrem de importante mai ales că rușii au cea mai importantă (de fapt singura!) bază militară navală la Tratus. Surse din serviciile de informații vorbesc de o atenuare a divergențelor și de o posibilă armonizare a intereselor părților beligerante, scopul fiind împărțirea puterii lui Assad cu prim-vicepreședintele actual, Farouk al-Shara și aducerea la putere alături de cei doi a unor personalități din exilul sirian. Postul vizat este cel de șef al serviciilor de securitate. Conform Stratfor cel mai probabil ocupant al fotoliului de șef este Mustafa Tlass, fost ministru al Apărării, fost șef al Statului Major al Armatei Siriene, care a dezertat în timpul războiului civil, iar acum se află la Paris. Negocierile pentru viitoarea putere de la Damasc continuă, fie și prin utilizarea de interpuși, precum Omanul care reprezintă interesele Washingtonului. Sub pretextul unei expoziții militare președintele Putin i-a invitat la Moscova pe liderii Jordaniei, regele Abdullah al II-lea, ai Egiptului, generalul Abdel Fattah al-Sisi și al Emiratelor Unite Arabe prințul moștenitor șeicul Mohammed bin Zeyed al-Nahyan pentru a discuta situația din Siria și posibilele scenarii de rezolvare a acesteia, relația statelor arabe cu Teheranul în urma acordului nuclear și conflictul din Yemen. Ce ne va rezerva viitorul în Orientul Mijlociu? Vom vedea.
Lecții din istoria recentă
Desert Storm a fost ultimul război clasic. La mijlocul lui iulie, acum 25 de ani, în 1990 comunitatea de informații americană și nu numai urmărea cu atenție masiva comasare de forțe la granița dintre Irak și Kuweit. Toată lumea a crezut că Saddam blufează și utilizează o diplomație a presiunii militare asupra vecinilor săi. Dar nu a fost așa Saddam a ocupat Kuweitul după ce zece ani s-a luptat cu Teheranul Ayatollahului Khomeini pentru supremație în Orient. Operațiunea Desert Shield a desfășurat în Arabia Saudită 500 de mii de militari americani care au pregătit operațiunea Desert Storm pentru eliberarea Kuweitului. În final au fost necesare șase săptămâni de atacuri aeriene și patru zile de război terestru pentru eliberarea Kuweitului și restaurarea status quo-ului dinaintea invaziei lui Saddam.
Primul război din Golf a arătă ca ceva anormal astăzi: scurt și țintit cu un început și un sfârșit clar; având ca scop respingerea agresiunii și nu consolidarea structurilor statale/construcția structurilor administrației; cu luptele desfășurate în afara orașelor, cu arme convenționale, fără forțe speciale. Războiul a fost convențional, inexpresiv și victorios. Din păcate a fost un succes de scurtă durată dar care nu a fost un început pentru o nouă ordine în Orientul Mijlociu.
Cine conduce ISIS
În al doilea război din Golf odată ce americani au început marșul către Bagdad și căderea lui Saddam era iminentă într-o bază logistică din nordul capitalei Irakului maiorul Taha Taher al-Ani răspundea de mutarea armelor și a muniției cu ajutorul camioanelor într-o altă poziție de rezervă. În fapt maiorul al-Ani s-a mutat cu arme și cu bagaje în curtea formațiunii insurgente Tawhid wal-Jihad o înaintașă a al-Qaida, ramura irakiană. Acum al-Ani comandă o grupare a Statului Islamic conform declarației unuia dintre foștii săi colegi de școală militară general Omran comndantul Divziei a 5-a ce luptă împotriva ISIS, declarație făcută pe baza informațiilor obținute de la serviciul de contraspionaj irakian și de la liderii tribali care luptă alături de forțele guvernamentale irakiene. De fapt sub conducerea lui Abu Bakr al-Baghdadi grupul de comndă al ISIS este alcătuit din foști ofițeri de sub comanda lui Saddam din toate categoriile de forțe armate sau din serviciile de informații/securitate. Ofițerii au adus grupului ISIS organizarea și disciplina militară și au integrat metodele militare cu utilizarea tehnicilor teroriste în principal prin folosirea pe scară largă a Dispozitivelor Explozive Improvizate. Apoi au introdus sistemul de culegere al informațiilor prin spionarea forțelor irakiene, au deschis un program de continuă modernizare a tehnicii din dotare(capturată de la armata irakiană) și au dezvoltat un program de producere a armelor chinice. Sistemul de lucru al foștilor ofițeri este unul clasic, folosit în serviciile de informații, care le permite să adune date relevante pentru eliminarea oponenților din Irak sau Siria prin asasinare (în 2013 o serie de asasinate au fost îndreptate împotriva șefilor poliției sau ai armatei irakiene dar și împotriva liderilor tribali care se opuneau ISIS; acestea au demonstrat acuratețea informațiilor pe care executanții asasinatelor le dețineau despre victimele lor), date pentru operațiunile militare sau chiar merg până acolo încât inființează