Alexandru Grumaz

Analiştii politici sunt unanimi în a recunoaşte că Afganistanul şi Pakistanul reprezintă epicentrul extremismului violent al reţelei Al-Qaida. „De aici am fost atacaţi la 11 septembrie 2001 şi tot aici se pregătesc noi atentate în momentul în care vă vorbesc”, a avertizat preşedintele SUA. Afganistanul a revenit acum în atenţia opiniei publice prin prezentarea noii strategii americane. La prestigioasa Academie Militară West Point, Barack Obama şi-a anunţat decizia de a trimite încă 30.000 de militari în Afganistan, în vederea combaterii insurgenţei talibane – crescută în intensitate. Desfăşurarea noilor trupe se va face în următoarele şase luni. Ritmul a surprins Pentagonul, fiind devoalată ideea unui contraatac rapid şi puternic împotriva talibanilor. Totodată, readucerea trupelor americane în propriile cazărmi până în iulie 2011, reprezintă un termen limită, al retragerii, mai rapid decât opţiunile anterioare. Motivaţia? Lipsa de susţinere a războiului din partea opiniei publice americane. Preşedintele a precizat că va spori cheltuielile bugetare destinate trupelor dislocate pe tărâm afgan, cu 30 miliarde de dolari.

În alocuţiunea rostită în faţa cadeţilor, preşedintele a lansat două mesaje pentru Afganistan şi Pakistan. Primul este un avertisment serios adresat conducerii actuale de la Kabul, referitor la modul în care gestionează priorităţile afganilor. Se ştie că preşedintele Hamid Karzai a fost reales la conducerea statului după alegeri contestate – marcate de fraude masive în favoarea sa, în primul tur, din 20 august a.c. -, şi după retragerea adversarului său, Abdullah Abdullah, înainte de al doilea tur. După nouă ani de la căderea regimului taliban şi preluarea puterii de către Karzai, Afganistanul este marcat de o insurecţie sângeroasă, guvernul are un control teritorial limitat la zona adiacentă Kabulului şi la cele limitrofe garnizoanelor loiale lui Karzai, corupţia a devenit endemică, iar producţia de opiu depăşeşte cererea mondială.

Referitor la Pakistan, Obama a semnalat necesitatea unui parteneriat, care să permită eliminarea insurgenţilor de pe teritoriul limitrof graniţei cu Afganistanul. El a reiterat eforturile ce trebuie făcute de conducerea trupelor aliate, pentru a asigura trecerea treptată a responsabilităţii acţiunilor de luptă în mâinile militarilor afgani. Preşedintele SUA şi-a extins atenţia şi asupra altor zone ale globului, unde a cerut să „se facă faţă” teroriştilor, menţionând, în acest sens, Somalia şi Yemenul.    Obama le-a cerut aliaţilor din NATO să îşi mărească şi ei prezenţa, “pentru că este vorba despre un efort internaţional“. La sediul Alianţei, din Bruxelles, secretarul general al NATO a afirmat că este necesar ca şi restul aliaţilor să urmeze exemplul american. Anders Fogh Rasmussen a declarat că este în joc echilibrul în interiorul NATO. Totuşi, el speră că, în 2010, contribuţia aliaţilor să ajungă la 5.000 de militari. Planul SUA a primit sprijin din partea unor ţări aliate, ca Italia sau Polonia, dar Franţa şi Germania rămân rezervate.

Este important efortul făcut de ţara noastră,  pe teatrul de operaţiuni din Afganistan, unde vor fi dislocaţi 108 militari în plus, pe lângă cei aproximativ 1.100 aflaţi acum acolo. Astfel, batalionul din provincia Zabul ( aflată în sudul Afganistanului) va putea îndeplini toate misiunile încredinţate de aliaţi.

În aceeaşi instituţie militară, de la West Point,  George W. Bush prezenta, acum şapte ani, „doctrina Bush” împotriva teroriştilor. Acum, preşedintele Obama a subliniat că „Afganistanul nu este pierdut”, dar că ameninţarea reţelei teroriste Al Qaeda persistă şi, de aceea, mobilizarea este un „interes naţional vital”. Implicit, am adăuga noi şi pentru securitatea ţărilor din Europa. Şi nu numai…

Vă veţi întreba în finalul acestui articol: ce element de noutate vă aduce faţă de ceea ce ştiaţi din alte publicaţii? Răspunsul este simplu. Concluzia. Fereastra de oportunitate, apărută datorită implicării americanilor în Irak şi Afganistan, concomitent pentru Rusia şi Iran. Moscova are posibilitatea de a-şi întării influenţa la periferia sa, şi o face, exemplul elocvent fiind intervenţia militară rusească în Georgia, anul trecut. Teheranul, continuă cu sărg programul său nuclear. Rusia doreşte să se reconecteze la Europa, printr-o relaţie aparte cu Franţa şi Germania, dar în acelaşi timp să promoveze un tratat de securitate europeană, prin care să fie redus rolul NATO. Intenţiile Kremlinului sunt însă subminate de slăbiciunile economice interne ale Federaţiei Ruse dar şi de timp, care acum lucrează în favoarea planurilor noii administraţii americane. De aceea, Rusia se concentrează asupra teritoriilor limitrofe, precum Ucraina, Georgia, Belarus şi Kazakstan, vizând şi expansiunea economică în celelalte ţări central-europene.  Cu ultimele două state enumerate intrând într-o uniune vamală de la 1 ianuarie 2010, care va genera, probabil, o uniune economică şi apoi politică.

Retragerea trupelor americane, în 2011, din Afganistan încheie capitolul stabilizării, pe plan militar, al acelui areal al Asiei. Şi prefaţează, conform principiului dominoului, o nouă posibilă implicare într-o altă zonă caldă. Situată, evident, mai la sud… şi asta în condiţiile în care diplomaţia eşuează.