Titlul de mai sus mi-a fost sugerat de răspunsul ministrului de externe ucrainean, Dmitro Kuleba, dat joi pe 7 aprilie, la o întrebarea referitoare la agenda sa care urma să fie prezentată la Bruxelles, ca invitat special la reuniunea miniștrilor de externe din NATO, după șase săptămâni de război în Ucraina. „Cu cât primim mai multe arme și cu cât ajung mai devreme în Ucraina, cu atât mai multe vieți umane vor fi salvate, cu atât mai multe orașe și sate nu vor fi (distruse)”, a spus el.
Reuniunea miniștrilor de externe ai NATO a avut pe agendă printre subiecte dezvoltarea următorului concept strategic al NATO și o foaie de parcurs pentru adaptarea continuă a Alianței într-o lume mai periculoasă. De asemenea miniștrii de externe au discutat despre sprijinul pe care îl vor acorda în continuare Ucrainei. Întâlnirea a avut o anume conotație geopolitică unind două teatre de operațiuni cel european și cel Indo-Pacific. La întâlnire au luat parte inclusiv miniștrii de externe din state non- NATO precum Ucraina, Finlanda, Suedia și Georgia, precum și Înaltul Reprezentant al UE. Partenerii NATO din Asia-Pacific – Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Republica Coreea – au participat și ei. Cel puțin pentru Finlanda și Suedia lucrurile sunt clare. Singurul lucru care le desparte de Alianță sunt cererile de aderare. Alianța lucrează împreună cu ele de mulți ani, iar acestea îndeplinesc standardele NATO când vine vorba de interoperabilitate și de control democratic asupra forțelor armate, cele două cerințe esențiale în vederea aderării. Cât privete partenerii din Asia se profilează o noua abordare comună a modului în care trebuie ”îndiguita China” cu acel concept de ”Linie Maginot” din Oceanul Pacific (de la nord de insulele Kurile până în sud pe coastele maritime ale Vietnamului).
Dar să revenim la discuțiile de la NATO
Nivelul următor de sprijin pentru Ucraina
Mai mult decât orice, în această etapă în curs a invaziei Rusiei, nivelul următor de mișcare înseamnă o altă marje de sprijin care nu mai face diferența între echipamente militare defensive și ofensive și care aduce în teatrul de operațiuni tot mai multe arme pentru trupele Kievului. Estonia s-a alăturat miercuri SUA pentru a trimite o serie de noi arme în Ucraina, inclusiv rachete antitanc, obuziere, mine antitanc, grenade și altele materiale în valoare de peste 220 de milioane de euro. (Pentagonul a anunțat 100 de milioane de dolari în arme noi marți seara, 05 aprilie 2022). Cehia a trimis tancuri T-72 și vehicule de luptă de infanterie BVP-1 (copia licențiată a BMP-1-URSS) în Ucraina, relatează Reuters, citând o sursă din Ministerul Apărării din Cehia. Slovacia se pregătește să trimită sisteme de apărarea antiaeriană S-300. Potrivit informațiilor publice disponibile online, sistemul donat a fost operat începând cu 1990 de Cehoslovacia, fiind moștenit în 1993 de Slovacia. Sistemul este de tipul S-300PMU cu 48 de rachete, dintre care trei au fost trase în timpul unui exercițiu comun cu Bulgaria din anul 2015. SUA și aliații au trimis aproximativ 25.000 de sisteme de arme antiaeriene, ajutând Kievul să împiedice Rusia să stabilească superioritatea aeriană fapt care ar fi ajutat invazia terestră a Moscovei, a declarat generalul Mark Milley, Președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State în fața Comisiei pentru Servicii Armate a Senatului. Numai SUA a furnizat Ucrainei 60.000 de sisteme antitanc[1]. Rachetele Javelin se numără printre articolele promise Ucrainei de către SUA într-un nou pachet de asistență militară de 800 de milioane de dolari, pachet anunțat de președintele Joe Biden. Alte armamente includ drone (Switchblade[2]-S300 și S-600) care sunt de fapt bombe zburătoare dar pot fi și arme antiaeriene care pot distruge elicoptere. Regatul Unit va trimite 120 de vehicule blindate şi noi sisteme de rachete antinavă pentru a susține Ucraina împotriva invaziei ruse, a anunțat Downing Street sâmbătă 9 aprilie, după întâlnirea avută la Kiev de preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi premierul britanic Boris Johnson, transmit Reuters și AFP. Senatul american a adoptat în unanimitate o legislație importantă pe 6 aprilie pentru a reînvia un program din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, care îi va permite președintelui Joe