celule care rămân în adormire, înfiltrate în teritoriile irakiene și care pot fi folosite în viitor în caz de necesitate. Militarii au transformat gruparea teroristă într-un proto-stat de fapt o grupare care utilizează funcțiuni caracteristice unui stat. Patrick Skinner un fost ofițer CIA, actualmente director de program la organizația Grupul Soufan, comenta situația de pe frontului antiterorist din Irak de anul trecut: Succesele lor militare (n A.G. ale organizației ISIS) nu sunt datorate tehnicilor teroriste, ele sunt succese ale unor operațiuni militare bine pregătite și desfășurate. Cum au reușit ofițerii lui Saddam să penetreze grupul terorist? A fost urmare a confluențelor evenimentelor din ultimii 20 de ani inclusiv anii din timpul regimului Saddam când acesta a tolerat islamiști fundamentaliști în rândul militarilor (în anii ‘90), apoi a fost furia pe care militarii din armata lui Saddam au căpătat-o odată cu trimiterea la vatră (trecerea în rezervă a militarilor/dezmembrarea unităților militare) a unităților militare și formarea noii armate irakiene în 2003 și în fine datorită eșuării insurgenței sunite în fața trupelor americane. Al doilea adjunct al lui al-Baghdadi, Saud Mohsen Hassan, este un fost maior în armata lui Saddam cunoscut sub pseudonimul de Abu Mutazz și Abu Muslim al-Turkmani. Hassan, la fel ca și al-Baghdadi a fost închis în tabăra de prizonieri de la Bucca, centru de detenție pentru insurgenții suniți capturați în luptele împotriva americanilor. Închisoarea a fost o școală pentru viitorii membrii ai grupului Statul Islamic. Acolo fundamentaliștii islamici s-au întâlnit cu ofițeri ai forțelor speciale irakiene, cu ofițeri ai Gărzii Republicane irakiene și cu membrii ai forțele paramilitare denumite Fedayeen. Foștii prizonieri din închisoarea Bucca sunt astăzi membrii ai conducerii ISIS. După rănirea lui Al-Baghdadi într-un raid aerian american, grupul de apropiați ai lui a fost mărit cu mai mulți foști militari unii find incluși și în Consiliul Militar al ISIS format din 7-9 membri (cel puțin 4 din membrii sunt militari ai fostului regim a lui Saddam). De asemenea, 7 din cei 12 guvernatori ai provinciilor Statului Islamic în teritoriile deținute de aceștia în Irak și Siria sunt foști militari. Ierarhia grupului este strictă și nu indică numele real ci numai pseudonimul acestuia așa încât când unul este dat dispărut sau mort nu se știe cine îi ia locul pentru că preia și poartă același pseudonim. Estimările serviciilor de informații asupra numărului care formează nucleul grupului variază de la 100 la 160 de militari irakieni veterani care ocupă poziții din conducere sau de la nivelele medii de comandă. De regulă ei sunt din zonele tribale sunite, în special din provincia Ambar (ofițerii care sunt din trupele de uscat sunt originari din zona Mosul iar membrii serviciului de securitate al ISIS sunt din clanul lui Saddam de la Tikrit). Atacul asupra orșului Haditha din provincia Ambar, prin care a fost preluată clădirea administrativă și au fost omorâți 25 de polițiști, a fost condus de fostul general de brigadă Assem Mohammed Nasser, cunoscut ca Nagahy Barakat, fost combatant în forțele speciale ale lui Saddam. De reținut că mulți dintre foștii ofițeri au legături de rudenie cu liderii tribali din regiunile ostile guvernului șiit de la Bagdad, cu care, de cele mai multe ori, negociează retragerea acestora din anumite zone de interes pentru gruparea ISIS. O inițiativă a lui Saddam Hussein care a hrănit egoul militarilor și care s-a îndepărtat de regulile seculare aplicate de dictatorul irakian a fost Campania credinței derulată în anii 90 dusă pentru a islamiza societatea irakiană. La acea vreme, mișcarea a fost văzută ca o încercare cinică de a sprijini politic liderii religioși și pe credincioșii acestora după o fugă umilitoare din Kuweit în 1991 și după revoltele care au urmat ale kurzilor și șiiților. Saddam s-a temut de radicalizarea personalului militar care urma să ajungă în funcții de comandă în propria armată. Acum o parte dintre militari care s-au alătura campaniei din anii ‘90 sunt în rândurile ISIS. De asemenea, o mare parte dintre ofițerii care au fost eliberați din funcții de noul regim instalat la Bagdad după Saddam s-au înrolat în insurgența sunită și-i găsim astăzi printre comandații milițiilor tribale. Crearea al-Qaida din Irak a crescut în importanță latura religioasă a mișcării de insurgență. Eliminarea suniților din punctele de conducere ale administrației irakiene, discriminarea și marginalizarea acestora i-a radicalizat și i-a ridicat împotriva șiiților și a liderilor acestora care preluaseră conducerea la Bagdad. Al-Qaida din Irak a fost inițial condusă de iordanianul