Alexandru Grumaz

Undeva, în inima Afganistanului străjuiau cei doi coloşi   Buda-Bamian. 1500 de ani au privit, din stâncă, negustorii care treceau pe Drumul Mătăsii, misionarii de diferite credinţe, ce călătoreau spre Asia, precum şi războinicii imperiali, precum mongolii, safavizii, sovieticii sau britanicii. Toţi au lăsat urme într-o ţară unde regimurile politice s-au ridicat, s-au prăbuşit sau au fost răsturnate de la putere. Însă, statuile au rezistat vicistitudinilor. Doar puterea talibanilor a văzut în cei doi Buda, idoli nonislamici, eretice sculpturi în stâncă. Şi ca pe vremea Inchiziţiei, neputându-i să-i ardă pe rug, i-au mutilat, lansând zile întregi rachete spre aceste statui. Pentru ca distrugerea să fie terminată au pus în interiorul acestora explozibil şi l-au detonat…       

Militanţi talibani au luat cu asalt, zilele trecute, Kabulul. Atacul este doar o tactică aplicată în mod curent. Acum ţintele au fost: palatul prezidenţial, ministerele justiţiei şi al apărării, banca cetrală, un centru comercial şi o sală de cinematograf. Ziua aleasă? Cea a depunerii jurământului de către noii miniştri ai guvernului afgan. Grupul de talibani, înarmaţi cu puşti Kalaşnikov şi centuri explozive, au deschis focul asupra instituţiilor guvernamentale păzite de forţele de securitate şi de militari ai forţelor afgane. Au detonat două maşini capcană, cu însemnele de ambulanţă, similare celor utilizate de armata afgană. Luptele s-au întins cu repeziciune, iar focurile de armă şi exploziile s-au auzit în centrul Kabulului. Trupele guvernamentale au anihilat atacul insurgenţilor – şapte la număr -, cu preţul a nouă morţi (doi civili şi şapte militari), dar şi a 71 de răniţi, dintre care 35 de civili. Cel mai mare centru comercial din Kabul şi o sală de cinema au fost devastate de explozii. Atacul a devoalat vulnerabilităţile capitalei afgane, unde dispozitivele explozive improvizate, maşinile capcană şi atacurile sinucigaşe sunt uşor de executat. Poliţia şi armata afgană sunt responsabile de securitatea capitalei, dar antrenarea acestora este departe de a fi finalizată. A doua zi, Kabulul era în stare de asediu.

Creşterea numărului de militari americani şi aliaţi este un efort necesar pentru implementarea strategiei de stabilizare a situaţiei. Dar când va fi capabilă Armata Naţională Afgană să asigure singură securitatea propriei ţări? Acum este clar că strategia militară trebuie dezvoltată într-un cadru politic reînoit, în care guvernul central să redobândească rolul dominant asupra provinciilor. Opţiunea recentă, pentru înarmarea şi instruirea triburilor nu înseamnă că toate vor face faţă atacului insurgenţilor. Similitudinea dorită, cu miliţiile irakiene nu este valabilă. Acum, 300 de specialişti americani lucrează la găsirea unor soluţii economice pentru guvernul de la Kabul, cu accent pe reconstrucţia infrastructurii şi a agriculturii afgane. Afganistanul era principalul exportator de produse agricole în India. Recent, pentru prima dată, după mulţi ani de război, un avion a transportat 12 tone, din faimoasele mere afgane, la New Delhi.  

Comerţul cu droguri – care reprezintă, cel puţin, 30% din PIB – are încă repercursiuni serioase asupra situaţiei de securitate, deoarece subminează dezvoltarea economică legală şi consolidează corupţia. Afganii din zonele rurale depind de „economia opiumiului” pentru traiul de bază, iar talibanii profită de acest lucru. Câştigul talibanilor din droguri, transformat în armament şi muniţie, reprezintă peste 50%, din resursele lor băneşti.

Privite în oglindă, relaţiile dintre Kabul şi Islamabad, dar şi dintre Delhi şi Islamabad constituie cheia stabilităţii regionale. Tensiunile dintre India şi Pakistan  au distras atenţia Islamabadului de la frontiera cu Afganistanul, consecinţele fiind resimţite de guvernul afgan şi la menţionatul atac din Kabul. Colaborarea între Kabul şi Islamabad trebuie reconstruită. Lipsa unei căi de comunicaţii (cale ferată sau autostradă), între cele două ţări afectează organizarea logistică a trupelor dislocate în Afganistan.

Trimisul special al preşedintelui Obama, ambasadorul Richard Holbrook face eforturi pentru a reînnoda o relaţie complicată cu Pakistanul. Sprijinul acordat guvernului pakistanez de către SUA, după cutremurul din 2008, a motivat pe generalul Naeem să ceară ajutorul americanilor în vederea dotării  cu elicoptere a armatei. Motivaţia: desfăşurarea de operaţiuni în zonele de graniţă unde sunt prezenţi talibanii. Operaţiunea de care s-a ocupat amiralul Mullen şi generalul Petraeus, cu sprijinul prezidenţial, a fost denumită Chinook. Pakistanul este a doua ţară musulmană ca mărime, cu cel mai rapid arsenal nuclear în dezvoltare şi cu cei mai mulţi terorişti pe kilometru pătrat din lumea islamică. Iată de ce are nevoie de o relaţie pozitivă şi cu India, printr-o diplomaţie axată pe cooperarea în lupta împotriva grupărilor  teroriste, care şi-au dat mâna peste graniţe. Teroriştii al-Qaida şi cei ai grupului Lashkar-e-Taiba planifică atacuri în India, iar gruparea Tehareek-e-Taliban în Pakistan.

 Finalul visat de terorişti este destabilizarea regiunii. De data asta, nu doar America este conştientă de pericolul aplicării cu succes, pe terenuri accidentate şi geografic fragmentate, de către organizaţiile menţionate, a principiului dominoului fanaticilor ce işi revendică acţiunea prin credinţa islamică. NATO nu şi-a spus, încă, ultimul cuvânt. Iar China nu va mai sta mult timp în expectativă.