Biden să trimită mai eficient arme cât și alte provizii în Ucraina, pe fondul invaziei sângeroase a Rusiei. Este o legislație care a permis înfrângerea lui Hitler în al Doilea Război Mondial. Legea ”Lend-Lease” pentru apărarea democrației din Ucraina, așa cum este cunoscută, ar accelera transferul de echipamente militare critice și de alte provizii esențiale către Ucraina, reducând birocrația americană. De asemenea parlamentarii americani au dezvăluit miercuri 6 aprilie 2022 un nou pachet de ajutor pentru Ucraina în valoare de 13,6 miliarde de dolari. Parlamentarii au preluat cererea de finanțare a ajutorului transmisă de președintelui Joe Biden pentru furnizarea de arme și antrenament pentru forțele ucrainene. Parte dintr-o măsură extinsă de 1,5 trilioane de dolari pentru finanțarea guvernului federal, pachetul de 13,6 miliarde de dolari dă posibilitatea cumpărării de arme noi pentru Ucraina în valoare de 3 miliarde de dolari, în loc de cele 1,5 miliarde de dolari în arme noi incluse în cererea de 10 miliarde de dolari a lui Biden. Este o victorie pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care le-a cerut parlamentarilor americani într-un apel pe Zoom mai mult sprijin în timp ce țara sa luptă împotriva invaziei ruse.
Retragerea din jurul Kievului-câteva concluzii
Forțele ruse care mai sunt acum în nord dar și cele masate în sud sunt practic blocate în afara orașelor sau în cel mai bun caz la periferia acestora, ele declanșând bombardamente intense în efortul de a le încercui și de a-i supune pe ucraineni. Metodele de Ev Mediu sunt similare cu cele practicate în Groznîi în războiul cecen si în Siria la Aleppo. Între timp Moscova și-a recalibrat obiectivele de război maximaliste în Ucraina, desemnând oficial „operațiunea militară specială” ca fiind acum menită în primul rând să ducă la „eliberarea” întregii regiuni Donbas. Un element critic care se profilează pentru Donbas în această bătălie va fi probabil utilizarea pe scară largă a puterii aeriene ruse, care până acum nu a prezentat o stare proporțională cu un războiul derulat la sol. Reticența Forțelor Aerospațiale Ruse de a se angaja la acest nivel sau de a trimite aviație strategică cu rază lungă de acțiune, provine din amenințarea reprezentată de apărarea antiaeriană a Ucrainei și, în special, de sistemele de rachete sol-aer (SAM) 300PT și S-300PS dezvoltate de sovietici și folosite de ucraineni. Deși au exista peste 200 de ieșiri/zi ale avioanelor rusești, acestea au folosit bombardamente cu rachete de precizie și nu bombardamente clasice.
Retragerea tactică din jurul Kievului și a Cernihiv a forțelor militare Rusiei pare să fie completă. Nu exista decât puține informații din surse independent ele fiind în principal date de sistemele de urmărire satelitară. Așa numitele Grupări Tactice de nivel Batalion (BTG) sau mai bine-zis ceea ce a mai rămas din ele, fapt recunoscut într-un final si de purtătorul de cuvânt al Kremlinului, s-au retras pentru refacere. Acestea sunt dislocate în Rusia la Belgorod și în Belarus. Rusia are în total 170 de BTG din care, după unele informații, 80 sunt prezente în Ucraina. Un BTG are 700-900 de militari. Uzura rapidă a celor mai bune batalioane ale Rusiei după o lună de lupte grele (și trei luni anterioare petrecute în tabere de iarnă), combinată cu absența eșaloanelor de rezervă de care să se folosească, dictează schimbarea obiectivelor războiului lui Putin. Este clar ca Putin nu se va opri. Trebuie să fim realiști și să ne dăm seama că acest război poate dura mult timp, multe luni, chiar și ani. Și acesta este motivul pentru care trebuie să fim pregătiți pentru un termen lung atunci când vine vorba de sprijinirea Ucrainei, de susținerea sancțiunilor, cât și de întărirea apărării noastre pe flancul estic. De asemenea, cred că, indiferent de când se încheie războiul, acest lucru are implicații pe termen lung pentru securitatea noastră, pentru că am văzut brutalitatea forțelor ruse în operațiunile militare. Am văzut dorința președintelui Putin de a folosi forța militară împotriva civililor pentru a-și atinge obiectivele. De fapt avem două războaie în Ucraina unul împotriva civililor ucraineni dus de militarii ruși și unul al militarilor ucraineni împotriva militarilor ruși. Și situația asta a schimbat realitatea securității în Europa.
