Alexandru Grumaz

Consilierul principal pe probleme ruseşti, Michael McFaul, a asistat la convorbirea telefonică a lui Obama cu Medvedev, din 24 februarie, a.c. Preşedintele SUA a replicat, omologului rus, la un moment dat, pe un ton de exasperare „Dimitri suntem de acord”- relata McFaul- şi a continuat „Putem realiza acest lucru. Dacă ne depărtăm de scopul tratatului nu vom putea  să-l finalizăm. Dacă vrei, aşa să fie. Dar noi nu vrem să renunţăm la ceea ce am făcut până acum”.  Dezamăgirea de pe faţa lui Obama, din finalul convorbirii, surprinsă de fotograful Casei Albe, spune tot.

Un an de muncă pentru preşedintele SUA, ca să restarteze relaţiile cu Rusia,  începând cu propunerea de a realiza un tratat care să reducă arsenalele nucleare. Un an de zile în care Rusia l-a testat să vadă dacă poate să-i înfrângă voinţa. Dacă preşedintele american şi-a dovedit puterea de persuasiune realizând acorduri cu Moscova şi Beijing, s-a crezut că voinţa acestuia poate fi, în final, înfrântă. După întâlniri şi toasturi, începuturi timide şi eşecuri parţiale, calcule greşite şi zeci de ore consumate în discuţii la Geneva, după 10 convorbiri telefonice între cei doi preşedinţi şi 5 dialoguri tet-a-tet, la finalul ultimei discuţii telefonice, din 26 martie a.c., aspiraţiile s-au transformat într-un tratat. Noul START va reduce arsenalele nucleare cu 30%, iar lansatoarele de rachete la jumătate din numărul actual.

Faţă de tratatul START, din 1991, şi faţă de cel semnat la Moscova, în 2002, actualul acord stabileşte arsenalul nuclear al celor două ţări la 1550 de ogive, faţă de 2200 în prezent. Se vor schimba şi procedurile de inspecţie stabilite în 1991 efectuându-se 18 inspecţii pe an. Se vor modifica şi datele de telemetrie. Medvedev, de câte ori l-a întâlnit cu Obama îi aducea aminte că s-a îndrăgostit de… cuvântul „telemetry”.  Fiecare parte va reduce la 700 numărul rachetelor şi al bombardierelor care pot lansa arme nucleare. Procesul complex de realizare a tratatului s-a lovit de intenţia reconfigurării scutului antirachetă din Europa de Est, pe care generalii ruşi au obţinut-o iniţial, prin renunţarea la desfăşurarea radarului în Cehia şi la instalarea a 10 interceptoare de rachete balistice, cu rază lungă de acţiune, din Polonia. Dorinţa generalilor de la Moscova, de a introduce – în cadrul tratatului – constrângeri în desfăşurarea noului scut anti rachetă american, în Europa de Est a eşuat şi datorită poziţiei comune acelor doi preşedinţi. Noul concept de scut antirachetă este bazat pe elemente mobile, ce ar urma să fie amplasate până în 2015, fiind bazat pe interceptoare   SM-3, concepute a lovi rachete cu raza scurtă şi medie de acţiune. Acestea vor fi dispuse iniţial pe navele americane desfăşurate în Marea Mediterană, începând cu 2011.

Dineul ce a urmat la finalul zile, după semnare START II, a fost marcat de prezenţa Noii Europe. Traian Băsescu şi alţi zece lideri din state est-europene, devenite membre NATO din 1999 încoace, au fost invitaţi la Praga, de către preşedintele american Barack Obama “pentru a li se recunoaşte contribuţia şi a discuta chestiuni specifice Europei Centrale şi de Est şi despre cum regiunea poate contribui nu doar la securitatea europeană, ci şi la cea globală“.

Criza financiară şi încălzirea globală au fost priorităţile principalelor  cancelarii ale lumii, în anii precedenţi. Datorită iniţiativei preşedintelui Obama, de reluare a negocierilor privind arsenalele nucleare, ordinea de zi s-a modificat aducând în prim plan dezarmarea nucleară. Noul tratat este premiul  preşedintelui Obama, pentru efortul depus în restartarea relaţiei cu Rusia, aflată în pragul unui nou Război Rece. Dar aduce şi Rusia în primplan, prin cooperarea  dovedită în relaţia cu SUA. Tratatul asigură continuarea aranjamentelor privind inspecţiile reciproce şi stabileşte baza pentru negocieri ulterioare. Tratatul nu asigură a priori posibilităţi de negociere ulterioară a unor noi reduceri de armamente, atât timp cât un acord privind armele nucleare defensive nu va fi realizat.

Noul tratat deschide calea negocierilor din mai, de la sediul ONU din New York, vizând revizuirea Tratatului de neproliferare nucleară definitivat în 1970. Încercarea anterioară, din 2005 a eşuat. Unele state nu au respectat prevederile acestuia, ajungându-se acum de la cinci la nouă puteri nucleare, fiind contorizate mii şi mii de arme nucleare în timpul Războiului Rece. Există frustrarea că, după 20 de ani de jurisdicţie a acestui tratat,  rezultatele sunt nule. Statele arabe suspectează dotarea Israelului cu arme nucleare.  Acum, teama anterioară s-a mărit odată cu violările tratatului iniţial de către Siria, Libia şi Iran. Plus Coreea de Nord.

La reuniunea de la New York va participa şi preşedintele Chinei Hu Jintao. Preşedintelui Obama este acela care, după o discuţie telefonică recentă, purtată de la bordul lui Air Force One, a reuşit să reânoade firul relaţiilor sino-americane,  aflate într-un punct critic. Preşedintele Hu a vorbit despre Tibet şi Taiwan, iar preşedintele Obama despre Iran. Se pare că se profilează o conciliere de durată.  

În ianuarie 2007, ex-secretarii de stat George Shultz şi Henry Kissinger, fostul secretar al apărării Bill Perry şi ex-senatorul Samuel Nunn au semnat articolul în care aminteau SUA şi Rusiei că rămân tributare  ideii utilizării armele nucleare pentru asigurarea propriei securităţi.  Acest concept a făcut ca şi alte state să se alăture clubului nuclear. Articolul pleda pentru reducerea arsenalelor nucleare. Idee utopică sau naivă? Greu de spus. Între 1911 şi 1945 lumea a trecut prin două Războie Mondiale. Ce va fi între 2011 şi 2045? Vom vedea.