Abu Musab al-Zarqawi și a avut un puternic leadership străin. Apoi după moartea acestuia a urmat egipteanul Abu Omar al-Baghdadi (ucis în 2010 într-un raid aerian cu dronă) care a început să promoveze irakieni în funcții de conducere. Procesul a fost accelerat de urmașul său Abu Bakr al-Baghdadi care a promovat drept adjuncți doi ofițeri ai regimului Saddam, Sameer al-Khalifawy fost ofițer de aviație cu gradul de colonel, mort în Siria în 2014, și Abdullah el-Bilawy (a fost înlocuit de actualul adjunct Hassan) fost ofițer de informații mort în Mosul cu o lună de zile înainte de căderea orașului în mâinile ISIS în 2014. Michael W.S. Ryan, fost membru al Departamentului de Stat al SUA menționa despre ofițerii lui Saddam din ISIS: este clar că unii dintre aceștia au fost de la început în triunghiul sunit (n. A.G. – orașul Ramadi este în centrul acestui triunghi sunit) îmbrățișând principiile mișcării jihadiste. Cunoștințele lor sunt acum în ADN-ul mișcării ISIS.
Poziția Washingtonului față de Irak și Siria
Preşedintele american Barack Obama urmează să aprobe desfăşurarea a noi trupe americane în Irak, pentru a ajuta forţele locale să lupte împotriva Statului Islamic. Conform unor surse oficiale, președintele Barack Obama ia în considerare trimiterea a încă 500 de militari şi ridicarea unei noi tabere de antrenament în provincia Ambar, zona în care ISIS a înregistrat succese recente, reuşind să-i alunge pe soldaţii irakieni din capitala regională Ramadi. Militarii din Pentagon au făcut unele recomandări privind potenţiale îmbunătăţiri pentru misiunile trimise în Irak cu sarcina de a echipa şi antrena armata irakiană. În prezent, există 3000 de militari americani în Irak, număr care-i include pe consilieri şi pe instructori. O oparte dintre ei reprezintă trupe cu rolul de a apăra obiectivele americane. Trimiterea mai multor soldaţi americani în Irak, fără rol combatant, ar putea fi de folos la reconstruirea armatei acestei ţări dar pentru mulţi analişti asta nu schimbă cu nimic faptul că strategia președintelui Barack Obama în această ţară, în contextul luptei cu ISIS, nu este una „incompletă”, cum el însuşi a caracterizat-o, ci una greşită. Acum câteva săptămâni 54 de militari sirieni au absolvit programul de antrenament organizat de Pentagon, program elaborat în vederea asigurării unui contingent de comandanți militari pentru Armata Siriană Liberă, militari care au trecut din Turcia în Siria pentru a-și prelua noile poziții. Începutul nu a fost unul bun ei fiind atacați de organizația teroristă Jabhat al-Nusra afiliată Al-Qaida organizație care a omorât și a capturat un număr neprecizat dintre militarii sirieni. Zona prin care trecuseră era chiar aceea pe care Ankara vrea să o transforme într-o zonă liberă. De ce această zonă? Pentru că ea împarte teritoriile deținute de kurzii sirieni la granița cu Turcia în două zone și-i impiedică pe kurzi să devină forță consolidată în regiune. Cât privește raidurile aeriene turce asupra zonelor kurzilor din Irak, peste 155 numai într-o zi, ele sunt canalizate spre distrugerea logisticii pe care PKK o deține în aria nordică a țării. Kurzii din Irak și membrii PKK-ul au cooperat cu frații lor kurzi din Siria de nord-est pentru a crea o zonă independentă denumită Rojava și care să devină o provincie independentă în cadrul Siriei. Rojava sau Kurdistanul de Vest este o regiune autonomă de facto în nordul și nord-estul Siriei, care și-a câștigat autonomia în noiembrie 2013 ca parte a Campaniei Rojava, când s-au pus bazele unei societăți bazate pe principiile democrației directe, egalității de șanse între bărbați și femei și sustenabilității; Rojava este alcătuită din trei cantoane de la est la vest: Jazira, Kobanî și Afrin; autonomia Rojavei nu este recunoscută oficial de guvernul sirian, iar regiunea se află în război cu Statul Islamic. De menționat că Teheranul dorește și negociează cu Damascul a astfel de zonă care ar duce la o obstrucție mai mică a kurzilor față de Assad. Turcia s-a lansat, sub presiunea Statelor Unite, într-o ofensivă împotriva ISIS. Însă realitatea este alta, Turcia folosește pretextul pentru a izbi în cei doi dușmani de moarte ai săi: kurzii și președintele sirian Bashar Al-Assad. Avertizez comunitatea internațională că, indiferent cu ce preț, nu vom permite înființarea unui nou stat la frontiera noastră de Sud, în Nordul Siriei (n.A.G. stat kurd)- cuvinte rostite de președintele Erdogan, pe 26 iunie, în cadrul Consiliului Național de Securitate, care sunt cheia ultimelor acțiuni, adesea ciudate și aparent contradictorii, ale Turciei, din ultima perioadă. Nu de Statul Islamic se teme Erdogan, ci de un stat care să-i cuprindă pe toți kurzii din regiune.