NATO și noua strategie de securitate europeană
NATO resetează descurajarea și apărarea pe termen lung. În 2022 când Rusia a invadat a doua oară Ucraina NATO era pregătită. Din 2014, Alianța a implementat cea mai mare întărire a apărării colective, a crescut pregătirea forțelor, a triplat dimensiunea Forței de Răspuns a NATO, a reformat structura de comandă și a crescut valoarea investițiilor militare din PIB-ul aliaților. În ziua invaziei, NATO a activat planurile de apărare, a desfășurat 1000 de trupe suplimentare în partea de est a Alianței. Acum sunt 40.000 de militari la comanda NATO în partea de est a Alianței și sunt mai multe trupe americane în Europa, 100.000 în total, iar alți Aliați și-au sporit prezența în est. De la declanșarea ostilităților peste 100 de avioane de luptă de la F-16 la F-18 si de la Rafale M la Eurofighter patrulează flancul estic al Alianței. Forțele armate ale SUA au anunțat transferul a șase aeronave de război electronic la o bază din Germania. Este vorba de șase aeronave Boeing Growler EA-18 de la o bază din statul Washington, ce au fost transferate la baza americană Spangdahlem din landul Renania-Palatinat, împreună cu 240 de soldați, inclusiv tehnicieni şi piloți, a precizat purtătorul de cuvânt al Departamentului Apărării John Kirby. De asemenea spațiul aerian din est este susținut logistic de avioanele de alimentare în zbor KC 135 Stratotanker. Peste 120 de nave de război sunt în apele adiacente zonei de conflict, în Marea Mediterană și în Marea Baltică sau Marea Neagră. Deci, acest lucru demonstrează că de ani de zile NATO și-a adaptat efectiv postura la acțiunile agresive ale Rusiei. Alianța era bine pregătită când Rusia a invadat Ucraina. Dar acum trebuie să facem un nou pas, pentru o întărire pe termen lung a descurajării și apărării flancului estic. Nu trebuie să vă luați după afirmațiile unora (chiar generali în rezerva) că în Tratatul de la Washington exista articolul 3 care însemnă folosirea propriilor capacități de apărare în cazul unui atac străin. România este pregătită pentru a face față cu succes cel puțin 48-72 de ore până la aducerea forței de răspuns a Alianței. În condițiile actuale când avem pe teritoriul nostru o grupare de luptă aliată de tip batalion această problema a rezistentei nu se mai pune. Să fie ”cristal-clear” adică ”foarte clar” România are capacități de apărare consolidate. Bine-înțeles că avem și vulnerabilități dar acestea sunt compensate de alte capabilități existente.
