Noua frontieră
Feb 21st, 2010 by admin
Viktor Ianukovici a câştigat alegerile din Ucraina, conform rezultatelor definitive date publicităţii de Comisia Electorală Centrală. Prezenţa la vot de peste 70%, în condiţiile vremii descurajante şi a situaţiei neprielnice a transporturilor, cât şi declaraţiile observatorilor internaţionali, care au fost unanimi în a preciza că alegerile s-au desfăşurat la standarde internaţionale, fac ca noua administraţie din Ucraina să fie privită cu încredere în cancelariile europene. Alegerile reprezintă un punct de cotitură în istoria recentă a ţării vecine şi marchează elemente stabile de democraţie.
Actualul preşedinte ales, Victor Ianukovici, este perceput ca omul Kremlinului. Acesta a fost considerat câștigătorul alegerilor şi în 2004, însă, după Revoluţia Portocalie, justiţia a invalidat victoria sa. Alegerile au fost reluate, iar acesta a pierdut în faţa lui Victor Iuscenko. A contat ajutorul serviciului ucrainean de informații–SBU, a şefului acestuia, generalul Igor P. Smesko, care nu a dorit implicarea oamenilor săi într-o fraudă electorală de proporţii. Impresia potrivit căreia Ianukovici ar fi omul Rusiei s-a născut atunci, fiind accentuată de declaraţia de felicitare transmisă de Vladimir Putin, cu două zile înainte ca acesta să fie declarat câştigătorul alegerilor de Comisia Electorală Centrală. Dar Revoluţia Portocalie învinsese. Aşteptările erau mari pentru zona spaţiului ex-sovietic întins până dincolo de Marea Caspică.
Georgia şi Ucraina se aflau în faţa unor schimbări democratice importante, dar şi a unei reacţii ruseşti de împiedicarea a venirii la putere a unor lideri prooccidentali, prin orice mijloace – politice, militare şi economice. Această ambiţie i-a reuşit, parţial, Moscovei şi ca urmare a fragilităţii noilor democraţii. La 5 ani după Revoluţia Portocalie, rezultatele dezamăgesc. Aceasta nu a favorizat răspândirea democraţiei, ci, mai degrabă, a oferit pretextul consolidării regimurilor autoritare. În acest timp, occidentul a fost ocupat cu „digerarea” noilor ţări integrate şi punerea în aplicare a Tratatul de la Lisabona, mai puţin cu proiecte concrete de integrare a acestui spaţiu est-european. Deşi UE este cel mai mare investitor în Ucraina şi primul partener de comerţ, Kievul este acum coleg cu Minskul în Parteneriatul Estic – un proiect modest al Bruxellesului.
Care este acum poziţia Ucrainei faţă de Rusia? Era relaţiilor tensionate dintre Kiev şi Moscova s-a sfârşit. Ucraina se întoarce la „matcă”. Noul ambasador rus la Kiev a sosit şi aşteaptă să-şi prezinte scrisorile de acreditare. Ianukovici a ţinut să precizeze că nu este marioneta Kremlinului şi că va avea o politică bazată pe “interese reciproce şi relatii bune atât cu Rusia, cât şi cu UE”. Cu UE vrea să încheie un acord de liber schimb şi să obţină anularea vizelor de intrare ale ucrainienilor în uniune. Faţă de Rusia poziţia este mult mai nuanţată. Ucraina este vitală pentru legăturile Rusiei cu Occidentul - prin conductele petroliere şi de gaz, transport rutier şi feroviar, comerţ. Noua administraţie este gata să cedeze Gazprom peste 60% din controlul asupra reţelei de transport dinspre Rusia către Europa, dar în acelaşi timp să participe la proiectul North Stream. O prezenţă puţin probabilă, datorită scopului acestui gazoduct: să ocolească Ucraina. Cât timp a făcut parte din URSS, Ucraina a fost grânarul acesteia şi a găzduit în portul Sevastopol cea mai mare bază a flotei ruseşti în Marea Neagră. Flota rusă urma să părăsească portul începând cu 2017. Acum acordul va fi prelungit, ceea ce conferă siguranţă amiralilor ruşi şi populaţiei rusofone din peninsula Crimeea. Ucraina a redevenit o barieră protectoare pentru Rusia, în raport cu UE şi NATO.
Ianukovici este, într-un fel, moștenitorul lui Leonid Kucima, el fiind pentru doi ani primul său ministru. Perioada Kucima, deşi cu accente dictatoriale a apropiat Ucraina de NATO. Parteneriatul strâns cu Alianța Nord-Atlantică s-a concretizat prin trimiterea a 1650 de militari în Irak, alături de SUA. Ceea ce a însemnat a patra prezență non-americană pe teatrul irakian de operații, după Marea Britanie, Italia și Polonia. Sunt cunoscute uriașele eforturi logistice făcute de avioanele ucrainiene AN 124, care au transportat echipamentele aliate în cadrul operațiunilor din Irak și Afganistan. Cu toate acestea, acelaşi Kucima, a fost suspectat de a-i fi vândut lui Saddam Hussein sisteme radar performante. Deşi în trecut Ianukovici s-a opus încercarilor Ucrainei de a adera la Alianţă, după câştigarea alegerilor a declarat că “va continua cooperarea cu NATO, însă aderarea la alianţă trebuie decisă de poporul ucrainean, prin referendum”.
Pe plan intern, priorităţile guvernului vor fi depăşirea crizei economice şi eradicarea coruptiei. Ianukovici vrea să unească poporul ucrainean şi să facă din Ucraina una dintre primele 20 de puteri economice ale lumii. A promis, prin Partidul Regiunilor, minoritarilor români din Ucraina, în schimbul voturilor acestora la recentele alegeri, că va acorda statutul de limbă regională românei şi locuri eligibile pe liste, la alegerile locale şi legislative. Drepturi solicitate de o comunitate de peste 400.000 de români.
Spaţiul de influenţă al Rusiei pare clar. Respectiv vecinii Ucrainei la frontiera vestică: ţările Baltice, Polonia, Ungaria, Slovacia şi România. Moldova doreşte să meargă spre UE. Cheia Transnistriei este la Ucraina. În aceste condiţii, Chişinăul a primit o mână întinsă de la preşedintele Băsescu. Este rândul Moldovei să-şi exprime clar poziţia. Noi, românii am fost… grăniceri la marginea Imperiului Roman şi am rămas la fel – de partea occidentală a frontierei.
Nota bene: analiză facută pe baza rezultatelor Comisiei Electorale Centrale ucrainiene