Strategia militară Lilly pad
Campania nostră (n. A.G. în Irak) se bazează pe crearea acestor Lily pad (baze militare de dimensiuni reduse) care să încurajeze forțele de securitate irakiene să înainteze și să ocupe din teritoriu deținut de ISIS- declara Președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore generalul Martin Dempsey în timpul unei vizite în Italia. Cu cât merg mai departe ei pot crea un alt Lily pad și astfel pot lega mai multe dintre acestea într-un teritoriu liber de ISIS- a continuat generalul. Strategia nu este una nouă ea fiind folosită în timpul războiului din Irak sau a celui din Afganistan când aceste baze de dimensiuni mici erau denumite în jargonul militar oil spot (picătură de petrol) sau ink blot (picătură de cerneală). Locotenentul colonelul în rezervă Andrew Krepinevich menționa într-un articol din Foreign Affairs din anul 2005 că în timpul celor mai grele momente ale războiului din Irak coaliția condusă de SUA nu putea asigura simultan securitatea în întreg teritoriul irakian fapt ce a condus la soluția de a se concentra pe punctele cheie din teritoriu, unde se constituiau baze fortificate de dimensiuni mici și apoi, cu timpul, prin extinderea acestor baze în teritoriile de jur împrejurul lor se lărgea teritoriul securizat. Aceasta a fost denumită Strategia picăturilor de cerneală. Este important în această strategie să creezi zone bine protejate pe care să le legi aerian sau terestru cu altele, făcând ca în final întreaga regiune să fie declarată zonă liberă și securizată. Pentagonul a anunțat că va crește la cinci numărul de baze în Irak: Ne pregătim să creem noi locații, față de cele două din Ambar, dacă va fi necesar – declara generalul Dempsey-Vom crea una pe coridorul Bagdad-Tikrit-Kirkuk către Mosul. O concluzie se desprinde din această strategie: orice decizie de a construi noi baze de dimensiuni mici va necesita un număr sporit de trupe (acum sunt 3500 de militari americani în Irak). 158 de mii de militari au fost necesari între 2003-2011, cifră atinsă în 2008, pentru a face față insurgenței și a crea o minimă stare de securitate în Irak.
Situația informativă în regiune
Din punct de vedere informativ, la nivel regional, serviciile de informații din Iordania sunt active în sudul Siriei de ani de zile iar relațiile pe care le au cu triburile din zonă au ținut până în prezet luptătorii ISIS departe de granița iordaniană. Israelul consideră oportun să lucreze cu comunitatea Druză de la granița înâlțimilor Golan. Arabia Saudită și Qatarul sprijină grupurile siriene din nordul și sudul Siriei care acționează împotriva regimului de la Damasc în schimb Teheranul investește milioane de dolari anual în sprijinul pe care-l dă regimului Assad prin Hezbollah și milițiile șiite siriene în zonele vestice ale țării. În timp ce comunitatea internațională asistă la dezintegrarea Siriei și la fluxul de imigranți care părăsesc țara și umplu plajele Italiei și Greciei, puterile regionale sunt ocupate cu revendicarea sferelor de influență în Siria în numele securității și a asistenței umanitare. Pas cu pas vecinii Siriei redesenează harta țării dar și blanța puterii în Orientul Mijlociu.