Și ca să concluzionăm mișcările făcute de ruși: scopul retrageri din jurul Kievului însemnă în fapt consolidare flancului estic din Dombas[3]. Acolo se va desfășura un război convențional unde armatele celor două state se vor afla față în față. Fosta linie de demarcație a Acordului Minsk II este acum linia frontului unde Rusia încercă joncțiunea dintre trupele din Nord și cele din Sud care vin din Crimeea. Acolo se încercă încercuirea fortelo militare ucrainiene. Nicolaev devine punct strategic de importanță crucială. Pe măsură ce armata rusă și-a retras trupele din regiunea Kiev într-o aparentă schimbare de strategie, Moscova pregătește o nouă ofensivă pentru a câștiga mai mult teren în sud. În ultima săptămână, a existat o creștere a atacurilor în timpul zilei, când zonele civile precum Piața Victoriei din Nicolaev sunt cele mai aglomerate. Mai multe spitale au fost lovite. Șeful parchetului districtual Nicolaev a fost reținut pentru că ar fi transmis informații sensibile serviciilor de securitate ruse în schimbul siguranței sale în cazul în care regiunea cade în mâna forțelor invadatoare. Un oraș care a fost/este un simbol al hotărârii și sfidării ucrainene este dintr-o dată în mijlocul conflictului. Oficialii locali, inclusiv guvernatorul Vitaliy Kim, spun că rușii încearcă să semene panică și frică în rândul locuitorilor din Nicolaev. După lovituri cu rachete și obuze de artilerie locuitorii orașului au stat la coadă la o parcare pentru autobuzele de evacuare către Odesa și granița cu Republica Moldova. Obiectivele militare ruse par acum să fie menținerea pozițiilor în Herson. Vizita lui Boris Johnson la Kiev a avut loc în momentul în care Putin l-a numit pe generalul Alexander Dvornikov pentru a conduce invazia, fapt confirmat de un oficial american pentru The Washington Post. Dvornikov este un general extrem de dur al fiind cel care a comandat forțele ruse în Siria și care acum va supraveghea un efort de război afectat de un număr de victime semnificative în rândul militarilor ruși dar și de o logistică precară. Dezvoltările militare actuale spun că forțele ucrainene au continuat să reziste atacurilor rusești în zonele din sud-vestul și în estul Mariupol, în special în port și, respectiv, la uzina metalurgică Azovstal. Mariupol a deveni un centru de rezistență al partizanilor ucraineni. De asemenea forțele ucrainene au continuat să respingă atacurile zilnice ale Rusiei în regiunile Donețk și Lugansk. O rachetă rusă Tochka-U a lovit un punct de evacuare civilă de la gara Kramatorsk din estul Ucrainei, ucigând cel puțin 50 de persoane și rănind aproximativ o sută de evacuați. Continuă ofensiva rusă la sud de Izyum către Slovyansk și Barvinkove, dar rușii nu au ocupat niciun teritoriu nou. Contraatacurile ucrainene au avut ca rezultat ocuparea unei zone teritoriale la vest de orașul Herson, amenințând controlul rusesc asupra orașului. Ce scenariu se preconizează în continuare în sudul Ucrainei? Eu consider că rușii se vor concentra pe Odessa folosind ca bază Transnistria unde se fac pregătiri pentru realizarea unui pod aerian. Rusia vrea decuplarea Ucrainei de posibilitate de export a produselor sale agricole pe Marea Neagră. Foametea lui Stalin- Holodomorul-este repusă pe tapet. Acum urmează faza dură a conflictului în care atacurile asupra civililor vor deveni din ce în ce mai dure. Rusia vrea un conflict înghețat în ”semiluna” Dombas-Crimeea și transformarea acesteia în zonă de securitate avansată. Rusia vrea Odessa și în final ocuparea zonei de nord a Deltei Dunării zona ce aparține Ucrainei. Astfel Rusia va căpăta acces la Direcția operațională a Dunării. Probabil că ați înțeles de ce noi face exerciții pe Dunărea la ora actuală. Trebuie întotdeauna să fim precauți în condițiile unei crize la granița de est.
