Alexandru Grumaz

“Cer poporului american să înţeleagă că trebuie să ne atingem acest scop: să desfiinţăm Al-Qaida definitiv în Pakistan şi Afganistan şi să nu îi mai permitem să se refacă în aceste ţări. Este un ţel pe care îl putem atinge” Barack Obama.

De trebuie ca Alianţa să câştige războiul din Afganistan? De ce noi românii trebuie să fim acolo? Răspunsurile sunt simple şi la îndemâna noastră a tuturor. 11 septembrie 2001 a zguduit lumea. Deşi se fac tot felul de speculaţii, scenarii şi încercări de eludare a evidenţelor, adevărul este unul singur. Teroriştii au atacat lumea liberă în chiar teritoriul ei. De fapt ne-au atacat pe noi toţi care respectăm şi apărăm valorile democraţiei. Au revenit la Madrid. Aţi uitat, voi care încă încercaţi diverse speculaţii, de cei 16 români morţi la Madrid ? De ce oare noi trebuie să speculăm mereu sau să gasim aranjamente oculte în spatele unor acţiuni evident îndreptate îpotriva libertăţilor noastre. Nu vrem că nimeni să-şi plânga morţii precum au făcut-o americanii la New York , spaniolii sau romanii la Madrid.

În fiecare an la 11 septembrie are loc pe locul unde se înălţau turnurile gemene din New York o ceremonie de comemorare. Ritual se desfăşoară la Ground Zero an de an sub privirile rudelor celor 2.752 de victime. Ceea ce părea pe 11 septembrie 2001 o dimineaţă obişnuită s-a transformat brusc într-un coşmar pentru întreaga lume. La opt  ani de la cel mai cumplit atac terorist, planificat şi executat de către un grup de extremişti islamişti, americanii au acceptat o viaţă plină de dezavantaje, printre care şi sacrificarea libertăţilor personale şi plăţi de milioane de dolari pentru asigurări, acestea vizând în prezent aproape orice domeniu al vieţii private. Şi peste toate s-a aşternut o implacabilă criză care reduce şi bruma de speranţă în a mai constri ceva pe acel loc. Avioanele deturnate şi transformate în „bombe” zburătoare au lovit trei clădiri – cele două turnuri World Trade Center, şi clădirea Pentagonului. 11 septembrie 2001 a reprezentat cea mai neagră, cea mai sângeroasă zi din istoria Americii şi, în acelaşi timp, cea mai neagră zi din istoria democraţiei. Ziua în care s-au împletit şocul, teroarea, durerea, suferinţa, neputinţa,dar şi dorinţa de a supravieţui. Naţiunea americană şi toate celelalte naţiuni democratice nu au fost pregătite pentru o astfel de „apocalipsă”. Priveam halucinaţi canalele de televiziune care difuzau ştiri despre eveniment. Vedeam şi revedeam imagini cu cele trei avioane ce loveau „gemenii” şi Pentagonul. Era imposibil să crezi că sunt reale. Păreau decupate dintr-un film cu efecte speciale. Actul terorist ne copleşise, pur şi simplu. Nu puteam înţelege ce se întâmplă. Aceleaşi imagini ne obsedează şi astăzi.De-a lungul timpului, războaiele s-au purtat pentru teritorii, petrol sau cărbune (resurse, în general), pentru dreptul de a face comerţ sau pentru colonii, iar „actorii” au fost statele lumii. În noul context al începutului de secol şi mileniu, alte idei câştigă teren: fanatismul religios, atacul îndreptat împotriva lumii democratice, asupra libertăţilor fundamentale ale omului, de către grupuri de terorişti, indiferent de seminţia lor. Atacul împotriva Americii a vizat, de fapt, întreaga lume civilizată. Sunetul cimpoiului din ziua celei de-a opta comemorări te înfioară. Este ceva ce îţi pătrunde adânc în suflet şi te face să împărtăşeşti necondiţionat durerea pentru cei care s-au „înălţat la ceruri”, al căror sacrificiu nu va fi uitat. Dumnezeu să-i odihnească în pace, acolo unde se află acum!