America se implică mai mult în flancul estic
Secretarul de stat Antony Blinken a ”deschis ușa” pentru a le oferi ucrainenilor care luptă cu soldați ruși invadatori arme „mai sofisticate” decât cele oferite până în prezent de America și aliații săi, precum și de instruire cu privire la modul de utilizare. Este o potențială aprofundare a implicării în război a Americii. Comentariile lui Blinken au venit miercuri 6 aprilie ca răspuns la o întrebare a Deutsche Welle într-un interviu la o masa rotundă facilitată de canalul Telegram în limba rusă al Departamentului de Stat, în timp ce Secretarul de Stat călătorea în Belgia. Marea neliniște a Aripi de Vest a Casei Albe este că trupele americane antrenează ucraineni în bazele NATO din raza de acțiune a rachetelor rusești, și se ia în considerare posibilitatea (oricât de îndepărtată) că Moscova ar putea decide că ucrainenii sunt ținte legitime și să lanseze atacuri cu rachete Kalibr. De fapt lucrurile stau altfel decât au fost prezentate de presă. Pe 22 martie, consilierul pentru securitate națională a lui Biden, Jake Sullivan, le-a spus reporterilor „nu avem trupe americane care antrenează în prezent ucraineni”. Pe 28 martie, Biden a explicat o remarcă pe care a făcut-o în timpul vizitei la trupele Diviziei 82-lea Airborne dislocate în Polonia, spunând reporterilor „vorbim despre a ajuta la instruirea… trupele ucrainene care se află în Polonia”. Pe 29 martie, directorul de comunicații al Casei Albe, Kate Bedingfield, a negat că Biden a dezvăluit anterior un program secret de antrenament pentru ucraineni. Dar forțele americane din Polonia au o „interacțiune regulată” cu soldații ucraineni de acolo, a spus ea. Ea nu a explicat ce înseamnă asta. Secretarul Apărării Lloyd Austin a declarat Comitetului pentru Servicii Armate a Camerei că „pentru a folosi o parte din echipament”, NATO le oferă pregătire ucrainenilor: „cu siguranță că trebuie să aibă pregătire. Și asta facem.” Purtătorul de cuvânt al Pentagonului Kirby a declarat că Statele Unite oferă „un pic de instruire” despre cum să folosească dronele „Switchblade” drone kamikaze (pline cu explozivi) „unui număr foarte mic de soldați ucraineni care se aflau deja în Statele Unite” înainte de invazia Rusiei. Este clar sprijinul pe care Casa Albă și Congresul american îl dau Ucrainei pentru a face față invazie ruse. Echipamente militare din ce în ce mai sofisticate alimente muniții și combustibil medicamente și ajutoare umanitare sunt pe lista Occidentului în sprijinirea ucrainenilor. Efortul este bine-venit și ajută la oprire și respingerea invazie. Doar timpul ne va da măsura eficienței acestui ajutor.
Rusia pierde viteză în relațiile diplomatice cu Occidentul
Rusia a introdus noul său instrument diplomatic, cunoscut sub numele de lista „statului neprietenos”, care a fost prezentată pentru prima dată pe 13 mai a anului trecut, în relația cu SUA și Republica Cehă. După ce toți aliații americani au introdus sancțiuni împotriva Rusiei, Moscova a făcut reciprocitate pe 5 martie cu extinderea listei pentru a cuprinde 48 de țări, inclusiv toate statele membre ale UE. Așa că acum devine clar că relațiile Rusiei cu UE au devenit mai mult o reflectare a relațiilor la fel de îngrozitoare ca cele cu SUA, singura diferență fiind că despărțirea Rusia-SUA a avut loc mult mai devreme. Summitul de la Geneva dintre Biden și Putin a încercat o oprire a alunecării spre ”nivelul zero” al acestora. Germania și Franța au expulzat cel mai mare număr de personal diplomatic rus din toate statele UE, ceea ce reprezintă o lovitură semnificativă pentru contactele lor bilaterale cu Moscova. În mod tradițional, cei mai înflăcărați critici ai Rusiei din cadrul UE – Letonia și Estonia – au închis două consulate ruse și au rechemat personalul diplomatic. Autoritățile ruse au remarcat, de asemenea, „o explozie de isterie anti-rusă”(!?) în urma unui accident de mașină în poarta ambasadei ruse în România, pe 6 aprilie. În aceeași zi, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a indicat că Rusia nu a exclus întreruperea contactelor diplomatice cu statele occidentale dacă vor continua să expulzeze diplomații ruși. Pentru a compensa impactul negativ al presiunii economice și politice emanate din Occident, Rusia încerca să-și reorienteze unele dintre prioritățile către Asia. Reticenta multor țări, inclusiv a greilor precum India, de a sprijini sancțiunile SUA împotriva Rusiei indică în curs de desfășurare o nouă ordine mondială fragmentată. Desigur, acum Rusia ar putea vedea mai multe perspective în a îmbrățișa legături mai strânse cu puterile din Orientul Mijlociu, statele din Asia de Sud și de Est, țările BRICS și altele, dar amplasarea geografică a Rusiei face ca ruptura legăturilor cu Europa să fie extrem de dezavantajoasă.
Iliberalismul bântuie Europa
Acum încărcat cu dovezi ale atrocităților în masă și ale crimelor de război, confruntarea ruso-ucrainean este cel mai puternic cutremur geopolitic și moral din Europa de la Războiul Rece. Efectele vor fi de o amploare similară. Desigur, invazia Ucrainei de către Putin este în primul rând catastrofală pentru ucraineni, dar războiul pune în mișcare consecințe de amploare și pentru restul lumii, în special pentru Uniunea Europeană. Multe dintre aceste consecințe – sociale, economice, (geo)politice – sunt în prezent puțin cunoscute. Unele – fluxurile de refugiați, perturbarea financiară, deficitul de cereale care se profilează – sunt îngrijorătoare dar și sunt altele precum o mai mare solidaritate europeană, coeziunea NATO, schimbarea viziunii strategice a Germaniei — care sunt benefice. Războiul lui Putin din Ucraina va avea, de asemenea, unele consecințe ambigue pentru Europa. Una dintre aceste consecințe în Europa va fi probabil poziția politicienilor și partidelor politice de dreapta, populiști și iliberali. Exemplul dat de Budapesta este edificator. În ceea ce privește sancțiunile, Budapesta nu a blocat ceea ce mass-media numește „sancțiunile de la Bruxelles” împotriva Rusiei, dar Orban a întârziat să accepte noile sancțiuni dure pe care Uniunea Europeană și Statele Unite le-au aplicat, iar sprijinul său general pentru acestea este slab. Ungaria a respins extinderea acestora pentru a acoperi importurile de energie (alți membri ai Uniunii Europene sunt, de asemenea, reticenți în a face acest lucru, dar aceștia accelerează ”îndepărtarea” de utilizarea gazele și petrolului rusesc). Avem o situație complicat în alegerile din Franța. Mariane Le Pen un candidat la președinția Franței, apropiată de Putin, se află în mijlocul unei campanii prezidențiale care o poate duce în turul doi conform ultimelor sondaje. Le Pen este înregistrată ca sceptic NATO, o poziție politică riscantă în mediul actual. În mod clar ea este pe partea greșită a istoriei iar consecințele unei alegeri a ei vor fi dezastroase la nivel global. Matteo Salvini din Italia este un alt populist iliberal proeminent de dreapta, cu legături strânse cu Putin. Fostul vicepremier și șef al partidului Lega este un cunoscut admirator al lui Putin. În plus, se presupune că partidul său a profitat financiar din bunele sale relații cu Moscova – inclusiv din 2017 când a semnat un acord de cooperare cu partidul Rusia Unită a lui Putin. Mai mulți oficiali din partid au fost anchetați cu privire la tranzacții suspecte cu Rusia, care ar fi putut aduce partidului Lega milioane de euro în finanțare. Cu toate acestea, la fel ca omologul său de dreapta din Franța, Salvini a fost obligat în extremis să ofere condamnări neconvingătoare ale invaziei ruse în Ucrainei. Alternativa pentru Germania (AfD), un alt partid iliberal, populist de dreapta care și-a câștigat un loc în Bundestag-ul german (deținând 81 din 736 de locuri, cu 10,3% din votul popular în 2021), are, de asemenea, o relație strânsă cu Putin, și acum se confruntă cu critici considerabile pe plan intern. Atât partidul, cât și fondatorul său, Alexander Gauland, au luat partea Rusiei de mai multe ori în dezacordurile diplomatice dintre Germania și Rusia. AfD a avut, de asemenea, legături financiare îndoielnice cu Rusia și a acționat ca „observator electoral” (împreună cu partide de dreapta din Austria și Ungaria) la referendumurile organizate de Rusia, inclusiv în Crimeea. De ce toate acestea contează? Pentru că Europa se află în prima linie în combaterea revizionismului revanșard rus. La urma urmei, este mai puțin valoros – și mai puțin coerent – ca Europa să apere vestigiile ordinii liberale, bazate pe reguli, dacă statele europene sunt ele însele iliberale. Uniunea Europeană are un angajament puternic față de democrație și statul de drept. Această putere normativă devine de fapt mai importantă în contextul unui conflict, în creștere, pe termen lung cu o putere major autoritară. Prin urmare, este important din perspectiva diplomatică și internațională a puterii politice cum se descurcă Europa în păstrarea acestui avantaj normativ asimetric al puterii, avantaj care crește costurile pentru alte state de a fi de partea Rusiei. Acest lucru este valabil atât instituțional pentru Uniunea Europeană, cât și la nivelul statelor membre, ale căror votanți trag la răspundere partidele și politicienii apropiați de Putin. Acest lucru este important chiar și pentru partidele și candidații care puțin probabil să câștige alegeri și să formeze guverne. Oprobriul popular sau aprobarea pentru partidele și politicienii iliberali împinge Fereastra Overton[4] a politicii Europei departe de democrație, făcând astfel Europa mai puțin atractivă.