Raportul final al Comisiei de achetă a evenimentelor reprezintă cea mai completă relatare asupra evenimentelor din 11 septembrie. Morţii se numără cu miile – 2.595, la World Trade Center, dintre care, 343 de pompieri, 23 de poliţişti newyorkezi, 37 de lucrători ai Autorităţii Portuare; 265, în cele patru avioane deturnate; 125 de civili şi militari, la Pentagon. În total – 2.985. Două sute de oameni s-au aruncat în gol, de pe platformele turnurilor în flăcări, unde urcaseră sperând să fie salvaţi de elicoptere. Dintre cei 1.366, surprinşi în etajele de impact ale Turnului de Nord – nici un supravieţuitor. Şase sute de oameni au rămas izolaţi în Turnul de Sud. Au scăpat doar 18, înainte de prăbuşirea acestuia. Autorităţile au identificat doar 1.600 de cadavre. Victime colaterale ale turnurilor de 110 etaje, au fost alte cinci clădiri învecinate şi patru staţii de metrou, distruse ori grav avariate. În total, pe insula Manhattan, atacul a distrus sau avariat 25 de cl`diri. La Arlington, o porţiune a Pentagonului a fost distrusă de incendiu; o alta s-a prăbuşit. La Pentagon, a murit şi ultimul soldat care a părăsit Vietnamul, sergentul în retragere May Beilke, de 69 ani, care tocmai prezenta reprezentanţilor Departamentului Apărării petiţiile veteranilor.

După “9/11″, America s-a schimbat. Împreună cu Congresul, Administraţia * a promulgat documentul The Patriotic Act (Uniting and Strengthening America by Providing Appropriate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism Act of 2001), elaborat pentru „Unirea şi  consolidarea Americii, prin asigurarea mijloacelor adecvate pentru interceptarea [i blocarea terorismului”; * a creat Centrul Naţional Antiterorist, funcţia de supervizor, Director al Comunităţii Naţionale de Informaţii şi Centrul de Monitorizare a Terorismului; * a aprobat dezvoltarea tehnologiei de monitorizare a frontierelor şi a sistemului de acordare a vizelor (40.000 de cetăţeni din ţările islamice au fost totuşi admişi ca rezidenţi în Statele Unite, iar graniţa SUA este tranzitată zilnic de 1,2 milioane de oameni); * s-a cerut îmbunătăţirea Foreing Intelligence Surveillance Act (la vremea aprobării documentului, în 1978, tehnologia Internet nu era dezvoltată); * a fost reactualizată lista cu terorişti; * în domeniul comunicaţiilor, National Security Agency a creat Programul de Supraveghere a Teroriştilor; * la Pentagon, s-a elaborat Proiectul de program Total Information Awareness. În prezent, mulţi dintre liderii Al-Qaeda au fost arestaţi, sau ucişi în luptele din Afganistan. Comunitatea de informaţii a SUA raporta că liderii care au luptat împotriva fostei Uniuni Sovietice în Afganistan vor fi înlocuiţi de o nouă generaţie, antrenată pe terenurile de luptă din Irak. Toţi cei implicaţi în lupta  împotriva terorismului sunt de acord că noile ameninţări depăşesc resursele guvernamentale. „Avantajul tehnologiei este valabil numai dacă ghiceşti complotul”, declara Bruce Schnerier, autorul cărţii: “Beyond Fear: Thinking Sensibly About Security in an Uncertain World” (Dincolo de frică. Securitatea într-o lume nesigură). „Putem enunţa un million de riscuri, care nu pot fi identificate. Dacă am avea fonduri nelimitate, le-am putea rezolva pe toate. Cum nu este aşa, trebuie să alegem cu mare grijă” Vestea bună este că reţeaua Al-Qaeda este grav afectată, sub asaltul conjugat, nu doar militar, al Coaliţiei internaţionale. Atât timp cât Pakistanul se va implica împotriva cuiburilor teroriştilor din reţeaua Al-Qaeda, aflate la graniţa cu Afganistanul lucrurile se vor mişca mult mai uşor. Altfel victimele colaterale vor creşte iar timpul de încheiere al acţiunilor militare se va dubla.   

Administraţia democrată a lui Obama a ales o altă strategie renunţând la sintagma „războiul împotriva terorismului” urmând a ţinti adversari precişi – grupuri extremiste privite drept ameninţări inclusiv în statele musulmane. O schimbare semnificativă, este efortul preşedintelui Barack Obama, de a se apropia de comunitatea musulmană. Relevant este discursul său de la Cairo din această primăvară. America face eforturi pentru a evita o retorică din care s-ar putea înţelege că este împotriva unei religii sau a unei culturi. Deciziile cu valoare de simbol ce au fost luate de Washington: interzicerea totală a torturii sau demersurile pentru închiderea închisorii de la Gunatanamo au marcat o ruptură totală de administraţia precedentă. “Vă vom invinge!” acesta este mesajul transmis teroriştilor de preşedintele SUA, Barack Obama, odată cu prezentarea noii  strategii ce se va aborda pe frontul din Afganistan.