Este războiul din Ucraina un punct de cotitură în istorie?
În urmă cu șase săptămâni, cancelarul german Olaf Scholz a ținut un discurs important ca reacție la invazia rusă în Ucraina. Decizia guvernului său de a injecta, printre altele, peste 100 de miliarde de dolari în armata țării și de a oferi sprijin letal Kievului a marcat o schimbare radicală a politicii germane de la decenii de pacifism constituțional care ținuseră Berlinul adesea pe marginea conflictelor majore. Se pare că Germania a ieșit de sub incidența tratatelor de la Versailles. A fost, în cuvintele lui Scholz și a aliaților săi, o „Zeitenwende” – un punct de cotitură în istorie? Într-o vizită la Washington, ministrul german al apărării Christine Lambrecht a spus că Germania „nu poate privi în altă parte sau nu poate sta deoparte”. După ce s-a agățat de viziunile europene de pace perpetuă, războiul din inima continentului a zguduit instituția politică precaută a Germaniei. Pentru mulți oficiali de pe ambele maluri ale Atlanticului, războiul din Ucraina ar putea chiar să marcheze ceva mai grav – un „Zeitenbruch”, un cuvânt dur așa cum a fost inventat de fostul ministru de externe german Joschka Fischer, și care reprezintă o ruptură în istorie, închiderea unei epoci și intrarea într-o alta marcată de incertitudine și mai profundă și de rivalitate de mare putere. În marile capitale ale lumii de la Washington la Paris sau la Berlin există o schimbare clară a atmosferei. Eroismul apărătorilor Ucrainei și atrocitățile raportate comise de forțele ruse au aprins imaginația așa numitei ”clasei Beltway” americane, care, după ani de impas în Orientul Mijlociu sau Afganistan, are acum un conflict mult mai clar din punct de vedere moral și potențial de câștigat. Este clară o solidaritate fără precedent între aliații NATO, sub conducerea administrației Biden, în coagularea sprijinului pentru Ucraina și a aplicării sancțiunilor drastice împotriva Rusiei. Occidentul, ca entitate geopolitică, a fost rareori mai unită ca bloc și mai coerentă ca proiect politic decât este în aceste zile. Trebuie să înțelegem că Ucraina nu este doar punctul zero într-o confruntare cu Kremlinul, ci câmpul de luptă pentru viitorul liberalismului.
„Dacă (președintele rus Vladimir) Putin reușește să submineze independența și democrația Ucrainei, lumea va reveni la o eră a naționalismului agresiv și intolerant, care amintește de începutul secolului al XX-lea”, a avertizat teoreticianul politic Francis Fukuyama[5]. „Statele Unite nu vor fi imune la această tendință, deoarece populiștii precum (Donald) Trump aspiră să reproducă căile autoritare ale lui Putin”. Cu toate acestea, pentru mulți care nu fac parte din Occident, momentul este mai puțin un punct de cotitură fiind doar o reamintire a trecutului. Și totuși invazia rusă a provocat un răspuns occidental care a fost rapid și atotcuprinzător – refugiații ucraineni au fost bineveniți, în timp ce guvernele au impus Rusiei sancțiuni paralizante pentru încălcarea dreptului internațional. Unde a fost o astfel de acțiune în alte contexte de criză?
Și totuși la o lună de la discursul lui Scholz, nu este clar cât de transformator poate fi aceast concept denumit „Zeitenwende”. Războiul din Ucraina se blochează într-un conflict de uzură, ridicând miza cu cât se prelungește. Este posibil ca Scholz să fi inițiat o schimbare radicală în politica de apărare a Germaniei, dar până acum, alături de Ungaria și Italia, a rezistat solicitărilor de interzicere angro a importurilor de gaze naturale și petrol rusești, care umplu cuferele Kremlinului, dar susțin și o mare parte din economia germană, italiană sau ungară. Problema este că nimeni nu știe cât va dura de fapt Zeitenwende și ce va schimba în afară de ansamblu de securitate europeană. În mod sigur inclusiv stilul de viață confortabil al europenilor se va schimba. De aceea exista acum o dorință reală ca lucrurile să revină la cum erau, și pur și simplu nu mai este posibil.
[1] Javelin este o armă antitanc ținută pe umăr care trage cu rachete care caută zona de căldură a unui echipament militar (motorul, eșapamentul etc…) ea îndreptându-se spre ținte de până la 4 km distanță, ea poate fi controlată de o unitate portabilă care nu arată mult diferit de o consolă de jocuri video – dar poate trimite un proiectil lung de un metru direct prin lateral sau deasupra unui tanc blindat având două . Acesta atacă într-un mod “fire and forget” Tehnologia utilizată împotriva țintelor la sol este mult mai sofisticată, datorită necesității de a nimeri bine ținta. Racheta poate fi programată pentru a efectua două tipuri de atacuri: (1) un mod de atac de sus , împotriva vehiculelor blindate – odată ce racheta a fost lansată, aceasta se ridică la o altitudine de 160 m și cade pe țintă pe verticală, permițând o mai bună penetrare împotriva blindajului; (2) un mod de atac direct orizontal, împotriva fortificațiilor sau clădirilor- racheta se poate ridica la o altitudine de 60 m în timpul zborului iar în acest mod de atac, ea poate angaja și elicoptere . Focosul rachetei este format din două încărcături explozive, plasate în tandem. Prima încărcare detonează blindajul reactiv , iar a doua încărcătură (cea principală) perforează blindajul convențional. Efectele devastatoare ale acestei rachete au fost găsite în 2003 în timpul războiului din Irak împotriva tancurilor T-62 și T-72 irakiene .
[2] Switchblade este o dronă mică cu muniție de dimensiuni miniaturale. Este conceput ca o „dronă kamikaze”, putând să se prăbușească în ținta cu un focos exploziv la bord pentru a o distruge. Switchblade este suficient de mică pentru a fi purtată într-un rucsac și poate fi lansat de pe o varietate de platforme terestre, maritime și aeriene. Există două variante, Switchblade 300 și Switchblade 600. Ele lovesc de la distante mari (10 km) și au o viteza mai mare decât dronele turcești, sunt greu detectabile de sisteme de apărarea antiaeriană. Sunt de unica folosință.
[3] Dombasul este o regiune istorică, economică și geografică în estul Ucrainei, care include regiunile Donețk și Luhansk. Donbasul este o zonă majoră de extragere a cărbunelui începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. Este un teritoriu puternic industrializat. Regiunea actuală este cea mai dens populată din toate regiunile Ucrainei. Orașul Donețk este considerat capitala informală a Donbasului. Regiunea se mărginește cu Rusia (regiunea Rostov) în est. Din punct de vedere etnic și lingvistic Donbasul, adică cele două regiuni componente, deține cea mai numeroasă populație rusofonă din țară; astfel potrivit recensământului ucrainean din 2001, populația regiunii constituia: 7,365,754 dintre care ucraineni 57,24% și, respectiv ruși 38,50%. În același timp, rusa a fost declarată limbă maternă de către 76% din populația totală, iar ucraineana doar de către 23% din locuitori.
[4] ”Fereastra Overtoniană sau Fereastra Overton reprezintă gama de politici acceptabile din punct de vedere politic pentru masele populației la un moment dat. Este, de asemenea, cunoscută sub numele de fereastra discursului. Termenul poartă numele filozofului american Joseph P. Overton, care a afirmat că viabilitatea politică a unei idei depinde în principal de condiția de încadrare în acest domeniu, mai degrabă decât de preferințele individuale ale politicienilor. Potrivit lui Overton, fereastra încadrează gama de politici pe care un politician le poate recomanda fără a părea prea extremă, pentru a obține sau a păstra funcții publice, având în vedere climatul opiniei publice din acel moment” (Wikipedia)
[5] ”A Country of Their Own-Liberalism Needs the Nation” de Francis Fukuyama Mai/Junie 2022-Foreing Affairs
